16 definiții pentru scenetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCENETĂ, scenete, s. f. Scurtă piesă de teatru, într-un singur act și cu personaje puține. – Din scenă (după fr. saynète).

scene sf [At: BOLLIAC, O. 48 / Pl: ~te / E: it scenetta, cf fr saynète] 1 (Îvr) Scenă (15). 2 Piesă de teatru, de obicei comedie, într-un singur act și cu un număr redus de personaje. 3 (Rar) Libret al unei opere muzicale de mici dimensiuni. 4 (Rar) Scenă (21) de mică amploare.

SCENETĂ, scenete, s. f. Piesă de teatru de proporții reduse și cu personaje puține. – Din scenă (după fr. saynète).

SCENETĂ, scenete, s. f. Piesă mică de teatru (de obicei comedie) cu personaje puține și într-un singur act.

SCENE s.f. Mică comedie într-un act, cu personaje puține. [Pron. sce-. / < it. scenetta, cf. fr. saynète, după scenă].

SCENE s. f. mică comedie într-un act, cu personaje puține. (< it. scenetta)

SCENETĂ ~e f. Piesă de teatru într-un act, cu personaje puține, cu intrigă simplă, având de obicei un caracter comic. /< it. scenetta

* scenétă f., pl. e (d. scenă cu suf. modern -etă). Pĭesă teatrală într’un act.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scene s. f., g.-d. art. scenetei; pl. scenete

scene s. f., g.-d. art. scenetei; pl. scenete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCENE s. (LIT.) piesetă, (rar) piescioară.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SCENETĂ (< fr. saynète, mică piesă bufă) Scurtă piesă de teatru, cu personaje puține, intrigă simplă. Dezvoltată în teatrul popular, cu caracter satiric, sceneta apare și în dramaturgia modernă, avînd unele contingențe cu farsa și vodevilul. În literatura noastră, această specie dramatică este intîlnită mai ales la începuturile teatrului românesc, în creația dramatică a unor scriitori ca: V. Alecsandri, Costache Caragiale, Matei Millo și alții. Ușor accesibilă și ușor de interpretat, ea a corespuns, inițial, nevoilor momentului și anume educării actorilor și a gustului spectatorilor pentru teatru (Stan Covrigarul, Vivandiera, Păcală și Tîndală de V. Alecsandri). În cadrul acestei specii dramatice se integrează și sceneta școlară.

Intrare: scenetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scene
  • sceneta
plural
  • scenete
  • scenetele
genitiv-dativ singular
  • scenete
  • scenetei
plural
  • scenete
  • scenetelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scene, scenetesubstantiv feminin

etimologie:
  • scenă (după limba franceză saynète). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.