3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘMECHERI, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.

ȘMECHERI, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.

șmecheri [At: IOVESCU, N. 158 / V: (reg) șmiche~ / Pl: ~resc / E: șmecher] 1-6 vtr (Fam) A face pe cineva să devină sau a deveni șmecher (1, 3, 5). 7 vt (Fam) A păcăli. 8 vt (Arg) A regla ceva.

ȘMECHERI, șmecheresc, vb. IV. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). (Atestat în forma șmicheri) De cîine te temi că te-a mușca; de babă că te-a șmicheri. CR. IV 79. ♦ Refl. (Familiar) A deveni șmecher. – Variantă; (regional) șmicheri vb. IV.

A ȘMECHERI ~esc tranz. pop. A da un neadevăr drept adevăr (recurgând la o șmecherie); a induce în eroare; a trage pe sfoară; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți. /Din șmecher

A SE ȘMECHERI mă ~esc intranz. pop. A-și însuși deprinderi de om descurcăreț; a deveni șmecher. /Din șmecher

ȘMECHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”.

șmecher, ~ă [At: ISPIRESCU, U. 125 / V: (reg) jm~, sm~ (A și: ~cher), smicher, șmicher, zm~ smf, a, (arg; forme prescurtate) șme, șmec (Pl: șmeci) sm / A și: (reg) ~cher / Pl: ~i, ~e / E: ger Schmecker „persoană cu gust rafinat”] 1-2 smf, a (Persoană) care știe să iasă din încurcături Si: abil, dezghețat (7), isteț, șiret3 (4), (fam) șmecheros (1). 3-4 smf, a (Persoană) care nu poate fi păcălită Si: abil, dezghețat (5), isteț, (fam) șmecheros (2). 5-6 smf, a (Dep) (Persoană) care se pricepe la trucuri, la viclenii Si: (fam) șmecheros (3), (arg) șpilăr (1-2). 7 sm (Fam) Tânăr care caută să se remarce ca om de spirit prin manifestări ostentative (și impertinente), menite să epateze (și să scandalizeze) pe cei din jur. 8-10 sm (Arg; îlav) A la șme Ca șmecherii (1, 5, 7).

șmicher, ~ă smf, a vz șmecher

ȘMECHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”.

ȘMECHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; isteț, dezghețat; (depreciativ) care se pricepe la trucuri, la viclenii, care știe să se aranjeze, să se învîrtească (v. șiret, șarlatan). Așa nătîng și amorezat cum ești, tot te crezi puțin mai șmecher și-ți închipui că tu profiți de pe urma lor. DEMETRIUS, C. 44. Flăcăii noștri erau îndrăzneți și șmecheri, comedie mare. De multe ori dădeau în avantposturile turcești, se luau la harță, scăpau ca prin urechile acului și se întorceau aducînd arme și prinși. SADOVEANU, O. VI 86. ◊ (Substantivat) Nu era nimic adevărat din ceea. ce vestise cu glas plin de însuflețire acel șmecher Leușcan. SADOVEANU, L. 81. Șmecher de port din Brăila. BART, E. 245.

ȘMECHER ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; viclean; hâtru; șiret. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; șiret. Zâmbet ~. /<germ. Schmecker

șmecher a. și m. foarte șiret: mai șmecheri decât cărturarii cei vechi ISP. [Cf. nemț. SCHMECKER, care cearcă băuturile].

șmécher m. (germ. schmecker, om cu gust fin, d. schmecken. Cp. cu savant). Fam. Șiret, priceput. Șarlatan. V. măĭestru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șmecheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecheresc, 3 sg. șmecherește, imperf. 1 șmecheream; conj. prez. 1 sg. să șmecheresc, 3 să șmecherească

șmecheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecheresc, imperf. 3 sg. șmecherea; conj. prez. 3 să șmecherească

șmecheri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecheresc, imperf. 3 sg. șmecherea; conj. prez. 3 sg. și pl. șmecherească

șmecher adj. m., s. m., pl. șmecheri; adj. f., s. f. șmecheră, pl. șmechere

șmecher adj. m., s. m., pl. șmecheri; adj. f., s. f. șmecheră, pl. șmechere

șmecher adj. m., s. m., pl. șmecheri; f. sg. șmecheră, pl. șmechere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘMECHERI vb. v. ademeni, amăgi, escroca, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, pungăși, purta, trișa.

