5 intrări
57 de definiții
din care- explicative (36)
- morfologice (7)
- relaționale (13)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.
SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfințit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ? / E: sfinți1] (Rar) Sfințire1 (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințit3, ~ă a [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) svi~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfinți1] 1 (D. oameni) Care a fost trecut în rândul sfinților (10) Si: sanctificat, canonizat, (liv) sacrat1. 2 (Pex) Asupra căruia s-a revărsat harul divin Si: binecuvântat, blagoslovit. 3-4 (Rar; d. oameni) Hirotonisit (1-2). 5 (Bis) Venerat. 6 (Mai ales d. obiecte) Care a primit harul divin (prin ritualuri religioase). 7 (Fam; gmț; îe) A fi ~ A fi beat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințit2[1] sn vz asfințit
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFINȚIT1, sfințite, s. n. (Popular, la pl. cu valoare de sg.) Trecerea unui astru dincolo de orizont; momentul cînd astrul apune; locul unde apune; asfințit, apus. Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. Într-o pădure mare s-au întîlnit odată doi oameni, unul mergea cătră răsărit și celălalt cătră sfințit. RETEGANUL, P. IV 21. Într-una din zile, cam după sfințitul soarelui... ieși balaurul din groapă și se îndreptă către voinicii care dormeau pe lîngă foc. ISPIRESCU, L. 200.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. 1. Care a căpătat un caracter sacru, din care s-au gonit duhurile rele prin faptul că s-au rostit anumite rugăciuni pentru a atrage harul divin. Apă sfințită. 2. (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Titlu de onoare dat clericilor. Înalt preasfințitul părinte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințit n. asfințit: soarele acum era spre sfințit BĂLC. ║ a. consacrat; sfințita pâine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. – V. asfinți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINȚI, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asfințit1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 237 / V: ~a sf / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: asfinți] 1 Apus1. 2 Timpul când apune soarele. 3 (Îlav) Pe ~e Pe la asfințit (2). 4 Locul unde asfințește (1) soarele Si: apus, vest, occident, (pop) soare-apune. 5 (Fig; d. viață) Declin. 6 (Fig; d. viață) Sfârșit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asfințit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: asfinți] Care a apus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asfințita sf vz asfințit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfenți v vz sfinți1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfinti v vz sfinți1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfinți1 [At: COD. VOR.2 77V/13 / V: ~nti, sfen~, svi~ / Pzi: ~țesc / E: slv свѧтити] 1 vt (În religia creștină; c. i. oameni) A trece în rândul sfinților (10) Si: a sanctifica (1), a canoniza, (înv) a sacra. 2 vt (Pex) A revărsa harul divin asupra cuiva Si: a binecuvânta, a blagoslovi, (înv) a ura. 3-4 vt (Rar) A hirotonisi (1-2). 5 vt (Înv) A trăi după prescripțiile bisericii. 6 vt (Înv) A duce o viață de sfânt (10). 7 vt (Bis) A venera. 8 vt (Rar) A încorona. 9 vt (C. i. obiecte) A face să dobândească harul divin (prin diverse ritualuri religioase) Si: (înv) a potrebi. 10 vt (Fig) A da preț. 11 vt (Fig) A purifica. 12 vt (C. i. biserici, mănăstiri) A inaugura printr-un anumit ritual Si: a consacra, (asr) a târnosi1. 13 vt (Pop; c. i. o slujbă religioasă, mai ales o liturghie) A oficia (1). 14 vr (Fam; d. oameni) A se închina la biserică. 15 vt (Înv) A aproba (2). 16 vt (Reg) A îmbăta (de miros). 17 vr (Pop; dep) A se manifesta, a acționa etc. numai după bunul plac. 18 vt (Reg) A pocni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
svinți v vz sfinți1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
svințit, ~ă a vz sfințit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ASFINTE sf. Mold. (TKT.) = ASFINȚIT: pe la ~a soarelui [asfinți].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASFINȚIT sbst. 💫 1 Apus, timpul cînd apune soarele: la, pe la ~(ul soarelui); fig.: din mărețul ~ al vieții lui privește în adîncul veacurilor (VLAH.) ¶ 2 A da, a scăpăta în ~, a apune ¶ 3 Partea cerului unde apune soarele, apus: dracul se crăcește cu un picior la ~ și cu unul la răsărit (CRG.) [asfinți].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfințește soarele. – V. asfinți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
SFINȚI, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
