23 de definiții pentru sihăstrie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIHĂSTRIE, (2) sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstrie, sehăstrie s. f.] – Din sl. sihastirija.

sihăstrie sf [At: VARLAAM, C. 152 / V: (îvr) săh~, seh~, sehâs~, (înv) sehas~, (îvr) isihăstrie, i~ / S și: (îvr) sychăstrie / Pl: ~ii / E: sihastru + -ie cf sl сихастириꙗ, ngr ἡσυχαστήριον] 1 Viață de sihastru Si: ascetism, asceză, pustnicie, schimnicie, (rar) schimnicit. 2 (Reg; îlv) A se duce în (ori, înv a se deda pre) ~ A se sihăstri (2). 3 Loc unde trăiește un sihastru Si: schimnicie, (rar) pustnicie. 4 Locuință a sihastrului Si: schimnicie, (rar) pustnicie. 5 (Reg; lpl; îf săhăstrie) Mănăstire. 6 (Îvr; îf săhăstrie) Ospiciu (3). 7 Loc retras, neumblat de oameni sau pe unde aceștia trec foarte rar Si: pustietate, singurătate, pustnicie. 8 Loc pustiu, lipsit de oameni sau de animale Si: pustietate, singurătate, pustnicie. 9 (Pex) Loc lipsit de zgomot, de agitație Si: pustietate, singurătate, pustnicie.

SIHĂSTRIE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstrie, sehăstrie s. f.] – Din sl. sihastirija.

SIHĂSTRIE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a fi sihastru; viață, stare de sihastru (v. schimnicie, pustnicie); fig. singurătate, pustietate. Văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. ISPIRESCU, L. 189. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru. Hanul lui Gheorghiță stătea tihnit în singurătate, ca o sihăstrie. SADOVEANU, O. I 125. Codrii dimprejurul celor zece sihăstrii începură să cadă sub secure. GALACTION, O. I 254. M-aș retrage într-o sihăstrie... și n-aș mai vrea să știu de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 433. ◊ (Ironic) Din bătrînele case ale Zincăi Mamonoaia, cumpărate la mezat, el își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul... o somptuoasă sihăstrie unde trăia pe picior mare. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Variante: săhăstrie (SADOVEANU, O. VII 210, ANGHEL-IOSIF, C. L. 17, ȘEZ. VIII 72), sehăstrie (NEGRUZZI, S. I 30) s. f.

SIHĂSTRIE ~i f. 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] /<sl. sihastirija, ngr. isyhastírion

sihăstrie f. 1. starea de sihastru; 2. locuință de sihastru: o sihăstrie din Ceahlău NEGR.

sihăstríe f. (vsl. sihastiriia, d. ngr. isyhastirion. V. isihie). Starea de sihastru: a trăi în sihăstrie. Locuință de sihastru: s’a dus la sihăstria luĭ. Loc singuratic și plăcut: aicĭ e curată sihăstrie. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. La Dos. și isihăstrie.

SĂHĂSTRIE s. f. v. sihăstrie.

SEHĂSTRIE s. f. v. sihăstrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sihăstrie s. f., art. sihăstria, g.-d. art. sihăstriei; (locuri) pl. sihăstrii, art. sihăstriile (desp. -tri-i-)

sihăstrie s. f., art. sihăstria, g.-d. art. sihăstriei; (locuri) pl. sihăstrii, art. sihăstriile

sihăstrie s. f., art. sihăstria, g.-d. art. sihăstriei; (locuri) pl. sihăstrii, art. sihăstriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIHĂSTRIE s. v. izolare, pustietate, singurătate.

SIHĂSTRIE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.

sihăstrie s. v. IZOLARE. PUSTIETATE. SINGURĂTATE.

SIHĂSTRIE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, schimnicie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.) 2. (concr.) schimnicie, schit. (Au ajuns la ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SIHĂSTRIA, Mănăstirea ~ v. Vânători-Neamț.

Intrare: sihăstrie
sihăstrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihăstrie
  • sihăstria
plural
  • sihăstrii
  • sihăstriile
genitiv-dativ singular
  • sihăstrii
  • sihăstriei
plural
  • sihăstrii
  • sihăstriilor
vocativ singular
plural
săhăstrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săhăstrie
  • săhăstria
plural
  • săhăstrii
  • săhăstriile
genitiv-dativ singular
  • săhăstrii
  • săhăstriei
plural
  • săhăstrii
  • săhăstriilor
vocativ singular
plural
sehâstrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sehastrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isihăstrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sehăstrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehăstrie
  • sehăstria
plural
  • sehăstrii
  • sehăstriile
genitiv-dativ singular
  • sehăstrii
  • sehăstriei
plural
  • sehăstrii
  • sehăstriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sihăstrie, sihăstriisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. ISPIRESCU, L. 189. DLRLC
  • 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI
    sinonime: schit
    • format_quote Hanul lui Gheorghiță stătea tihnit în singurătate, ca o sihăstrie. SADOVEANU, O. I 125. DLRLC
    • format_quote Codrii dimprejurul celor zece sihăstrii începură să cadă sub secure. GALACTION, O. I 254. DLRLC
    • format_quote M-aș retrage într-o sihăstrie... și n-aș mai vrea să știu de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 433. DLRLC
    • format_quote ironic Din bătrînele case ale Zincăi Mamonoaia, cumpărate la mezat, el își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul... o somptuoasă sihăstrie unde trăia pe picior mare. M. I. CARAGIALE, C. 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.