10 intrări

62 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

ȘUT2, șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot.

ȘUT2, șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot.

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

ȘUT3, -Ă adj. v. ciut.

ciut1, ~ă a [At: CANTEMIR, I. 1.1, 126 / V: (reg) șut / Pl: ~uți, ~e / E: ns cf alb shut] 1 (D. vite) Căruia i s-au tăiat coarnele. 2 (D. vite) Căruia i-au picat coarnele. 3 (D. vite) Cu ambele coarne lăsate în jos. 4 (D. vite) Fără un corn. 5 (Rar; d. vite) Care are coada tăiată. 6 (D. animale, mai ales d. câini) Cu urechile mici (sau fără urechi) Cf ciul. 7 (D. lâna oilor) De o culoare deosebită. 8 (Trs; d. oameni îf șut) Stângaci. 9 (Trs; fig; d. oameni îf șut) Tont.

șut2 sm [At: BL IV, 200 / Pl: șuți / E: ns cf șuti1] (Arg) Hoț (1).

șut1 i [At: BL II, 189 / E: rrm šud (Imt al lui šude)] (Arg) Cuvânt prin care se cere cuiva să tacă.

șut7 sn [At: CHEST. II, 262/369 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Schutz (dach) „streașină”] (Reg) 1 Deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2 Capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești.

șut6 sn [At: ALR SN II h 543 / V: (reg) ~ău (Pl: ș~tauă) / Pl: ~uri / E: mg satu] 1 (Trs) Menghină. 2 (Reg) Scaun folosit de dulgheri pentrua ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei.

șut4 sn [At: ALAS 10 XI, 1935, 8/7 / S și: shot, shoot / Pl: ~uri / E: eg, fr shoot] 1 Lovitură (puternică) dată în minge (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la anumite jocuri sportive. 2 (Îs) ~ de penalitate Lovitură de pedeapsă, la jocul de hochei pe gheață.

șut5 sn [At: DT / V: (reg) șit sf, șictă, și sf / Pl: ~uri / E: ger Schicht] 1 (Reg) Durata zilei de muncă în mină Si: schimb. 2 (Reg) Normă a unui miner în timpul unui schimb. 3 (Trs; îe) A face ~ A termina norma care revine unui schimb. 4 (Trs; îae) A face pauză Si: a se odihni.

șut8, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre vite și alte animale cornute) Fără coarne. Bou ciut. Capră ciută,Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93. – Variantă: (regional) șut, -ă (ȘEZ. III 10, TEODORESCU, P. P. 401) adj.

ȘUT2, șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul în minge la fotbal, la rugbi etc.

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; muncă pe care o face un miner în timpul unui schimb. Își făcea șutul așa cum a prins cu ani în urmă, cînd a învățat meseria asta. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/1. Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor, minerii. FRUNZĂ, Z. 31, Mergi la șut cu tata? DAVIDOGLU, M. 48.

ȘUT s.n. 1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mîna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvîrșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cît lucrează o echipă de mineri de cînd intră și pînă iese din mină; schimb. [< engl. shoot].

ȘUT1 s. n. durata zilei de muncă în mină, schimb; normă a unui miner într-un schimb. (< germ. Schicht)

ȘUT2 s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot)

centrare-șut s. f. (sport) Centrare care este în același timp șut spre poartă ◊ „[...] bucureștenii au hotărât repede soarta jocului, marcând încă în primele 13 minute, de două ori, la centrările-șut ale lui I.” I.B. 30 X 86 p. 7 (din centrare + șut)

șut s. m. Hoț de buzunare ◊ „Pe linia autobuzului 331 [...] operează patru echipe a câte patru hoți de buzunare (șuți). R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ Șuții lucrează, cu profesionalism, la buzunare” Expres 45/94 p. 6 (din șuti)

CIUT ciută (ciuți, ciute) și substantival (despre animale cornute) Care este lipsit de coarne; fără coarne. /Cuv. autoht.

