SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♦ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

soacră sf [At: CORESI, TETR. 15 / V: (îrv) soc~ / Pl: ~re / E: ml socra] 1 Mama unuia dintre cei doi soți considerată în raport cu celălalt soț Si: mamă soacră, (pop) socrie (1). 2 (Îs) ~ mare Mama mirelui. 3 (Îs) ~ mică Mama miresei. 4 (Pop; îe) A sta (cuiva) ~ pe cap A cicăli (pe cineva). 5 (Reg; îe) A se pune (sau a se face) ~ A-și căsători fiul sau fiica.

SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Aia bătrînă e baba Rada, mama lui nenea Alviță, soacra soră-mi Evanghelina. STANCU, D. 176. Feciorul nu ieși din hotărîrea maică-sa, nunta se făcu și baba își luă cămeșa de soacră. CREANGĂ, P. 4. Foaie verde păr uscat, Tînără m-am măritat Și rea soacră-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. ◊ (Popular) Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei.

SOACRĂ ~e f. Mamă a unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. * ~-mare mama mirelui. ~-mică mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cră] /<lat. socra

soacră f. mama soției sau a bărbatului. [Lat. SOCRA].

soácră (oa dift.) f., pl. e (lat sŏcrus, soacră, pop. sŏcra. V. socru). Mama soțuluĭ orĭ soțiiĭ, față de ginere saŭ de noră. Fig. Femeĭe cicălitoare. Soacră mare, mama mireluĭ.

MAMĂ, mame, s. f. 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ◊ Loc. adj. De mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau ta, lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext., unei persoane mai tinere. 3. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 4. Compuse: Mamă-mare (sau, pop., bătrână, bună) = bunică. Mamă-soacră = soacră. Mama (sau muma)-pădurii (sau -pădurilor) = a) personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri ademenind copii, ucigând oameni etc.; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Latharea squamaria). 5. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) mumă s. f.] – Lat. mamma.

socră sf vz soacră

MAMĂ, mame, s. f. 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ◊ Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață. ◊ Loc. adj. De mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau ta, lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext., unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii!. 3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, pop., bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră. 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau -pădurilor) = a) personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Latharea squamaria). 6. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) mumă s. f.] – Lat. mamma.

soacră (desp. soa-cră) s. f., g.-d. art. soacrei; pl. soacre

soacră (soa-cră) s. f., g.-d. art. soacrei; pl. soacre

soacră s. f. (sil. -cră), g.-d. art. soacrei; pl. soacre

limba-soacrei (plantă) (desp. -soa-crei) s. f. art., g.-d. art. limbii-soacrei corectat(ă)

mamă-soacră (desp. -soa-cră) s. f., art. mama-soacră, g.-d. art. mamei-soacre; pl. mame-soacre

soacră-mare (desp. soa-cră-) s. f., art. soacra-mare, g.-d. art. soacrei-mari; pl. soacre-mari

!limba-soacrei (plantă) (soa-crei) s. f. art., g.-d. art. limbii-soacrei

!mamă-soacră (-soa-cră) s. f., art. mama-soacră, g.-d. art. mamei-soacre; pl. mame-soacre

soacră-mare (soa-cră-) s. f., art. soacra-mare, g.-d. art. soacrei-mari; pl. soacre-mari

soacră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., pr., g.-d.-art. soacră-mii (-tii, -sii)

soacră-mică s. f., art. soacra-mică, g.-d. art. soacrei-mici; pl. soacre-mici

limba-soacrei (bot.) s. f. (sil. -crei)

mamă-soacră s. f. (sil. -cră), art. mama-soacră, g.-d. art. mamei-soacre

soacră-mare s. f. (sil. -cră-), art. soacra-mare, g.-d. art. soacrei-mari; pl. soacre-mari

LIMBA-SOACREI s. v. broască.

limba-soacrei s. v. BROASCĂ.

de ochii lumii / soacrei expr. 1. pentru a salva aparențele, pentru a lăsa lumii o impresie bună. 2. superficial.