3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMĂRI, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări.

URMĂRI, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări.

urmări vt [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 332/17 / Pzi: ~resc și (îvr) ~rez / E: urma1 + -ări] 1 A merge (în ascuns) în urma cuiva. 2 A privi cu interes acțiunile și reacțiile cuiva. 3 A ține pe cineva sau acțiunile cuiva sub observație. 4 A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 5 A intenta cuiva proces. 6 (Reg; cu subiectul „câinele”) A adulmeca vânatul și a merge pe urma lui. 7 A parcurge un anumit traseu păstrând o anumită direcție. 8 (Cu complementul „gând”) A duce mai departe un lucru început (și întrerupt) Si: a continua (3), a urma1 (23). 9 A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 10 A însoți pe cineva sau ceva cu privirea, cu gândul etc. 11 (Fig; subiectul indică idei, sentimente, imagini, cuvinte etc.) A preocupa neîncetat (pe cineva) Si: a obseda, a chinui (5), a tortura. 12 A examina o problemă (științifică), un fenomen, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (de obicei practic) Si: a cerceta (2). 13 A avea drept scop ...

URMĂRI, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A se lua după cineva, a merge (în ascuns) pe urmele cuiva (pentru a-i supraveghea mișcările sau pentru a-l ajunge, a-l prinde). Se uită mereu în urmă să vadă dacă nu este urmărit. SAHIA, N. 94. Mă simt... cuprins de oboseala sufletească pe care o simți cînd, într-un vis grozav, te-a urmărit un nebun. IONESCU-RION, C. 45. Se luase după el și cît colea îl urmări, pînă îl ajunse. ISPIRESCU, L. 140. Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee. EMINESCU, O. I 159. ◊ (În contexte figurate) Mi-am legat de pasu-ți viața mea trudită Te-am urmărit ca umbra. VLAHUȚĂ, O. A. 63. ◊ Refl. reciproc. Fig. Se zguduie tot domul... Plînsori sfîșietoare, împinse de blestem, Se urmăresc prin bolte. EMINESCU, O. I 94. ♦ A ține sub observație, a supraveghea. Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se ține de o linie, de o urmă, de o indicație (pentru a nu pierde direcția). Cîte zile nu pierdusem, noi ofițerii tineri, cu hărțile dinainte, urmărind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. BART, S. M. 11. 3. A însoți (pe cineva sau ceva) cu privirea, cu gîndul (fără a se deplasa). Cîte un bătrîn care stătea la fereastră întindea gîtul și îl urmărea cu ochii. DUMITRIU, N. 152. Cu ochii urmăream mișcările lucrătorilor. SADOVEANU, O. VIII 171. Pipirig, cu brațele încrucișate pe piept, îl urmărește din ochi. TOPÎRCEANU, P. 280. ◊ (Poetic) Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cîntecul dorul inimii lui. EMINESCU, N. 5. 4. Fig. A se ține după cineva în mod supărător; a obseda. Viscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui fioroasă mă urmărea și-n somn. SADOVEANU, O. VIII 172. Am eu un gînd care mă tot urmărește de mult. VLAHUȚĂ, la CADE. 5. A se ocupa de viața, de activitatea, de manifestările cuiva. În anii mai tîrzii, am urmărit pe cît am putut viața lui Creangă. SADOVEANU, E. 101. Toți camarazii urmăresc cu interes prietenia mea cu ofițerul ungur. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. ♦ A se ocupa în mod stăruitor de o manifestare sau de o mișcare socială, științifică, politică. Urmărind cu atenție presa, oamenii muncii cunosc mai bine roadele aplicării experienței înaintate în diferite domenii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2788. ♦ A studia, a examina. (Refl. pas.) Substanțele radioactive se urmăresc cam de zece milioane de ori mai ușor decît cele stabile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 2/1. ♦ A asculta o expunere orală (uneori comparînd cu textul scris). Urmărește conferința. 6. A avea drept scop, a se strădui pentru..., a tinde la... Politica externă a statelor din lagărul păcii și socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică, nu urmărește subjugarea sau cotropirea altor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 11. El urmărește un interes cu dumneavoastră! SADOVEANU, P. M. 33. Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406.

