TĂLMACI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. (Înv.; rar la f.) Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmaci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

TĂLMĂCI, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlumaci.

tălmaci, ~ace smf [At: PO 148/15 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~ / E: slv тлъмачь] (Îvp) Traducător (1). 2 Tâlcuitor (1).

tălmăci [At: (a. 1646) GCR I, 119/23 / V: (înv) tâl~ / Pzi: ~ăcesc / E: slv тлъмачити] (Îvp) 1 vt A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2 vt A tâlcui (1). 3 vt A explica (1). 4 vt A dezlega o problemă, o întrebare etc. 5 vrr A se lămuri cu cineva. 6 vt A exprima (1).

tâlmaci sm vz tălmaci

tâlmăci v vz tălmăci

TĂLMACI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmaci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

TĂLMĂCI, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.

TĂLMACI, -E, tălmaci, -e, s. m. și f. 1. Traducător, interpret. Poarta... trămite domn Țării Romînești pe un tălmaci ce fusese simplu pescar. ODOBESCU, S. I 299. 2. Tîlcuitor. A primit să fie gardiancă și tălmace la o țărancă oarbă. C. PETRESCU, A. 322. (Și în forma tîlmaci) Tu ești tîlmaci de visuri și mi-ai prezis de mult O tristă catastrofă. ALECSANDRI, T. II 296. – Variantă: tîlmaci s. m.

TĂLMĂCI, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. [Operele lui M. Gorki] sînt astăzi o bogăție a poporului rus și a tuturor popoarelor lumii în ale căror limbi minunata sa operă a fost tălmăcită. STANCU, U.R.S.S. 26. ◊ Refl. pas. Oaspeții cerură cu îndărătnicie să li se tălmăcească versurile latinești. VORNIC, P. 238. 2. A interpreta, a tîlcui. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267. Lămurea și tălmăcea vestea cea proaspătă. SADOVEANU, O. VII 79. 3. A explica, a lămuri. Căutai să-mi tălmăcesc pricina. HOGAȘ, M. N. 94. N-oi mai uita mai ales ochii mici și vărgați ai ctitorului care-mi tălmăcea zugrăvelile. DELAVRANCEA, H. T. 6. Pare-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul. – Dacă l-ai înțeles... cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc. ALECSANDRI, T. 299. ◊ Absol. Mai bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă. CREANGĂ, O. A. 107. ♦ A dezlega, a ghici. Să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. ♦ Refl. reciproc. A se lămuri, a se explica. Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi. CARAGIALE, O. I 123. Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. ALECSANDRI, T. I 51. ♦ (Rar) A se înțelege cu cineva. Îi venea... cam greu să se tălmăcească cu domnul Wondracek, un om care nici nu știa romînește. SLAVICI, N. I 162. 4. A exprima, a exterioriza. Doina plîngea pe strune, tălmăcind o patimă adîncă. SADOVEANU, O. I 301. Cea mai înțeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-și tălmăci gîndul într-un chip ca toți ascultătorii să-l poată înțelege. RUSSO, O. 56. ◊ Refl. pas. Doina de la munte, acea melodie curat romînească, în care toată inima omului se tălmăcește prin suspinuri puternice și prin note dulci și duioase. ALECSANDRI, O. P. 241.

TÎLMACI s. m. v. tălmaci.

TĂLMACI ~ m. înv. 1) Persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret. 2) Persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret. /<sl. tlumați

A TĂLMĂCI ~esc tranz. 1) (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tâlcui; a traduce. 2) (lecții, teme, fenomene, fapte etc.) A expune clar, comentând pe larg; a tâlcui; a lămuri; a explica. 3) A supune unei interpretări personale. 4) A da pe față; a exterioroza. /<sl. tlumațiti

A SE TĂLMĂCI mă ~esc intranz. rar A ajunge (concomitent) la o înțelegere (unul cu altul). /<sl. tlumațiti

tâlmaciu m. interpret. [Slav. TLŬMMAČŬ].

tâlmăcì v. 1. a interpreta; 2. a se explica: să ne tălmăcim puținel. [Slav. TLŬMAČITI].

tălmácĭ m., pl. tot așa (vsl. tlŭmačĭ, id., d. geagataicu tilmač, cum. telmač, rudă cu tăt. til, limbă). Traducător, dragoman. V. tîlcuitor.

tălmăcésc v. tr. (vsl. tlŭmačiti, a traduce). Traduc, explic pin altă limbă saŭ expresiune. V. tîlcuĭesc.

tălmaci (înv.) s. m., pl. tălmaci

tălmăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcesc, 3 sg. tălmăcește, imperf. 1 tălmăceam; conj. prez. 1 sg. să tălmăcesc, 3 să tălmăcească

tălmaci (înv.) s. m., pl. tălmaci

tălmăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcesc, imperf. 3 sg. tălmăcea; conj. prez. 3 să tălmăcească

tălmaci s. m., pl. tălmaci

tălmăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcesc, imperf. 3 sg. tălmăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. tălmăcească

tălmăci (conj. tălmăcească)

tălmaciu, -ci.

tălmăcesc, -ceam 1 imp.

TĂLMACI s. v. translator.

TĂLMĂCI vb. 1. v. traduce. 2. v. interpreta.

TĂLMACI s. interpret, traducător, translator, (înv.) dragoman, tergiman. (A vorbi cu cineva prin ~.)

TĂLMĂCI vb. 1. a traduce, a transpune, (înv. și reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a interpreta, a tîlcui. (Îi ~ visul avut.)

tălmăci (-cesc, -it), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).

Talmáci v. Tălmaciu 2.