24 de definiții pentru tărtăcuță
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂRTĂCUȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță.
TĂRTĂCUȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tărtăcuță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~tăgu~, tăt~, tătărc~, tertec~ sf, ~cuț s / Pl: ~țe / E: tătarcă + -uță] 1 Plantă erbacee agățătoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori albe și cu fructul roșu, de mărimea unui măr domnesc Si: (reg) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă (5) (Coccinia indica). 2 (Bot; reg; șîc ~țe-rotunde) Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 (Bot; reg; lpl) Dovleac-turcesc (Cucurbita melopepo). 4-6 (Prc) Fructul tărtăcuței (1-3). 7 (Pop; rar; îcs) De-a ~ța De-a rostogolul. 8 (Mun) Vas făcut din fructul uscat al tărtăcuței (2). 9 (Pop; fig; gmț) Ființă mică, bondoacă. 10 (Pfm; fig; gmț) Cap1 (1). 11 (Înv; pex) Turban (1). 12 (Bot; reg) Hrișcă-tătărească (Fagopyrum tataricum). 13 (Reg) Ciupercă mică, nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂRTĂCUȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă agățătoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori albe (Coccinia indica). 2. Fructul tărtăcuței (1), asemănător cu dovleacul, de formă lunguiață și de culoare roșie. Pe brîul sobei, de jur împrejur, sînt înșirate gutui, mere domnești și tărtăcuțe. VLAHUȚĂ, O. A. III 148. Tărtăcuță brează, Tot cîmpul nechează (Glonțul). ȘEZ. VII 102. Tărtăcuță unsă, în frunziș ascunsă (Iepurele). TEODORESCU, P. P. 230. 3. Fig. (Glumeț) Cap. V. dovleac. Mama a repetat ca să-mi intre în tărtăcuță odată G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 232. ♦ Ființă mică, bondoacă. Băieții se nasc mărunți, tărtăcuțe. STANCU, D. 87. Cînd m-o vedea tărtăcuța mea îmbrăcat așa, ce o să mă mai sărute. I. CR. IV 91. – Variante: tertecuță (ȘEZ. VIII 127), tătărcuță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂRTĂCUȚĂ ~e f. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărtăcuță f. planta al cărei fruct e o boabă lunguiață de coloare roșie (Coccina indica). [Și tătărcuță sau cucurbetă tătărească, planta fiind originară din Azia tropicală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărtăcúță și (Btș.) tătărcuță f., pl. e (dim. d. tărtacă, tătarcă). O plantă cucurbitacee agățătoare ornamentală care face niște fructe galbene, gălbuĭ, portocaliĭ și altfel, marĭ cît oŭăle de găină saŭ de gîscă, de forma merelor, perelor și portocalelor și care e originară din Asia tropicală (coccinia [saŭ: cephalandra] indica). Copiiĭ se joacă cu fructele eĭ. – În Munt. și -guță. V. curcubețică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tărtăcuț s vz tărtăcuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărtăguță sf vz tărtăcuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tătăcuță1 sf vz tărtăcuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tătărcuță sf vz tărtăcuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tertecuță sf vz tărtăcuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂTĂRCUȚĂ s. f. v. tărtăcuță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERTECUȚĂ s. f. v. tărtăcuță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tătărcúță, V. tărtăcuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tărtăcuță s. f., g.-d. art. tărtăcuței; pl. tărtăcuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tărtăcuță s. f., g.-d. art. tărtăcuței; pl. tărtăcuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tărtăcuță s. f., g.-d. art. tărtăcuței; pl. tărtăcuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărtăcuță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂRTĂCUȚĂ s. (BOT.) 1. (Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă. 2. v. tâlv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂRTĂCUȚĂ s. v. cap.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărtăcuță s. v. CAP.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂRTĂCUȚĂ s. (BOT.) 1. (Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă. 2. (Lagenaria gourda) tigvă, tîlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămînțar, sărăboi, troacă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COCCINIA Wight et Arn., COCCINIA, TĂRTĂCUȚĂ, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din Asia tropicală, Africa, cca 22 specii, agățătoare sau întinse pe sol, de obicei cu rizom îngroșat. Frunze lobate sau colțuroase, pe partea inferioară uneori glanduloase, cîrcei simpli sau bifurcați. Flori mari, albe sau galbene, dioice, cele mascule cu stamine împreunate, cele femele, cu 3 stamine sterile, lunguiețe, stil prelungit, un stigmat trilobat, caliciu scurt, campanulat, corolă campanulată cu 5 lacinii și vîrf ascuțit. Fruct (bacă) cilindric sau lunguieț, cu multe semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tărtăcuță, tărtăcuțe s. f. (glum.) cap
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tărtăcuță, tărtăcuțesubstantiv feminin
- 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Fructul acestei plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe brîul sobei, de jur împrejur, sînt înșirate gutui, mere domnești și tărtăcuțe. VLAHUȚĂ, O. A. III 148. DLRLC
- Tărtăcuță brează, Tot cîmpul nechează (Glonțul). ȘEZ. VII 102. DLRLC
- Tărtăcuță unsă, în frunziș ascunsă (Iepurele). TEODORESCU, P. P. 230. DLRLC
-
-
- 2. Cap. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cap
- Mama a repetat ca să-mi intre în tărtăcuță odată. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 232. DLRLC
- 2.1. Ființă mică, bondoacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Băieții se nasc mărunți, tărtăcuțe. STANCU, D. 87. DLRLC
- Cînd m-o vedea tărtăcuța mea îmbrăcat așa, ce o să mă mai sărute. I. CR. IV 91. DLRLC
-
-
etimologie:
- Tătarcă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09