ASFINȚIT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. ◊ Fig. Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. ♦ Fig. Declin, sfîrșit. Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scindările mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFINȚI2, pers. 3 sfințește, vb. IV. Intranz. (Popular; despre soare și, în general, despre aștri) A asfinți, a apune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINȚI1, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (În concepția religioasă creștină) A declara pe cineva (în mod solemn și cu îndeplinirea unui ritual stabilit) trecut în rîndul sfinților; a consacra, a sanctifica. (Refl. pas.) Un roi de raze venind din ceriu a spus lăutarilor cum horesc îngerii cînd se sfințește un sfînt. EMINESCU, N. 29. 2. Tranz. (Popular) A preoți, a hirotonisi. Vreți pe ăsta să-l aveți, Că-i popă foarte isteț? – Numai ni-l blagoslovește Și-ntru popă ni-l sfințește! TEODORESCU, P. P. 263. 3. Tranz. (Bis.) A atrage harul divin asupra unor obiecte, prin rostire de rugăciuni; a face ca obiectele să dobîndească un caracter sacru. (Refl. pas.) Trebuie... să pună a se sfinți din nou biserica pîngărită. CARAGIALE, O. III 89. Cînd s-a sfințit paraclisul spitalului din Tîrgu-Neamțului... eu, împreună cu alți băieți, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-vodă. CREANGĂ, A. 75. ◊ (Cu sensul religios pierdut) Omul sfințește locul, iar nu locul pe om, se spune pentru a arăta că rezultatele în muncă depind de calitățile omului și nu de locul de muncă. ◊ Fig. Frați buni ai frunzelor din codru... Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. 4. Tranz. Fig. A slăvi, a idealiza, a diviniza. Sînt sătul de-așa viață... Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atît de van Ce le-abate și la păsări de vreo două ori pe an? EMINESCU, O. I 155. 5. Refl. (Munt., mai ales în construcții negative) A-și impune voința, a-și face gusturile, voile, mendrele. Unul din ei... se hotărî să se ție de capul ciobănașului, să nu-l lase să se sfințească. ISPIRESCU, L. 249. Lasă-l, că nu se sfințește el cu mine, jupîne, îl pocăiesc eu. CARAGIALE, O. I 49. Dă-i, să nu se nărăvească, Nu-l lăsa să se sfințească. PANN, P. V. I 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASFINȚIT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. ♦ Fig. Declin, sfîrșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASFINȚIT n. 1) v. A ASFINȚI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) Timpul zilei când apune Soarele; apus. 4) fig. Partea cu care se termină sau se încheie ceva; declin; sfârșit. 5) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SFINȚI ~esc tranz. 1) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste și admirație exagerată; a venera. /<sl. sventiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asfințit n. 1. apus: soarele acum cu mărire se pleacă cătr’ asfințit NEGR.; 2. fig. disparițiune treptată: privește fără spaimă l’al vieții asfințit AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sâmți m. pl. Tr. numele celor 40 sfinți mucenici (9 Martie). [V. sânt}.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințì v. 1. a consacra: a sfinți o biserică; 2. a se sanctifica, a se face sfânt: sfințească-se numele tău! 3. a asfinți: până ce sfinția soarele CR.; 4. fam. a face după voia sau gândul cuiva: dă-i, să nu se nărăvească, nu-l lăsa să se sfințească PANN. [Pentru sensul 3, v. asfințì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
asfințít și (maĭ rar) sfințít n., pl. urĭ. Apus.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfentésc, țésc, -țíe V. sfințesc, -ție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfintésc V. sfințesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) sfințésc v. tr. (d. sfînt orĭ vsl. sventiti). Prefac în sfînt, santific, divinizez: a sfinți un martir. Consacrez, inaugurez pin sfeștanie: a sfinți o biserică. V. refl. Mă divinizez: sfințească-se numele tăŭ. Fam. Mă închin la biserică: ne-am sfințit și noĭ! Mă procopsesc, ajung în rîndu oamenilor: hoțu fură, dar tot nu se sfințește. Omu sfințește locu, omu harnic înfrumusețează orĭ-ce loc. – Vechĭ și osf- (vsl. osv-), sfintesc, sfențesc și sfentesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asfințit s. n., pl. asfințituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințesc, 3 sg. sfințește, imperf. 1 sfințeam; conj. prez. 1 sg. să sfințesc, 3 să sfințească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!asfințit s. n., pl. asfințituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințesc, imperf. 3 sg. sfințea; conj. prez. 3 să sfințească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asfințit s. n., pl. asfințituri (și asfințite în loc. adv. pe ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfinți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințesc, imperf. 3 sg. sfințea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfințească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfințesc, -țeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFINȚIT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară, vest.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚIT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, hirotonisit, hirotonit, îmbătat, turmentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚIT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚIT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. tîrnosit. (Biserică ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințit adj. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ. VEST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASFINȚIT s. 1. v. apus. 2. v. înserare. 3. v. vest.