10 definiții pentru țiuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar; reg.) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.

țiuitor, ~oare [At: CORBEA, D. 286r1/34 / P: ți-u-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țiui + -itor] 1 a Care sună ascuțit, strident. 2 a (D. unele păsări, insecte etc.) Care scoate sunete ascuțite, specifice. 3 sf (Rar) Fluierătoare de metal Si: (reg) șuierătoare. 4 sf (Rar) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. 5 sf (Orn; reg) Nume dat unui fel de culic nedefinit mai îndeaproape.

ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.

ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj. Care țiuie. Cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ◊ Fig. În locul zgomotului, tăcere țiuitoare. IBRĂILEANU, A. 118.

ȚIUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care țiuie; care produce țiuituri. [Sil. ți-u-] /a țiui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țiuitor (desp. ți-u-i-) adj. m., pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare

țiuitor (ți-u-i-) adj. m., pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare

țiuitor adj. m. (sil. ți-u-i-), pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIUITOR adj. piuitor, șuierător, vâjâitor. (Zgomot ~.)

ȚIUITOR adj. piuitor, șuierător, vîjîitor. (Zgomot ~.)

Intrare: țiuitor
țiuitor adjectiv
  • silabație: ți-u-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuitor
  • țiuitorul
  • țiuitoru‑
  • țiuitoare
  • țiuitoarea
plural
  • țiuitori
  • țiuitorii
  • țiuitoare
  • țiuitoarele
genitiv-dativ singular
  • țiuitor
  • țiuitorului
  • țiuitoare
  • țiuitoarei
plural
  • țiuitori
  • țiuitorilor
  • țiuitoare
  • țiuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiuitor, țiuitoareadjectiv

  • 1. Care țiuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
    • format_quote figurat În locul zgomotului, tăcere țiuitoare. IBRĂILEANU, A. 118. DLRLC
etimologie:
  • Țiui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.