A URMĂRI ~esc tranz. 1) (ființe) A ține mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. ~ hoțul. 2) A privi cu atenție. ~ o emisiune. 3) (despre gânduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa în permanență și complet; a obseda; a stăpâni. 4) A supune unor observații (cu gândul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urmă + suf. ~ări

urmărì v. 1. a alerga după cineva cu intențiunea de a-l ajunge: a urmări pe hoți; 2. fig. a obseda, a persecuta: nenorocirea îl urmărește; 3. a observa de aproape: a urmări mișcările inamicului; 4. fig. a asculta cu atențiune spre a înțelege: a urmări un raționament; 5. a căuta să obție: a urmări un post; 6. Jur. a proceda în contra cuiva pe cale judiciară: nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de lege.

URMARE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

urmare sf [At: (a. 1683) GCR I, 261/5 / V: (îvr) ~mire / Pl: ~mări / E: urma1] 1 Ceea ce urmează după ... 2 Continuare (1). 3 (Pex) Desfășurare (6). 4 (Îe) A da ~ (unui ordin, unei dispoziții etc.) A pune în aplicare. 5 (Îvr; îf urmire) Stăpânire. 6 Cauză (2). 7 (Mat; înv) Progresie. 8 Consecință (1). 9 (Îlc) Prin (sau drept înv, în) ~ în consecință Si: în concluzie, așadar, deci2 (1). 10 (Îlp) În ~a În urma. 11 Răspuns la o scrisoare, la o cerere etc. 12 (Mat; înv) Corolar1 (2). 13 (Îrg) Mod de a proceda. 14 (Îrg) Fel de a se comporta. 15 (Îrg) Procedeu. 16 (Îrg) Comportare. 17 (Îrg) Faptă (1). 18 (Înv) Exemplu (1). 19 (Înv; pex) Deprindere (3). 20 (Îvr) Încercare. 21 (Îvr) Aplicare (întocmai) a unei măsuri, dispoziții etc. 22 (Rar) Frecventare (a unor cursuri, școli etc.). 23 (Olt; lpl) Rămășițe din firele de lână care rămân în colții daracului după dărăcit Si: (pop) știm. 24 (Reg) Fire mărunte care rămân după smulgerea cânepii.

URMARE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

URMARE, urmări, s. f. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. 1. Consecință, concluzie, rezultat. Cearta de la horă nu va rămîne fără urmări. REBREANU, I. 35. Trebuie să sufăr urmările faptelor mele. BOLINTINEANU, O. 405. Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. ◊ Loc. conj. Prin (sau, învechit, în) urmare = în consecință, în concluzie, așadar, deci. Licitația se va ține prin urmare de bună seamă și ei nu vor mai putea cîrti. VORNIC, P. 190. Eu te-am văzut mititică cît o șchioapă... În urmare, mi se poate trece cîte le zic. ALECSANDRI, T. 995. 2. Ceea ce urmează după...; continuare (a unei lucrări, a unei acțiuni). Iată urmarea istoriei mele. GHICA, A. 407. Spune, ne rugăm, pînă în sfîrșit toată urmarea întîmplării. DRĂGHICI, R. 26. ◊ Expr. A da urmare (unui ordin, unei dispoziții) = a pune în aplicare, a lua în considerare, a da curs, a executa. 3. (Învechit și popular) Mod de a proceda, de a se purta; procedeu, faptă, purtare. Tată-su, care-i om bun și blajin, o mîngîie. Dar el nu știe de urmările ei, ca maică-sa. SADOVEANU, O. VIII 214. Potoliră cîrtirile poporului asupra acestei urmări arbitrare. NEGRUZZI, S. I 241. Să avem milă de nesocotita lui urmare. DRĂGHICI, R. 6.