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚI vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚI vb. v. ameți, apune, asfinți, chercheli, coborî, consacra, consfinți, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoți, stabili, statornici, turmenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASFINȚIT s. 1. apus, asfințire, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scapăt, scăpătare, scăpătat. (~ soarelui.) 2. amurg, apus, înserare, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.) 3. apus, vest, (înv. și pop.) sfințit, (pop.) scăpătat, soare-apune, (înv. și reg.) scapăt, (reg.) scăpătiș. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfinți vb. v. AMEȚI. APUNE. ASFINȚI. CHERCHELI. COBORÎ. CONSACRA. CONSFINȚI. DISPĂREA. FIXA. HIROTONI. HIROTONISI. ÎMBĂLSĂMA. ÎMBĂTA. ÎNMIRESMA. PARFUMA. PIERI. PLECA. POPI. PREOȚI. STABILI. STATORNICI. TURMENTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINȚI vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a tîrnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Asfințit ≠ est, orient, răsărit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Nicodim cel sfințit de la Tismana (†1406), sfânt cuvios, român de origine, n. în sudul Dunării, monah și apoi egumen al m-rii Hilander de la Athos. Trecând în Țara Românească, a întemeiat m-rile Vodița (1372) și Tismana (1374-1385), fiind organizatorul vieții monahale din țara noastră. A copiat și a decorat cu miniaturi un Tetraevanghel, azi în muzeul de artă din București. Este înmormântat la Tismana. Bis. îl sărbătorește la 26 decembrie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfințit, sfințităadjectiv
- 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. DEX '09 DLRLC
- Apă sfințită. DLRLC
-
- 2. Epitet de onoare dat clericilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Înalt preasfințitul părinte. DLRLC
-
etimologie:
- sfinți DEX '09 DEX '98
sfințit, sfințitesubstantiv neutru
- 1. Trecerea unui astru dincolo de orizont; momentul când astrul apune; locul unde apune. DLRLC
- Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. DLRLC
- Într-o pădure mare s-au întîlnit odată doi oameni, unul mergea cătră răsărit și celălalt cătră sfințit. RETEGANUL, P. IV 21. DLRLC
- Într-una din zile, cam după sfințitul soarelui... ieși balaurul din groapă și se îndreptă către voinicii care dormeau pe lîngă foc. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC
-
asfințit, asfințiturisubstantiv neutru
-
- Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
- Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. DLRLC
-
- Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scîndurile mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. DLRLC
-
-
- 2. Timpul, momentul când apune Soarele. DEX '09 DLRLC
- Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
- Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
- Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
- Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. DLRLC
-
- 3. Locul unde asfințește Soarele. DEX '09 DLRLC
- Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. DLRLC
- Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. DLRLC
- Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. DLRLC
- Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
-
etimologie:
- asfinți DEX '98 DEX '09
sfinți, sfințescverb
sfinți, sfințescverb
- 1. A trece pe cineva în rândul sfinților. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: consacra sanctifica
- Un roi de raze venind din ceriu a spus lăutarilor cum horesc îngerii cînd se sfințește un sfînt. EMINESCU, N. 29. DLRLC
-
- 2. A efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru. DEX '09 DLRLC
- Trebuie... să pună a se sfinți din nou biserica pîngărită. CARAGIALE, O. III 89. DLRLC
- Cînd s-a sfințit paraclisul spitalului din Tîrgu-Neamțului... eu, împreună cu alți băieți, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-vodă. CREANGĂ, A. 75. DLRLC
- Frați buni ai frunzelor din codru... Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. DLRLC
- Omul sfințește locul, iar nu locul pe om, se spune pentru a arăta că rezultatele în muncă depind de calitățile omului și nu de locul de muncă. DLRLC
-
- 3. A târnosi (o biserică). DEX '09 DEX '98sinonime: târnosi
- 4. A hirotonisi un preot. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hirotonisi preoți
- Vreți pe ăsta să-l aveți, Că-i popă foarte isteț? – Numai ni-l blagoslovește Și-ntru popă ni-l sfințește! TEODORESCU, P. P. 263. DLRLC
-
- 5. Cinsti, diviniza, idealiza, respecta, slăvi, venera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sînt sătul de-așa viață... Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atît de van Ce le-abate și la păsări de vreo două ori pe an? EMINESCU, O. I 155. DLRLC
-
- 6. A face ce vrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Unul din ei... se hotărî să se ție de capul ciobănașului, să nu-l lase să se sfințească. ISPIRESCU, L. 249. DLRLC
- Lasă-l, că nu se sfințește el cu mine, jupîne, îl pocăiesc eu. CARAGIALE, O. I 49. DLRLC
- Dă-i, să nu se nărăvească, Nu-l lăsa să se sfințească. PANN, P. V. I 61. DLRLC
-
etimologie:
- sventiti DEX '98 DEX '09