SCĂPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde pe cineva care s-a smuls din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile prin care era imobilizat etc. 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.

SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvârli ceva afară din gură; p. ext. din gâtlej sau din plămâni; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. 3. Intranz. și tranz. Fig. A arunca ceva cu forță. – Lat. *scupire.

scăpa [At: COD. VOR. 94/29 / Pzi: scap, (pop) scăp, (reg) schep / E: ml *excapare] 1 vi (D. ființe; adesea urmat ori precedat de determinări introduse prin prepoziții) A izbuti să iasă dintr-o situație critică, primejdioasă, neplăcută etc. Si: (îvp) a se mântui. 2 vi (Reg; îe) A ~ ca din gheara ursului (cu părul vâlvoi) A ieși cu greu și bătut dintr-o situație primejdioasă. 3 vi (Reg; îe) A ~ chel (sau tuns) A ieși bătut. 4 vi (Reg; îe) A ~ ciul sau scurt (de coadă) A ieși dintr-o situație primejdioasă cu greutate și cu oarecare pagubă. 5 vi (Spc) A reuși să se vindece ori să se îndrepte după o boală (gravă). 6 vi (Pan; d. bunuri) A se menține neatins, în bune condiții, reușind să depășească unele condiții nefavorabile în care s-a aflat ori s-ar fi putut afla. 7 vt (Pan; c. i. bunuri) A reuși să pună la adăpost, a feri de primejdie, de pierdere, de distrugere, de dispariție, de trecerea în stăpânirea altcuiva. 8 vt (C. i. ființe) A nu mai putea ține sau menține sub control, lăsând să fugă, să dispară. 9 vt (C. i. ființe) A lăsa involuntar (din neatenție, din neglijență), să plece, să fugă, să dispară. 10 vt (Îe) A nu ~ (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) A ține (pe cineva) sub continuă ori strictă supraveghere. 11 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) A nu mai reuși să vadă, să supravegheze (pe cineva). 12 vt (Pop; c. i. plante cultivate) A neglija să execute o lucrare agricolă la timpul oportun, cu efecte dăunătoare. 13 vt (Rar) A se strecura prin..., a străbate puțin prin... 14 vt A reuși să iasă, să pornească, să se arate etc. (învingând un obstacol, strecurându-se prin sau pe lângă el). 15 vt (Îvr; d. tipărituri) A fi pe punctul de a apărea. 16-17 vit (Teh; d. vehicule) A circula pe o cale în pantă cu o viteză care nu mai permite oprirea în timp oportun. 18-19 vit (Teh; d. trenuri) A depăși viteza maximă admisă pentru circulație pe liniile cu pante mari. 20 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să se elibereze, înlăturând pe cineva care îl urmărește și îi produce neajunsuri, neplăceri. 21 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să nu mai aibă a face cu cineva. 22 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să se debarasaze de ceva. 23 vi (Îe) (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A se îndrepta sau a reuși să se îndrepte către... pentru a-și afla salvarea, refugiul. 24 vi (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A căuta sau a-și afla salvarea, refugiul (undeva). 25 vi (Reg; d. păsări) A reuși să scoată pui. 26 vi (Rar; d. soare) A trece dincolo de ...(pe cer, la orizont). 27 vi (Îrg) A avea dorința de a ... Si: (îrg) a-i veni (să...). 28 vr (Înv; în contexte figurate) A se clinti (2). 29 vr (Înv; în contexte figurate) A aluneca (3). 30 vr (Înv; în contexte figurate) A cădea (1). 31 vr (D. oameni) A nu se putea reține de a zice sau de a face ceva (rău, nepotrivit, intim etc.). 32 vr (Înv; d. oameni) A nu-și (putea) respecta (în mod accidental) promisiunea, angajamentul. 33 vi A exterioriza ceva (nepotrivit, intim etc.) ca urmare a faptului că nu se poate stăpâni. 34 vt (Îe) A ~ o vorbă A comite (din imprudență) o indiscreție. 35 vt (Spc) A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. 36 vi (Spc) A nu-și putea stăpâni necesitățile fiziologice (defecarea și urinarea), a face pe sine. 37 vt (Adesea cu determinări introduse prin pp „din”) A nu mai (putea) ține (strâns) în mână, în gură etc., a da drumul fără voie lăsând să cadă. 38 vt (Îe) A(-i) ~ din (sau, înv, de a) mână A pierde un bun prilej de a face sau de a obține ceva avantajos. 39 vt (Îae) A pierde de sub control, a nu mai putea domina ceva sau pe cineva. 40-41 vtr A lăsa să alunece sau a aluneca fără voie (în urma destinderii, a relaxării, a oboselii etc.) 42 vr (Reg) A se cufunda fără voie, accidental, într-o apă, într-un smârc etc. 43-44 vtr (Înv; cu determinări introduse prin pp „de”) A (se) lipsi de... 45 vi A nu mai regăsi (momentan) în memorie, a nu reuși (momentan) să-și amintească. 46 vi (De obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A izbuti să facă astfel încât să evite pe cineva ori să nu suporte ceva ce-i este dăunător, nefavorabil, neplăcut Vz sustrage, eschiva. 47 vi A nu (putea) sesiza, percepe, pricepe, înțelege, reține, preciza, identifica. 48 vt (Adesea cu determinarea „din vedere”) A trece cu vederea Si: a omite, a neglija. 49 vt (De obicei complementul este „pilejul”, „ocazia”) A nu ști sau a nu reuși să folosească, să valorifice (o împrejurare favorabilă). 50-51 vti A nu reuși să prindă, să apuce, să obțină, să dețină, să cucerească, să identifice. 52 vt (Spc) A nu reuși să facă, să realizeze la timp. 53 vt (spc) A face, a ajunge prea târziu. 54 vt A pierde întârziind.