șmecheri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ESCROCA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PUNGĂȘI. PURTA. TRIȘA.

ȘMECHER adj. 1. șiret, viclean, (înv. și reg.) marghiol, (reg.) șpilăr, (Mold. și Bucov.) hâtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoțoman, pișicher, șmecheros. (E cam ~ dumnealui!) 2. abil, șiret, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~.)

ȘMECHER adj. 1. șiret, viclean, (înv. și reg.) marghiol, (reg.) șpilăr, (Mold. și Bucov.) hîtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoțoman, pișicher. (E cam ~ dumnealui!) 2. abil, șiret, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șmecher (-ră), adj. – Viclean, șiret. Germ. Schmecker „om cu gust” (Tiktin). – Der. șmecherie, s. f. (truc, șiretenie, viclenie; vorbă de șmecher, argou); șmecheresc, adj. (de șmecher); teșmecherie, s. f. (Mold., truc), a cărui der. nu este clară.

șmecher TDRG constată: „concordă din punctul de vedere fonetic cu germ. Schmecker”. CADE pornește, evident greșit, de la germ. Schmeichler, refăcut după germ. Schmecker DU, de la germ. Schmecker „om care încearcă băuturile” mai curînd ar trebui să avem în vedere înțelesul „om căruia îi plac mîncările fine”, cum propune Scriban. Cuvîntul există și în bulgărește, exact sub aceeași formă, cu numeroase derivate ca шмeкepuя, шмeкepлък, iar PCБKE îl consideră provenit din germană. Mi se pare însă exclus ca cele două limbi vecine, româna și bulgara, să fi împrumutat independent una de alta acest cuvînt cu exact aceeași forma și același înțeles. Poziția geografica ar indica româna ca intermediar între germană și bulgară (poate totuși situația contrară ne întîmpină la șperț, vezi ER, p. 151-152). În favoarea românei vorbește încă un element: româna a cunoscut un cuvînt teșmec, „înșelătorie”, de origine turcă singurul care îl inserează și care dă și etimologia este Scriban (copiat de DLrM). Este însă cunoscut teșmecherie (La exemplele din Alecsandri, citate de Tiktin, trebuie adăugat unul din Matei Millo, Baba Hîrca, la Al. Niculescu, Primii noștri dramaturgi, p. 374). Singurul care încearcă o explicație este iarăși Scriban, care socotește că teșmecherie ar fi derivat din teșmec sub influența lui șmecherie. Mi se pare mult mai probabil contrariul: teșmecherie, care e mai vechi, derivat de la teșmec, a devenit într-un fel oarecare șmecherie, sau, în cel mai bun caz, a avut influență asupra lui șmecherie dacă acesta e de origine germană. Ar însemna în primul rînd că șmecher e derivat regresiv din șmecherie, iar în al doilea rînd că bulgara, care nu pare să cunoască pe teșmec, a luat pe шмeкep din românește.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șmecheri, șmecheresc I. v. t. a păcăli, a înșela (printr-o șmecherie) II. v. r. a deveni șmecher / isteț

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

șme s. invar. (intl.) delincvent, infractor.

șmecher, șmecheri s. m. 1. v. șme. 2. (deț.) homosexual activ. 3. om glumeț și descurcăreț.

șmecher cu legitimație expr. (intl.) infractor temut / cu antecendente penale.

taxă de șmecher expr. (intl.) taxă de protecție pe care o percep diferite bande de infractori patronilor de magazine sau localuri publice.

