14 definiții pentru timoftică
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIMOFTICĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense). – Timofte (n. pr.) + suf. -ică.
TIMOFTICĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense). – Timofte (n. pr.) + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
timoftică sf [At: DDRF / V: (reg) si~, ~mef~ / Pl: -ici / E: Timofte + -ică] (Reg) Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește sălbatică sau cultivată ca nutreț pentra vite Si: (reg) iarba-lui-Timoftei, iarbă-de-pe-marginea-căii, timoftă, timofti (1) (Phleum pratense).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIMOFTICĂ, timoftici, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește sălbatică sau cultivată ca nutreț pentru vite (Phleum pratense).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMOFTICĂ ~ci f. Plantă cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi, înguste, care crește prin pășuni și livezi și este folosită ca nutreț. /Timofte n. pr. + suf. ~ică
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
timoftică f. excelentă plantă de nutreț (Phleum pratense). [Și iarba lui Timofti = nemț. TIMOTHEUSGRAS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timoftícă f., pl. ĭ (rut. timoftika, rus. timoféevka și timoféeva, d. germ. Timotheus-gras, ĭarba luĭ Timoteŭ, după numele luĭ Timoteŭ Hansen, care, la 1765, a adus-o din America de Nord). O plantă graminee (înaltă pînă la 1 m.) care constitue un excelent nutreț (phleum pratense). V. lucernă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
simoftică sf vz timoftică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
timeftică sf vz timoftică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
timoftică s. f., g.-d. art. timofticii; pl. timoftici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
timoftică s. f., g.-d. art. timofticii; pl. timoftici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
timoftică s. f., g.-d. art. timofticii; pl. timoftici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIMOFTICĂ s. (BOT.; Phleum pratense) (reg.) timoftă, iarbă-de-pe-marginea-căii.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIMOFTICĂ s. (BOT.; Phleum pratense) (reg.) timoftă, iarbă-de-pe-marginea-căii.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
timoftică (-ci), s. f. – Plantă graminee (Phleum pratense). – Var. iarba-lui-Timofte. De la Timofte < sl. Timothej.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
timoftică, timofticisubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată ca plantă furajeră (Phleum pratense). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: iarbă-de-pe-marginea-căii timoftă
etimologie:
- Timofte + sufix -ică. DEX '98 DEX '09