scâpa v vz scuipa

scâpia v vz scuipa

scâpta v vz scuipa

schiopi¹ v vz scuipa

schipa v vz scuipa

schipi v vz scuipa

schiupi v vz scuipa

scopi² v vz scuipa

scuepi v vz scuipa

scuipa [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 418/18 / V: (îrg) ~pi, scupi, ~upia (Pzi: scupiu), scopi, șchiopi, șchiupi, școpi, (înv) schiupi, scuepi, schiopi, șchiopti, șchiuopi, (reg) schipa, schipi, scâpa, scâpia, scâpta, șchipa, șchipi, șchipia / Pzi: scuip / E: ml *scupire cf expuere] 1 vi A elimina din gură salivă, printr-o mișcare specifică a buzelor și a limbii Si: (reg) a se sciurca, a stupi (1). 2 vi (Reg; d. oameni; îe) A ~ de sus (sau departe) A fi îngâmfat. 3 vi (D. oameni; îe) A linge unde a ~t A-și retrage vorbele (răuvoitoare). 4 vt A expectora (1). 5 vt (Pfm; d. bolnavii de tuberculoză; îe) A-și ~ plămânii (sau, reg, bojocii) A tuși și a expectora des. 6 vt (Pfm; d. oameni; îae) A depune eforturi mari pentru a realiza ceva (cu riscul pierderii sănătății). 7 vt (Pop; îe) A ~ sânge A avea o hemoptizie. 8 vi (D. pisici) A-și încorda corpul într-o mișcare de apărare și de atac, însoțită de un pufăit specific. 9-10 vt A arunca scuipat¹ (4) asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv) în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț. 11 vt (Fig) A-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). 12-13 vtr (Reg) A (se) murdări cu scuipat¹ (4). 14 vt (C. i. corpuri străine, substanțe etc.) A elimina (cu forță) din gură (împreună cu scuipatul¹ (4). 15 vt (Fig; c. i. cuvinte sau lucruri neplăcute, jignitoare etc.) A rosti (cu mânie, cu dispreț etc.). 16 vt (Fig; rar) A pronunța cu efort. 17-18 vti (Pan) A arunca cu forță. 19 vt (Arg) A oferi.

scuipi v vz scuipa

scupi v vz scuipa

scupia v vz scuipa

șcapă sf [At: DLR / V: (reg) șcâp sm / Pl: ~pe / E: ucr шкапа] (Reg; dep) Vită slabă.

șcâp sm vz șcapă

șchiopi² v vz scuipa

șchipa v vz scuipa

șchiuopi v vz scuipa

șchiupi v vz scuipa

școpi v vz scuipa

SCĂPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.

SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvârli ceva afară din gură, p. ext. din gâtlej sau din plămâni; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. 3. Intranz. și tranz. Fig. A arunca ceva cu forță. – Lat. *scupire.

SCĂPA, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde, a ieși din...; a se libera, a se salva. Din mînile ei abia a scăpat cu părul vîlvoi băiatul lui Blănuță. SADOVEANU, O. VIII 144. La ușă nu știu cine a vrut să-l prindă, dar Jap l-a mușcat de mînă și-a scăpat afară. GALACTION, O. I 308. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. REBREANU, R. II 17. ◊ Fig. Tăcu, lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. ♦ A se strecura prin..., a străbate, a ieși. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. 2. Intranz. A ieși dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a se apăra, a evita. Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Orb de-aș fi fost, de cît amar scăpam! De n-aș fi fost de feliu, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. EMINESCU, N. 73. În sfîrșit, am să scap de-o grijă. ALECSANDRI, T. I 35. ◊ Expr. A scăpa ieftin v. ieftin. A scăpa teafăr = a rămîne viu, a supraviețui unei primejdii. Se bătură și se bătură pînă ce armăsarul... fu răzbit și biruit; iară Galben-de-Soare scăpase teafăr. ISPIRESCU, L. 28. A scăpa cu viață (sau cu zile) = a-și salva viața dintr-o mare primejdie. Cum am scăpat și eu cu zile, Nici aș putea să-ți spun, copile. IOSIF, PATR. 6. Maica mea... de-abia scăpă cu zile. MACEDONSKI, O. I 70. Acum cred eu, frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mier cum am scăpat cu viață. CREANGĂ, P. 188. A scăpa ea prin urechile acului = a ieși cu mare greutate dintr-o încurcătură sau dintr-o primejdie. Numai acum, cînd se uita în urmă, își da seama de primejdia din care a scăpat ca prin urechile acului. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. Cît mă vezi de voinic, de-abia am scăpat... ca prin urechile acului. CREANGĂ, P. 202. A scăpa (ca) din gura lupului v. gură (I 1). A nu scăpa nici în gaură de șarpe sau (Mold.) nici în borta șoarecelui = a nu putea în nici un chip înlătura sau evita un pericol iminent. Nici în borta șoarecelui nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. A scăpa cu fața curată v. față (I 1). A scăpa ca pe mîneca cămășii v. cămașă. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos v. dos. A scăpa printre degete v. deget. ◊ Tranz. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru ca să te scap... de călugărie. ALECSANDRI, T. I 56. ◊ Expr. A scăpa (pe cineva) din gheara (sau ghearele) cuiva v. gheară. ♦ A se debarasa, a se descotorosi (de ceva sau de cineva). Cumnatelor, zise... Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. 3. Tranz. A da drumul fără voie unui obiect ținut în mînă, fiind prea greu; a lăsa să cadă din cauza unei emoții puternice. De violența emoțiunii care-l stăpînea, cînd fu să pună oala jos, pe vatră, o scăpă din mîini. GALACTION, O. I 149. Neculaie Cîmpeanu scăpă țigara de spaimă. C. PETRESCU, S. 171. Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd răsteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. ◊ Expr. A scăpa (ceva) din mînă = a pierde de sub control. A scăpa din mînă (o ocazie, o afacere etc.) = a pierde un prilej bun, o ocazie bună. A scăpa hățurile din mînă v. hăț². ♦ A lăsa (involuntar, din neatenție) un animal să se desprindă din legătura care îl ține; a lăsa să plece (mai ales să se ducă într-un loc oprit). Au dat băiatului calul în mînă, zicîndu-i să-l țîiă bine de frîu ca să nu-l scape. SBIERA, P. 76. Bătrînii aceștia erau orbi amîndoi, pentru că scăpaseră odată oile pe moșia zînelor. id. ib. 35. 4. Intranz. (Despre soare) A coborî spre asfințit, a fi în declin, a trece de... Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. Soarele scăpa la chindie. De sus, o ploaie de raze cădea pe frunzele verzi. DUNĂREANU, N. 30. 5. Refl. A face sau a spune ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpîni, a nu se putea reține (de a spune sau de a face un lucru). Împărăteasa s-a scăpat de a spus bucătăriței. ȘEZ. II 112. ◊ (Tranz., în expr.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție; a spune ceva în mod imprudent, fără voie; a-l lua pe cineva gura pe dinainte. De teamă să nu-l ia gura pe dinainte, să scape vreo vorbă și să-și piardă și capul, se duse și el la marginea unui eleșteu, săpa o gropiță... și striga acolo înfundat: Împăratul Midas are urechi de măgar! ISPIRESCU, U. 112. 6. Tranz. A pierde ocazia de a vedea ceva, de a se folosi de ceva; a nu sosi la timp, a nu apuca, a nu mai prinde (întîrziind). Mă temeam că ți-am telefonat tîrziu și că scapi trenul. BARANGA, I. 161. Abia avui vreme a-mi schimba hainele, ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. 7. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă; a omite. Bătrînul vorbea serios, liniștit, iar Dima și Fomete îl ascultau încruntați, căutînd să nu scape înțelesul vorbelor. GALAN, Z. R. 31. ◊ Expr. A scăpa ceva din vedere = a omite, a neglija. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi sau din vedere = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observare, a privi tot timpul (la cineva sau la ceva). Fătul babei se ținea tot de dînsa ca să n-o scape din ochi. SBIERA, P. 142. O ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 120. ♦ Intranz. A trece neobservat, a nu fi luat în seamă. Importanța socială a artei... scapă cu desăvîrșire [parnasienilor]. IONESCU-RION, C. 101. ◊ Expr. A-i scăpa cuiva din vedere = a fi omis; a nu fi observat, a nu fi băgat în seamă. Va fi în stare a vă da toate lămuririle care acum îmi scapă mie din vedere. ALECSANDRI, S. 20. corectat(ă)