URMARE ~ări f. 1) v. A URMA. 2) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; rezultat; efect; consecință. ◊ Prin ~ așadar; vasăzică; deci. 3) Prelungire a ceva început mai înainte; continuare. [G.-D. urmării] /v. a urma

urmare f. 1. acțiunea de a urma și rezultatul ei; 2. continuare, succesiune; 3. consecvență: prin urmare, așa dară (concluziune finală).

urmáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a urma: urmarea cursurilor universitare. Continuare: urmarea la acest articul va apărea mîne în jurnal. Consecŭență, rezultat: urmările bețiiĭ îs funeste, acțiunea luĭ n’a avut nicĭ o urmare. Pin urmare, decĭ, așa dar: cuget: pin urmare, exist.

urmărésc v. tr. (d. urmare). Mă țin după cineva ca să-l ajung, să văd ce face orĭ să-l prind: poliția urmărea un hoț, cavaleria urmărea dușmanu risipit. Procedez contra cuĭva pe cale judiciară: portărelu îl urmărea cu sechestru. Observ (cu ochiĭ saŭ cu mintea): a urmări mișcările dușmanuluĭ, zboru unuĭ aeroplan, un raționament. Vînez, ochesc, caut să obțin: a urmări un post. Persecut: nenorocirea îl urmărea. Obsedez: mă urmărește acest gînd.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urmări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmăresc, 3 sg. urmărește, imperf. 1 urmăream; conj. prez. 1 sg. să urmăresc, 3 să urmărească

urmări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmăresc, imperf. 3 sg. urmărea; conj. prez. 3 să urmărească

urmări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmăresc, imperf. 3 sg. urmărea; conj. prez. 3 sg. și pl. urmărească

urmare s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

urmare s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

urmare s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URMĂRI vb. 1. v. fugări. 2. v. spiona. 3. v. supraveghea. 4. v. obseda. 5. v. viziona. 6. v. asculta. 7. v. analiza. 8. v. examina. 9. v. aspira.

URMĂRI vb. 1. a fugări, a hăitui, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pînă la Vaslui.) 2. a iscodi, a observa, a pîndi, a spiona, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ din umbră.) 3. a observa, a supraveghea. (Îi ~ toate mișcările.) 4. a chinui, a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.) 5. a privi, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 6. a asculta, a audia. (~ cu atenție expunerea.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a studia, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 8. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 9. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)

URMARE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcție.) 3. frecventare. (~ unei forme de învățământ.) 4. v. consecință.

URMARE s. 1. continuare. (~, în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcție.) 3. frecventare. (~ unei forme de învățămînt.) 4. consecință, efect, repercusiune, rezultat, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ pozitivă ce decurge de aici.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CERTA AMITTIMUS, DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urmărind lucruri nesigure – Plaut, „Pseudolus”, 685.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A URMĂRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna.

a urmări până-n pânzele albe expr. a hăitui; a încolți.

Intrare: urmări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urmări
  • urmărire
  • urmărit
  • urmăritu‑
  • urmărind
  • urmărindu‑
singular plural
  • urmărește
  • urmăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urmăresc
(să)
  • urmăresc
  • urmăream
  • urmării
  • urmărisem
a II-a (tu)
  • urmărești
(să)
  • urmărești
  • urmăreai
  • urmăriși
  • urmăriseși
a III-a (el, ea)
  • urmărește
(să)
  • urmărească
  • urmărea
  • urmări
  • urmărise
plural I (noi)
  • urmărim
(să)
  • urmărim
  • urmăream
  • urmărirăm
  • urmăriserăm
  • urmărisem
a II-a (voi)
  • urmăriți
(să)
  • urmăriți
  • urmăreați
  • urmărirăți
  • urmăriserăți
  • urmăriseți
a III-a (ei, ele)
  • urmăresc
(să)
  • urmărească
  • urmăreau
  • urmări
  • urmăriseră
Intrare: prin urmare
compus
  • prin urmare
Intrare: urmare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmare
  • urmarea
plural
  • urmări
  • urmările
genitiv-dativ singular
  • urmări
  • urmării
plural
  • urmări
  • urmărilor
vocativ singular
plural
urmire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urmări, urmărescverb

