scrumieră sf [At: CARAGIALE, M. 313 / P: ~mi-e~ / Pl: ~re / E: scrum + -ieră cf fr cendrier] Recipient mic de diferite forme în care se scutură scrumul de țigară și se pun mucurile țigărilor arse și chibriturile arse Si: (rar) scrumelniță, scrumie, scuturătoare (7), cenușar, cenușieră, (reg) cenușerniță.

SCRUMIERĂ, scrumiere, s. f. Mic obiect de sticlă, de porțelan sau de metal, în formă de castronaș sau de farfurioară, în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile, chibriturile arse etc. Paul trînti amărît o scrumieră în formă de gîndac mare de metal lăcuit roșu. CAMIL PETRESCU, N. 108. Chelnerul a cules ceștile de cafea; a curățit scrumiera. C. PETRESCU, A. 404. – Pronunțat: -mi-e-.

SCRUMIERĂ ~e f. Obiect de diferite forme, în care fumătorii scutură scrumul, aruncă mucurile de țigări și chibriturile arse. [G.-D. scrumierei; Sil. -mi-e-] /scrum + suf. ~ieră

scrumélniță f., pl. e (d. scrum). Farfurioară de pus scrumu care se scutură de la țigară. – Și scrumieră (cu sufixu fr. -iere). V. cenușerniță.

scrumieră (desp. -mi-e-) s. f., g.-d. art. scrumierei; pl. scrumiere

scrumieră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. scrumierei; pl. scrumiere

scrumieră s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. scrumierei; pl. scrumiere

SCRUMIERĂ s. (rar) cenușar, cenușieră, scrumelniță, scrumie, scuturătoare, (Mold. și Transilv.) cenușerniță.

SCRUMIERĂ s. (rar) cenușar, cenușieră, scrumelniță, scrumie, scuturătoare, (Mold. și Transilv.) cenușerniță.