SCUIPA, scuip, vb. I. Intranz. 1. A elimina din gură salivă, cu o mișcare particulară a obrajilor, a buzelor și a limbii. Moșul scuipă cu necaz. DUMITRIU, N. 171. Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă și scuipă printre dinți. SADOVEANU, O. VII 351. Unii... scuipau în fluviu cu dispreț, intrau în cafenea ca să-și urmeze discuțiile și jocurile întrerupte. BART, E. 283. ◊ Expr. A-și scuipa în sîn v. sîn. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra cuiva (sau în urma cuiva), pentru a-l înjosi, a-l batjocori; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini). Colonelul gîndi: chiorul de Jimborean merge de bună samă la divizie să raporteze. Generalul are să-l scuipe. CAMILAR, N. I 80. Orheianu își repezi din șa trupu’ nainte, scuipă pe Șoimaru și ridică asupră-i buzduganul. SADOVEANU, O. VII 170. Mi-ai pus pe umeri cît ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și cîne eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vînt! COȘBUC, P. I 207. M-am dus la boieri să mă jăluiesc. Și boierul, în loc de un cuvînt bun, m-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale. CREANGĂ, A. 159. ♦ Tranz. A da ceva afară din gură, din gîtlej sau din plămîni; a expectora. Bolborosi, scuipînd apă. DUMITRIU, N. 162. Numai cîțiva dinți are. – Pe ceilalți, spune, i-am scuipat de cînd am fost dat ordonanță la ofițer. STANCU, D. 245. Vîrful țigării îl scuipă scîrbit peste balustradă în mare. C. PETRESCU, Î. I 3. Scuipă îngrozit, însă în loc de sînge azvîrli țiuitoarea. SAHIA, N. 108. ◊ Fig. Spun! izbuti să scuipe glas sulgerul. SADOVEANU, Z. C. 130. ◊ Expr. A-și scuipa plămînii, se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc tare și expectorează mult. A scuipa sînge = a expectora flegmă sanghinolentă (în anumite cazuri patologice). 2. Fig. A arunca ceva cu forță (printr-o deschizătură). Motorul bătea și scuipa dintr-o țeavă spre nori. SADOVEANU, M. C. 28. M-am pierdut... Printre munții de pucioasă care scuipă și se rup Aruncîndu-și bolovanii în văzduhurile roșii. EFTIMIU, Î. 63. Lumînarea de seu sfîrîia și scuipa tot mai des din feștila cu miros. I. BOTEZ, ȘC. 70. ◊ Tranz. Artileria grea scuipa obuz după obuz. CAMILAR, N. I 285. Parcă zboară, Parcă-noată, Scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un val-vîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 43.

