3 intrări
50 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (6)
- relaționale (15)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv.) A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
slăbănogi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 207r/6 / V: (înv) ~bon~ / Pzi: ~gesc / E: slăbănog] 1-2 vir (Înv; d. oameni, d. corpul lor ori d. părți ale corpului lor) A paraliza. 3-4 vir (Pgn) A se îmbolnăvi. 5-6 vir (Pgn) A dobândi o infirmitate. 7-8 vtrp (Îvp; d. ființe sau d. puterile lor) A (se) slăbi (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea, tăria; a slăbi. Trupul i se slăbănogise de atîta nevoință. STĂNOIU, C. I. 168. Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbănogì v. a deveni infirm: brațul meu slăbănogit ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănog, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens noli-tangere). – Din bg. slabonoga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sclăbănog, ~oagă a vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbănoc, ~oacă a vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbănog, ~oagă [At: VARLAAM, C. 38 / V: (reg) ~noc~ a, ~nov sm, ~bon~ a, slobon~ a, slobonov sm, scl~, zl~ a / Pl: ~nogi, ~oage / E: bg слабонога] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) paralitic. 3-4 smf, a (Pgn) (Om) bolnav. 5-6 smf, a (Pgn) (Om) infirm. 7 sm (Îs) Duminica (sau sâmbăta) ~ului Sărbătoare creștină care se prăznuiește în a treia duminică (sau sâmbătă) după Paști. 8-13 a, smf Slab (1-2, 6-7, 8-9). 14-15 a Slab (13, 55). 16 a (Reg; d. urechi; îf sclăbănog) Clăpăug. 17 a (Îvr; d. corzi, d. arcuri etc.) Destins2 (5). 18-19 smf, a (Îrg) (Om) sărac. 20-21 smf, a (Rar) (Om) prostănac. 22 sm, rar, sf Plantă din familia balsaminaceelor, cu tulpina suculentă și cu frunze ovale, care se strâng la atingere, cu flori galbene, punctate în interior cu roșu, cu fructul o capsulă care explodează la maturitate, folosită în medicină, mai ales ca laxativ sau diuretic Si: (reg) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie (Impatiens noli-tangere). 23 sm (Bot; reg; șîc ~ de câmp) Trepădătoare (Mercurialis annua). 24 sm (Bot; reg; șîc slobonov de câmp) Brei (Mercurialis perennis). 25 sm (Bot; reg) Cârcel (Ephedra distachya). 26 sm (Bot; reg) Jale (Salvia pratensis). 27 sm (Bot; reg) Buruiana viermilor (Polygonum mite). 28 sm (Bot; Mun) Buberic (Scrophularia nodosa). 29 sm (Bot; reg; îf slobonog) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 30 sm (Bot; reg) Coada-calului (Equisetum arvense).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbănov sm vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbonog, ~oagă a vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbonogi v vz slăbănogi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slobonog, ~oagă a vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slobonov sm vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zlăbănog, ~oagă a vz slăbănog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOAGĂ, slăbănoage, s. f. (Bot.) Slăbănog1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG1 s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele fragile și transparente, cu florile galbene și cu fructe care se deschid prin explozie; crește prin pădurile umede și umbroase de la munte și se folosește în medicină (Impatiens nolitangere).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG2, -OAGĂ, slăbănogi, -oage, adj. (Despre ființe) 1. Slab la trup; uscățiv. Omul, cocoșat pe capră, atinse spinarea udă și slăbănoagă a calului din dreapta. DUMITRIU, N. 80. Un furier slăbănog și un majur cărunt desfăceau o ladă cu registre. CAMILAR, N. I 78. Sida o cheamă pe nevasta lui Minică și cam pînă la brîu îi ajunge bărbatului cu creștetul. E o femeie slăbănoagă. STANCU, D. 86. ◊ (Substantivat, adesea precedînd un substantiv sau un pronume pe care îl determină și de care e legat prin prep. «de») Dacă fabrica aceasta ar fi a muncitorilor, dacă ea ar fi organizată după legi proletare, slăbănogul acesta de Bozan ar înnebuni și lustrul bielei lui ar întrece soarele. SAHIA, N. 31. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil, slab. Era cam slăbănog, dar în ochii voștri se-nfățișa viteaz. PAS, Z. I 103. Se legăna în mers ca o trestie bolnăvicioasă, fără vlagă, slăbănoagă. REBREANU, I. 54. Părintele Ghermănuță, cu înseși slăbănoagele și muritoarele sale mîini își clădise chilia. HOGAȘ, M. N. 136. Să-mi lucrez racla cu mîna mea astă slăbănoagă și să mă așez singurel într-însa. CREANGĂ, P. 319. ♦ Slab de minte. Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache, fiindcă era slăbănog, prostovan. STANCU, D. 6. 3. (Învechit) Infirm, olog, paralizat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG1 ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLĂBĂNOG2 ~oagă (~ogi, ~oage) și substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre ființe) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slăbănog a. cam slab. ║ m. (slobonog), plantă ale cării frunze se strâng când le atingem (Noli me tangere) [Bulg. SLABONOGA, lit. slab de picioare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slobonog m. Bot V. slăbănog.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbănóg, -oágă adj. (vsl. slabŭ, slab, și noga, picĭor. V. coto- și pinte-nog, picĭoroange). Debil, slab. S. m. (bg. slabonoga). O plantă eŭforbiacee numită și slobonog și -ov (V. mercurială). Altă plantă, din familia balsamineĭ (V. balsamină). V. schilod.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbănogésc v. tr. (d. slăbănog). Fac slăbănog: boala l-a slăbănogit. V. intr. Rar. Devin slăbănog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slobonóg și -óv m. Slăbănog (o plantă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