Intrare: șmecheri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmecheri
  • șmecherire
  • șmecherit
  • șmecheritu‑
  • șmecherind
  • șmecherindu‑
singular plural
  • șmecherește
  • șmecheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmecheresc
(să)
  • șmecheresc
  • șmecheream
  • șmecherii
  • șmecherisem
a II-a (tu)
  • șmecherești
(să)
  • șmecherești
  • șmechereai
  • șmecheriși
  • șmecheriseși
a III-a (el, ea)
  • șmecherește
(să)
  • șmecherească
  • șmecherea
  • șmecheri
  • șmecherise
plural I (noi)
  • șmecherim
(să)
  • șmecherim
  • șmecheream
  • șmecherirăm
  • șmecheriserăm
  • șmecherisem
a II-a (voi)
  • șmecheriți
(să)
  • șmecheriți
  • șmechereați
  • șmecherirăți
  • șmecheriserăți
  • șmecheriseți
a III-a (ei, ele)
  • șmecheresc
(să)
  • șmecherească
  • șmechereau
  • șmecheri
  • șmecheriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmicheri
  • șmicherire
  • șmicherit
  • șmicheritu‑
  • șmicherind
  • șmicherindu‑
singular plural
  • șmicherește
  • șmicheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmicheresc
(să)
  • șmicheresc
  • șmicheream
  • șmicherii
  • șmicherisem
a II-a (tu)
  • șmicherești
(să)
  • șmicherești
  • șmichereai
  • șmicheriși
  • șmicheriseși
a III-a (el, ea)
  • șmicherește
(să)
  • șmicherească
  • șmicherea
  • șmicheri
  • șmicherise
plural I (noi)
  • șmicherim
(să)
  • șmicherim
  • șmicheream
  • șmicherirăm
  • șmicheriserăm
  • șmicherisem
a II-a (voi)
  • șmicheriți
(să)
  • șmicheriți
  • șmichereați
  • șmicherirăți
  • șmicheriserăți
  • șmicheriseți
a III-a (ei, ele)
  • șmicheresc
(să)
  • șmicherească
  • șmichereau
  • șmicheri
  • șmicheriseră
Intrare: șmecher (adj.)
șmecher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmecher
  • șmecherul
  • șmecheru‑
  • șmecheră
  • șmechera
plural
  • șmecheri
  • șmecherii
  • șmechere
  • șmecherele
genitiv-dativ singular
  • șmecher
  • șmecherului
  • șmechere
  • șmecherei
plural
  • șmecheri
  • șmecherilor
  • șmechere
  • șmecherelor
vocativ singular
plural
smecher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smicher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șmecher (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmecher
  • șmecherul
  • șmecheru‑
plural
  • șmecheri
  • șmecherii
genitiv-dativ singular
  • șmecher
  • șmecherului
plural
  • șmecheri
  • șmecherilor
vocativ singular
  • șmecherule
  • șmechere
plural
  • șmecherilor
șme
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șmec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șmicher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șmecheri, șmecherescverb

  • 1. tranzitiv A înșela (printr-o șmecherie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cîine te temi că te-a mușca; de babă că te-a șmicheri. I. CR. IV 79. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv familiar A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • șmecher DEX '09 DEX '98

șmecher, șmecherisubstantiv masculin
șmecheră, șmecheresubstantiv feminin
șmecher, șmecherăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa nătîng și amorezat cum ești, tot te crezi puțin mai șmecher și-ți închipui că tu profiți de pe urma lor. DEMETRIUS, C. 44. DLRLC
    • format_quote Flăcăii noștri erau îndrăzneți și șmecheri, comedie mare. De multe ori dădeau în avantposturile turcești, se luau la harță, scăpau ca prin urechile acului și se întorceau aducînd arme și prinși. SADOVEANU, O. VI 86. DLRLC
    • format_quote Nu era nimic adevărat din ceea ce vestise cu glas plin de însuflețire acel șmecher Leușcan. SADOVEANU, L. 81. DLRLC
    • format_quote Șmecher de port din Brăila. BART, E. 245. DLRLC
etimologie:
  • limba germană Schmecker „persoană cu gust rafinat” DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.