3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tarcat, ~ă a vz tărcat

tarcát, -ă adj. (ung. tarka, tarcat. D. rom. vine rut. tarkátiĭ și terkátiĭ. V. tărcuș, terchea-, țarcă). Est. Cu doŭă saŭ maĭ multe colorĭ: haĭne tarcate, motan tarcat. – Spre sud. tărcat.

TĂRCA, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

TĂRCA, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

tărca vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rchez, (reg) tărc / E: drr tărcat] (Reg) 1 A vopsi în culori diferite și nearmonizate Si: (reg) a bălța, a tărcăji. 2 (Pex) A trage dungi colorate Si: a dunga, a vărga. 3 (Pan) A face să devină pestriț. 4 A coase cu diferite culori la gherghef.

tărcat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 91/32 / V: (reg) tar-, ~rceat, târ~, tărceat, terceat, tor~, ță~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf mg tarka] (Reg) 1 a Colorat diferit Si: pătat, pestriț, (pop) bălțat. 2 a (Îs) Săptămâna ~ă Harți (1). 3-4 smf, a (Animal) care are blana cu diferite pete de culoare.

țărcat1, ~ă a [At: HEM 1 323 / Pl: ~ați, ~e / E: țarc] (Înv) Care suge lapte Si: alăptat2, sugar.

TĂRCA, tărchez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A trage dungi colorate (pe un fond de altă culoare), a vopsi în culori variate; a dunga, a varga, a împestrița; p. ext. a păta.

TĂRCAT, -Ă, tărcați, -te, adj. Dungat, vărgat, împestrițat, bălțat; p. ext. pătat. Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ (Substantivat) Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296.

A SE TĂRCA pers.3 se ~chea intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat

A TĂRCA ~chez tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat

TĂRCAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; bălțat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fără gust. /<ung. tarka

tărcat a. cu pete mari de diferite colori prin păr (vorbind de vite): fig. năframă tărcată POP. [Ung, TARKA, bălțat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. tărchez, 3 tărchea; conj. prez. 1 sg. să tărchez, 3 să tărcheze

tărcat adj. m., pl. tărcați; f. tărca, pl. tărcate

tărca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărchea

*tărcat adj. m., pl. tărcați; f. tărcată, pl. tărcate

tărca vb., ind. prez. 3 sg. tărchea

tărcat adj. m., pl. tărcați; f. sg. tărcată, pl. tărcate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂPTĂMÂNA TĂRCA s. v. cârneleagă, harți.

TĂRCA vb. 1. v. dunga. 2. v. bălța.

TĂRCAT adj. 1. v. bălțat. 2. v. vărgat.

săptămîna tărca s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

TĂRCA vb. 1. a dunga, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.) 2. a (se) bălța. (Ce te-ai ~ așa?)

TĂRCAT adj. 1. bălțat, pătat, pestriț, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. bălțat, dungat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărcat (-tă), adj. – Pestriț, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s. f. (pată de culoare; combinație de două culori).

Intrare: tărca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărca
  • tărcare
  • tărcat
  • tărcatu‑
  • tărcând
  • tărcându‑
singular plural
  • tărchea
  • tărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărchez
(să)
  • tărchez
  • tărcam
  • tărcai
  • tărcasem
a II-a (tu)
  • tărchezi
(să)
  • tărchezi
  • tărcai
  • tărcași
  • tărcaseși
a III-a (el, ea)
  • tărchea
(să)
  • tărcheze
  • tărca
  • tărcă
  • tărcase
plural I (noi)
  • tărcăm
(să)
  • tărcăm
  • tărcam
  • tărcarăm
  • tărcaserăm
  • tărcasem
a II-a (voi)
  • tărcați
(să)
  • tărcați
  • tărcați
  • tărcarăți
  • tărcaserăți
  • tărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărchea
(să)
  • tărcheze
  • tărcau
  • tărca
  • tărcaseră
Intrare: tărcat
tărcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcat
  • tărcatul
  • tărcatu‑
  • tărca
  • tărcata
plural
  • tărcați
  • tărcații
  • tărcate
  • tărcatele
genitiv-dativ singular
  • tărcat
  • tărcatului
  • tărcate
  • tărcatei
plural
  • tărcați
  • tărcaților
  • tărcate
  • tărcatelor
vocativ singular
plural
tarcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
torcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terceat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târceat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărceat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țărcat
țărcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărca, tărchezverb

etimologie:

tărcat, tărcaadjectiv

  • 1. regional Cu pete de diferite culori (nearmonizate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
    • format_quote Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. DLRLC
    • format_quote Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.