slăbănogi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, 3 sg. slăbănogește, imperf. 1 slăbănogeam; conj. prez. 1 sg. să slăbănogesc, 3 să slăbănogească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
slăbănogi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, imperf. 3 sg. slăbănogea; conj. prez. 3 să slăbănogească corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slăbănogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, imperf. 3 sg. slăbănogea; conj. prez. 3 sg. și pl. slăbănogească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; adj. f., s. f. slăbănoagă, pl. slăbănoage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; adj. f., s. f. slăbănoagă, pl. slăbănoage
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; f. sg. slăbănoagă, pl. slăbănoage
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SLĂBĂNOGI vb. v. debilita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLĂBĂNOGI vb. v. paraliza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slăbănogi vb. v. PARALIZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOGI vb. a (se) debilita, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLĂBĂNOG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaș, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLĂBĂNOG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLĂBĂNOG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLOBONOV s. v. brei, slăbănog.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slăbănog adj. v. COBORÎT. DOMOL. ÎNCET. LIN. MOLCOM. POTOLIT. SCĂZUT. SCOBORÎT. SLAB. STINS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbănog adj., s. v. CALIC. INFIRM. INVALID. NECĂJIT. NEVOIAȘ. OLOG. PARALITIC. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLĂBĂNOG adj., s. I. 1. adj. slab, slăbit, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mîrced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (~ la față.) 2. adj. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 4. adj., s. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) II. s. (BOT.; Impatiens noli-tangere) (reg.) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbănog s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. TREPĂDĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slobonov s. v. BREI. SLĂBĂNOG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Slăbănog ≠ grăsan, tare, vânjos, vânos, voinic, zdravăn
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
slobonog, slobonogi, s.m. (reg.) plantă ale cărei frunze se strâng când le atingem.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbănoagă, slăbănoage, (slăbănoață), s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe. „Dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925); „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria, 2001: 25; Desești). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slăbănoagă, -e, s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe: „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria 2001: 25; Desești). – Din sl. slabŭ și noga „picior” (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A64) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
slăbănogi, slăbănogescverb
-
- Trupul i se slăbănogise de atîta nevoință. STĂNOIU, C. I. 168. DLRLC
- Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421. DLRLC
-
etimologie:
- slăbănog DEX '98 DEX '09
slăbănog, slăbănoagăadjectiv
-
- Omul, cocoșat pe capră, atinse spinarea udă și slăbănoagă a calului din dreapta. DUMITRIU, N. 80. DLRLC
- Un furier slăbănog și un majur cărunt desfăceau o ladă cu registre. CAMILAR, N. I 78. DLRLC
- Sida o cheamă pe nevasta lui Minică și cam pînă la brîu îi ajunge bărbatului cu creștetul. E o femeie slăbănoagă. STANCU, D. 86. DLRLC
- Dacă fabrica aceasta ar fi a muncitorilor, dacă ea ar fi organizată după legi proletare, slăbănogul acesta de Bozan ar înnebuni și lustrul bielei lui ar întrece soarele. SAHIA, N. 31. DLRLC
-
- 2. Lipsit de putere, de vlagă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: debil
- Era cam slăbănog, dar în ochii voștri se-nfățișa viteaz. PAS, Z. I 103. DLRLC
- Se legăna în mers ca o trestie bolnăvicioasă, fără vlagă, slăbănoagă. REBREANU, I. 54. DLRLC
- Părintele Ghermănuță, cu înseși slăbănoagele și muritoarele sale mîini își clădise chilia. HOGAȘ, M. N. 136. DLRLC
- Să-mi lucrez racla cu mîna mea astă slăbănoagă și să mă așez singurel într-însa. CREANGĂ, P. 319. DLRLC
- 2.1. Slab de minte. DLRLC
- Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache, fiindcă era slăbănog, prostovan. STANCU, D. 6. DLRLC
-
-
etimologie:
- slabonoga DEX '98 DEX '09
slăbănog, slăbănogisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens noli-tangere). DEX '09sinonime: barba-ursului coada-calului trepădătoare
etimologie:
- slabonoga DEX '98 DEX '09