  • 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se uită mereu în urmă să vadă dacă nu este urmărit. SAHIA, N. 94. DLRLC
    • format_quote Mă simt... cuprins de oboseala sufletească pe care o simți cînd, într-un vis grozav, te-a urmărit un nebun. IONESCU-RION, C. 45. DLRLC
    • format_quote Se luase după el și cît colea îl urmări, pînă îl ajunse. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
    • format_quote Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee. EMINESCU, O. I 159. DLRLC
    • format_quote figurat Mi-am legat de pasu-ți viața mea trudită Te-am urmărit ca umbra. VLAHUȚĂ, O. A. 63. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc figurat Se zguduie tot domul... Plînsori sfîșietoare, împinse de blestem, Se urmăresc prin bolte. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
    • 1.1. A ține pe cineva sub observație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: supraveghea
      • format_quote Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. DLRLC
    • 1.2. A face demersuri judiciare împotriva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîte zile nu pierdusem, noi ofițerii tineri, cu hărțile dinainte, urmărind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. BART, S. M. 11. DLRLC
  • 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîte un bătrîn care stătea la fereastră întindea gîtul și îl urmărea cu ochii. DUMITRIU, N. 152. DLRLC
    • format_quote Cu ochii urmăream mișcările lucrătorilor. SADOVEANU, O. VIII 171. DLRLC
    • format_quote Pipirig, cu brațele încrucișate pe piept, îl urmărește din ochi. TOPÎRCEANU, P. 280. DLRLC
    • format_quote poetic Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cîntecul dorul inimii lui. EMINESCU, N. 5. DLRLC
    • 3.1. A privi ceva în mișcare, în desfășurare. DEX '09 DEX '98
  • 4. figurat A se ține după cineva în mod supărător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Viscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui fioroasă mă urmărea și-n somn. SADOVEANU, O. VIII 172. DLRLC
    • format_quote Am eu un gînd care mă tot urmărește de mult. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
  • 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Substanțele radioactive se urmăresc cam de zece milioane de ori mai ușor decît cele stabile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 2/1. DLRLC
    • 5.1. A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Urmărește conferința. DLRLC
    • 5.2. A se ocupa de viața, de activitatea, de manifestările cuiva. DLRLC
      • format_quote În anii mai tîrzii, am urmărit pe cît am putut viața lui Creangă. SADOVEANU, E. 101. DLRLC
      • format_quote Toți camarazii urmăresc cu interes prietenia mea cu ofițerul ungur. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. DLRLC
    • 5.3. A se ocupa în mod stăruitor de o manifestare sau de o mișcare socială, științifică, politică. DLRLC
      • format_quote Urmărind cu atenție presa, oamenii muncii cunosc mai bine roadele aplicării experienței înaintate în diferite domenii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2788. DLRLC
  • 6. A avea drept scop, a tinde la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Politica externă a statelor din lagărul păcii și socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică, nu urmărește subjugarea sau cotropirea altor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 11. DLRLC
    • format_quote El urmărește un interes cu dumneavoastră! SADOVEANU, P. M. 33. DLRLC
    • format_quote Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406. DLRLC
etimologie:
  • Urmă + sufix -ări. DEX '98 DEX '09

urmare, urmărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Concluzie, consecință, efect, rezultat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cearta de la horă nu va rămîne fără urmări. REBREANU, I. 35. DLRLC
      • format_quote Trebuie să sufăr urmările faptelor mele. BOLINTINEANU, O. 405. DLRLC
      • format_quote Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
    • 1.2. Ceea ce urmează după...; continuare (a unei lucrări, a unei acțiuni). DLRLC
      sinonime: continuare
      • format_quote Iată urmarea istoriei mele. GHICA, A. 407. DLRLC
      • format_quote Spune, ne rugăm, pînă în sfîrșit toată urmarea întîmplării. DRĂGHICI, R. 26. DLRLC
      • chat_bubble A da urmare (unui ordin, unei dispoziții) = a pune în aplicare, a lua în considerare, a da curs. DLRLC
        sinonime: executa
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională Prin (sau, învechit, în) urmare = așadar, deci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Licitația se va ține prin urmare de bună seamă și ei nu vor mai putea cîrti. VORNIC, P. 190. DLRLC
      • format_quote Eu te-am văzut mititică cît o șchioapă... În urmare, mi se poate trece cîte le zic. ALECSANDRI, T. 995. DLRLC
  • 2. învechit Faptă, procedeu, purtare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tată-su, care-i om bun și blajin, o mîngîie. Dar el nu știe de urmările ei, ca maică-sa. SADOVEANU, O. VIII 214. DLRLC
    • format_quote Potoliră cîrtirile poporului asupra acestei urmări arbitrare. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • format_quote Să avem milă de nesocotita lui urmare. DRĂGHICI, R. 6. DLRLC
etimologie:
  • vezi urma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.