ȘUT1 ~uri n. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht

ȘUT2 ~uri n. (în unele jocuri sportive) Lovire puternică a mingii sau a pucului cu scopul de a înscrie un punct. ~ cu capul. ~ în poartă. /<fr., engl. shoot

ciut a. lipsit de un corn (despre vite). [Termen înrudit cu ciot, trunchiu, și însemnând lit. trunchiat].

șut a. Mold. ciut (de coarne): vacă șută de un corn. [Șerb. ȘUT].

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciut adj. m., pl. ciuți; f. ciu, pl. ciute

+șut1/șuț (hoț) (arg.) s. m., pl. șuți

șut2 (lovitură; schimb) s. n., pl. șuturi

ciut adj. m., pl. ciuți; f. ciută, pl. ciute

ciut adj. m., pl. ciuți; f. sg. ciută, pl. ciute

șut (miner., sport) s. n., pl. șuturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

ȘUȚ s. v. hoț, menghină, pungaș.

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciut (ciută), adj.1. Cu coarnele tăiate, fără coarne sau fără un corn. – 2. Cu urechile tăiate, fără urechi sau fără o ureche. – 3. (Animal) care are coarnele sau urechile foarte mici. – 4. (Trans.) Greoi, neîndemînatic. – Var. șut, ciut, megl. ciut. Creație expresivă, ca ciot „ciuntitură” și bot „rît; cioc” (cu der. bont „tocit” ca ciunt). Cf. it. ciotto „șchiop”, a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvînt comun aproape tututor limbilor balcanice (alb. šut, šüt, bg., sb. šut, mag. csuta, suta, ceh. šutá, pol. szuty, rut. šuta, toate cu sensul de „fără coarne”), fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din rom. Totuși opiniile asupra originilor cuvîntului rom. sînt împărțite. Cea mai curentă este cea care îl derivă din alb. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan, Dacor., I, 512 și II, 550; DAR); pentru a rezolva dificultatea ridicată de fonetism, s-a apelat la (Capidan) la explicația care pornește de la forma alb. articulată të šut. Această ipoteză nu este imposibilă, însă nu este folositoare, în lumina tuturor rădăcinilor expresive rom., care indică, prin aceleași mijloace, aceeași noțiune. După Cihac, II, 59, ar trebui pornit de la bg. După Pascu, I, 194, de la un lat. *tiutus, din gr. τυτθός și după Giulgea, RF, 49, din lat. exutus „scos, luat”, ipoteze forțate și neinteresante. Cf. Rosetti, II, 114. Aceeași rădăcină prezintă și o var. cu infix nazal, ciunt, adj. (mutilat; ciung; se spune despre oamenii, animalele sau obiectele cărora le lipsește un membru sau o parte), pentru a cărui formație cf. paralelismul lui bot și bont, ciont și probabil cioc și ciung; cf. și it. cioncare (calabr. ciuncari) „a mutila”. Der. ciunti (var. ciunta), vb. (a tăia, a reteza, a amputa, a tăia crengi); ciuntitură, s. f. (acțiunea de a reteza; membru sau parte retezată); ciută, s. f. (căprioară; animal sălbatic, fiară), pe care Capida, Dacor., I, 512 și II, 550 și DAR îl derivă direct din alb. të šute „ciută”; ciutărie, s. f. (parc rezervat pentru creșterea cerbilor); ciutac (var. ciutan, ciutaș), s. m. (nume de bou); ciutit, adj. (fără coarne).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șut3, șuturi, s.n. (reg.) 1. deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești.

șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn.

șut2, șuturi, s.n. (reg.) 1. menghină. 2. scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei.

ciut, -ă, ciuți, -te, adj. – 1. Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute”; „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi, 1925: 121). 2. Cu coada tăiată. 3. Cu urechi mici. 4. Stângaci, neîndemânatic. ♦ (onom.) Șut, Șuta, Șutea, nume de familie în Maramureș. – Cf. alb. shut (DEX, MDA); termen autohton (alb. shut) (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș); creație expresivă ca și ciot și bot (DER).

