2 intrări
19 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRAC3, -Ă, traci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci3 (1). – Din lat. Thracus.
trac4, ~ă [At: C. CANTACUZINO, CM I, 10/ S și: (înv) thrac / Pl: traci, trace / E: lat Thracus] 1 smf Persoană care facea parte dintr-o veche populație indo- europeană din Tracia Si: (înv) tracian (1). 2 smp Populația care locuia în Tracia Si: (înv) tracieni (2). 3-4 a Care aparține Traciei sau tracilor4 (2) Si: tracic (1-2). 5 a Originar din Tracia Si: tracic (3). 6-7 a Privitor la Tracia sau la traci4 (2) Si: tracic (4-5). 8-9 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de traci4 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRAC3, -Ă, traci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci3 (1) – Din lat. Thracus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TRAC4, -Ă, traci, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o veche populație care locuia în Tracia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAC3, -Ă, traci, -e, adj. Referitor la traci, al tracilor. Populație tracă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRAC3 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care făcea parte din vechea populație a Traciei. /<lat. Thracus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) *Trac, -ă s. Locuitor din Tracia. Adj. Tracic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!trac3 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. traci; adj. f. tracă, pl. trace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tracă (limbă) s. f., g.-d. art. tracei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trac3 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. traci; adj. f., s. f. tracă, pl. trace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tracă (limbă) s. f., g.-d. art. tracei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trac (din Tracia) s. m., adj. m., pl. traci; f. sg. tracă, g.-d. art. tracei, pl. trace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tracă (limba) s. f., g.-d. art. tracei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRAC adj. v. tracic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRAC adj. tracic. (Populații ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TRACĂ s. f. (cf. lat. Thracus): limbă indo-europeană vorbită în antichitate în nord-estul Peninsulei Balcanice, de o populație foarte numeroasă (traci), răspândită pe un teritoriu întins (inclusiv în zona vechii Dacii), alături de populația iliră. Este foarte puțin cunoscută, ca și ilira: numai 1500 de nume de locuri și de persoane, la care se adaugă glosele și inscripțiile. Limba geto-dacilor era foarte apropiată de limba tracă, dar independentă de aceasta (după Vladimir Georgiev). v. și dacă.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CAVALERUL TRAC, zeu minor, reprezentat călare, venerat în Tracia și Moesia. Cultul său s-a răspîndit în vremea Imp. Roman și la N de Dunăre.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAXIMIN TRACUL (Caius Iulius Verus Maximinus Thrax), împărat roman (235-238). Originar din Tracia, a fost proclamat împărat de trupele de la Rin. Aflat în conflict cu Senatul, în timp de purta lupte grele la Dunăre împotriva carpilor (238), a fost alungat de pe tron. Ca răspuns, a invadat Italia, dar a fost învins și ucis la Aquileia.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trac, tracăadjectiv
- 1. Referitor la traci, al tracilor. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: tracic
- Populație tracă. DLRLC
-
etimologie:
- Thracus DEX '09 MDN '00
trac, tracisubstantiv masculin tracă, tracesubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:
- Thracus DEX '09 MDN '00