2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul sabiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș.

iș sn [At: ECONOMIA, 118/17 / V: (reg) teiș, tiiș / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tăia + -iș cf tăiuș] 1 Partea mai subțire, ascuțită a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit), destinată să taie (1) Si: ascuțiș, (pop) tăiuș (1). 2 (Rar; îs) ~ul palmei Muchia palmei. 3 (Îs) Cuțit cu două ~uri Situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite. 4 (Îas) Procedeu care implică, în aceeași măsură, avantaje și dezavantaje. 5 (Înv; îe) A trece (ceva) sub ~ul săbiei A ucide. 6 (Fam; îae) A distruge (1). 7 (Reg; rar) Tăietor (12).

IȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș.

IȘ, tăișuri, s. n. (Și în forma tăiuș) 1. Partea ascuțită, tăioasă a unui cuțit, a unei lame sau a altui instrument de tăiat; muchia tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile; ascuțiș. Se juca, trecînd ușor degetul de-a lungul tăișului unui cuțit. DUMITRIU, N. 183. Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă, Șuier de piatră pe tăiș de coasă. BENIUC, V. 25. Auzit-ai ce am spus... zise spînul, arătînd lui Harap-Alb tăiușul paloșului. CREANGĂ, P. 231. Că toporul mi-i vrăjit, Cu tăiușul oțelit, Și cînd el se-ntoarce-n vînt Cad bogații la pămînt. ALECSANDRI, P. P. 42. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = remediu al cărui efect se poate întoarce împotriva aceluia care-l întrebuințează; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a omorî, a distruge complet. Va trece garnizoana sub tăișul sabiei. ALECSANDRI, T. II 32. ♦ Lovitură ascuțită. ◊ Fig. Tăișuri de vînt îl pătrundeau, apoi îl trecea un val de fierbințeală. DUMITRIU, N. 218. 2. (Rar) Lemn gros pe care se taie și se despică lemnele; tăietor. Pe tăiuș se taie lemne, Peste Nistor sar surcele (Barda). GOROVEI, C. 21. – Variantă: tăiuș s. n.

IȘ ~uri n. Parte ascuțită a unui obiect de tăiat; ascuțiș; buză. ◊ Cuțit cu două ~uri situație care, în funcție de împrejurări, poate avea efecte favorabile sau defavorabile. A trece sub ~ul sabiei a nimici. /a tăia + suf. ~iș

tăiș n. parte tăioasă: sabie cu două tăișuri.

tăíș n., pl. urĭ (d. taĭ). Partea care taĭe: muchea și tăișu cuțituluĭ. – Și tăĭuș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+țais (fam.) adj. invar., interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IȘ s. 1. ascuțiș, lamă, limbă, (pop.) custură, pană, plasă, tăiuș, (înv. și reg.) ascuțit, (reg.) leafă, (fig.) buză. (~ul unui cuțit.) 2. v. pânză. 3. (rar) rost, (reg.) gură. (~ al unor obiecte.)

IȘ s. v. butuc, tăietor, trunchi.

iș s. v. BUTUC. TĂIETOR. TRUNCHI.

IȘ s. 1. ascuțiș, lamă, limbă, (pop.) custură, pană, plasă, tăiuș, (înv. și reg.) ascuțit, (reg.) leafă, (fig.) buză. (~ unui cuțit.) 2. lamă, pînză. (~ ferăstrăului, al coasei.) 3. (rar) rost, (reg.) gură. (~ al unor obiecte.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INSTRUMENTE DE TĂIAT. Subst. Tăiș, ascuțiș, lamă, limbă, custură (pop.), tinghilă (reg.), leafă (reg.). Cuțit, cuțitaș (dim.), cuțitoi (augm.); briceag, cuțitaș (pop.), brișcă (reg.), brișculiță (dim., reg.), brișcuță, briptă (reg.); cosor, ghin; dichici (reg.); satîr; tocător; stricnea (reg.); cuțitoaie, sinălău (reg.); navaja (rar); cioarsă, bulicher (reg.). Brici. Bisturiu; lanțetă; scalpel. Pumnal, stilet, șiș, hanger, dagă (franțuzism înv.), cachetero, jungher (înv.), junghi (înv.). Sabie, săbiuță (dim.), săbioară, săbioi (augm.), spadă, șpangă (înv.), spată (înv.), paloș, pală (înv.); tesac; iatagan. Coasă; sabiță, rizacă (reg.); tîrpan; seceră, secerea (dim.). Foarfece, forfecuță (dim.). Ferăstrău, firiz (reg.), ghimirlie; beșchie, joagăr; gater; bomfaier; traforaj. Topor, toporaș (dim.), toporel (rar), toporișcă, baltag, băltăgel (dim.), secure, securice (dim.); bardă, bărdiță (dim.), grifă, satîr (înv.), halebardă; tomahawk. Ghilotină. V. armă, ciopîrțire, separare, tăiere.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țais I. adj. invar. formidabil, excelent. II. interj. grozav!

Intrare: tăiș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iș
  • ișul
  • ișu‑
plural
  • ișuri
  • ișurile
genitiv-dativ singular
  • iș
  • ișului
plural
  • ișuri
  • ișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăiuș
  • tăiușul
  • tăiușu‑
plural
  • tăiușuri
  • tăiușurile
genitiv-dativ singular
  • tăiuș
  • tăiușului
plural
  • tăiușuri
  • tăiușurilor
vocativ singular
plural
tiiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țais
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOOM 3
  • țais
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iș, tăișurisubstantiv neutru

  • 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se juca, trecînd ușor degetul de-a lungul tăișului unui cuțit. DUMITRIU, N. 183. DLRLC
    • format_quote Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă, Șuier de piatră pe tăiș de coasă. BENIUC, V. 25. DLRLC
    • format_quote Auzit-ai ce am spus... zise spînul, arătînd lui Harap-Alb tăiușul paloșului. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
    • format_quote Că toporul mi-i vrăjit, Cu tăiușul oțelit, Și cînd el se-ntoarce-n vînt Cad bogații la pămînt. ALECSANDRI, P. P. 42. DLRLC
    • 1.1. Lovitură ascuțită. DLRLC
      • format_quote figurat Tăișuri de vînt îl pătrundeau, apoi îl trecea un val de fierbințeală. DUMITRIU, N. 218. DLRLC
    • chat_bubble Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A trece sub tăișul sabiei = a distruge complet. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Va trece garnizoana sub tăișul sabiei. ALECSANDRI, T. II 32. DLRLC
  • 2. rar Tăietor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe tăiuș se taie lemne, Peste Nistor sar surcele (Barda). GOROVEI, C. 21. DLRLC
etimologie:
  • Tăia + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.