șut1, șuturi, s.n. – (reg.) Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. – Din germ. Schicht „schimb de muncitori; tură” (DEX, MDA).

șut2, adj. – v. ciut („fără coarne”).

ciut, -ă, adj. – Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute” – Termen autohton (Brâncuși 1963; Rosetti 1962); Cf. alb. shut.

șut2, -ă, (ciut), adj. – (ref. la animale cornute) Fără corn; ciut, ciunt; sau cu cornițe foarte mici: „Cu oi șute și cu șchioape” (Papahagi 1925: 121). – Termen autohton, cf. alb. shut (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

șut1, -uri, s.n. – Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. – Din germ. Schicht „schimb, durată” (DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘUT adj. (ciut). 1. Șuta, Al., act.; – ard., 1726 (Paș). 2. Șutul, Fl. (17 B I 368, II 413; Cras). 3. Șutescu (Paș). 4. Șutii 1451 (Ț-Rom 228); (17 B II 191; Paș). 5. Șutitul, N. (16 B V 199). 6. Șuteu (Ard) cf. magh. sütö „brutar” (etim. Pașca). 7. Șuteica (Paș). 8. Șutiul (Cat). 9. Cf. Șutaianul log. munt., 1631 (Sd VII 272), < Șutaia n. marital + -an.

ȘUȚ. 1. Șuțu b., mold., 1642 (Sd XI 91), fără raport cu fanariotul Suțu care greșit se scrie adeseori cu ș. 2. Șuța, N. (IȘ 271); cf. subst. ard. șuț < germ. Schutz „pază”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua în șuturi expr. 1. a bate 2. a certa

șuț, șuți s. m. hoț (mai ales de buzunare)

Intrare: ciut
ciut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciut
  • ciutul
  • ciutu‑
  • ciu
  • ciuta
plural
  • ciuți
  • ciuții
  • ciute
  • ciutele
genitiv-dativ singular
  • ciut
  • ciutului
  • ciute
  • ciutei
plural
  • ciuți
  • ciuților
  • ciute
  • ciutelor
vocativ singular
plural
șut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
  • șu
  • șuta
plural
  • șuți
  • șuții
  • șute
  • șutele
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
  • șute
  • șutei
plural
  • șuți
  • șuților
  • șute
  • șutelor
vocativ singular
plural
Intrare: Șut
nume propriu (I3)
  • Șut
Intrare: șut (adj.)
șut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
  • șu
  • șuta
plural
  • șuți
  • șuții
  • șute
  • șutele
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
  • șute
  • șutei
plural
  • șuți
  • șuților
  • șute
  • șutelor
vocativ singular
plural
Intrare: șut (interj.)
șut4 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • șut
Intrare: șut (în dulgherie)
șut1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
șit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șut (la casă)
șut1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
șictă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șut (lovitură)
șut1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șut (schimb)
șut1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șut / șuț
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
  • șutule
plural
  • șuților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuț
  • șuțul
  • șuțu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șuț
  • șuțului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
plural
Intrare: Șuț
Șuț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șuț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciut, ciuadjectiv

  • 1. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bou ciut. Capră ciută, DLRLC
    • format_quote Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
    • format_quote O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93. DLRLC
etimologie:

șut, șuturisubstantiv neutru

  • 1. Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvârșit o anumită infracțiune. DN
etimologie:

șut, șuturisubstantiv neutru

  • 1. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; normă a unui miner în timpul unui schimb. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote își făcea șutul așa cum a prins cu ani în urmă, cînd a învățat meseria asta. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/1. DLRLC
    • format_quote Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor, minerii. FRUNZĂ, Z. 31, DLRLC
    • format_quote Mergi la șut cu tata? DAVIDOGLU, M. 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.