A SE SCĂPA mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare

A SCĂPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntar să cadă din mână. ◊ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hățurile din mână, a pierde inițiativa într-o acțiune. 2) A lăsa din neatenție să iasă de sub control. ~ mieii din țarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuși să prindă. ~ trenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ține sub continuă observație. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuși să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viața (sau cu zile) a-și salva viața dintr-o mare primejdie; a supraviețui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieși din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărții îmi scapă. /<lat. excappare

A SCUIPA scuip 1. tranz. 1) (salivă, flegmă etc.) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și a buzelor); a stupi. ◊ ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau îndărătnică ori cu un lucru greu de făcut. 2) fig. (persoane) A batjocori prin gestul scuipatului; a stupi. 2. intranz. A evacua saliva sau flegma din gură (cu ajutorul limbii și al buzelor); a stupi. [Monosilabic] /<lat. scupire

A SE SCUIPA mă scuip intranz. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. scupire

SCĂPA vb. (Mold.) 1. A se mișca, a cădea, a aluneca. Pămîntul ... L-ai întemeiatu-l ca să nu să scape. DOSOFTEI, PS. Puțîn de n-am smintit din cărare, Să mă scap în gios cătră pierdzare. DOSOFTEI, PS. 2. A se priva, a se lipsi de ceva. A: Să va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi avînd de la besearică să va scăpa. PRAV. S-au scăpat și de aveare și de cuconi și de femeaie. DOSOFTEI, VS. Folositoarele meale cuvinte neînțălegînd, de toate s-au scăpat si s-au depărtat. CD 1698, 25^v; cf. VARLAAM; URECHE (gl.); CD 1698, 25^r; CD 1770, 30^r. // B: Nu ne lipsi de ceale cerești pentru ceale pământești, (de} care ne-am scăpat. M 1698 oct., 36^v, col. II; cf. M 1776, 51^r, col. II. Etimologie: lat. *excappare.

scăpà v. (activ) 1. a trage din nevoie, a libera: n’am putut scăpa nimic, l’am scăpat de moarte; 2. a lăsa să cază, să treacă: a scăpa un lucru din mână; fig. a scăpa vorba; 3. a pierde: a scăpa trenul. ║ (neutru) 1. a ieși din pericol, a fi prezervat: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a se desface: a scăpa de datorii; 3. a fugi: hoții au scăpat; 4. a ieși din memorie: această vorbă îmi scapă; 5. a evita: a scăpa de moarte. [Lat. *EXCAPPARE, a lepăda mantaua, de unde noțiunea de liberare].

scuipà v. 1. a da afară orice materie din gură, gâtlej, plămâni: a scuipa sânge; 2. a vărsa: a scuipa foc. [Macedo-rom. ascupi: probabil onomatopee, ca și sinonimul Mold. stupì].

scap și scăp, a scăpá v. tr. (lat. * ex-cappare, d. cappa, manta cu glugă, adică, „a ĭeși din manta, a scăpa”; it. scappare, pv. sp. pg. scapar, fr. échapper. D. rom. vine rut. skapaty. V. capelă). Liberez, salvez, mîntuĭesc, zmulg din pericul; șĭ-a scăpat copiiĭ din incendiŭ, l-a scăpat de (saŭ de la) moarte, l-a scăpat de boală și de sărăcie. Nu pot să maĭ țin, țin răŭ în cît îmĭ cade din mînă saŭ fuge: a scăpa paharu, calu, hoțu, (fig.) vorba. Perd, nu apuc: a scăpa trenu, hoțu, ocaziunea. V intr. Rămîn neatins (nevătămat), nu-s lovit de pericul: a scăpa de moarte, de faliment, de amendă, de războĭ, de boală (fie că m’a apucat războĭu saŭ boala, fie că numaĭ m’a amenințat). Mă liberez din, mă desfac de, fug, evadez: a scăpa de datoriĭ, de grijĭ, din războĭ, din închisoare, din grajd, din lanțurĭ, de supt pază. Uĭt, nu pot prinde cu memoria (după fr.): o vorbă, un nume care îmĭ scapă. V. refl. Mă desfac, mă liberez: m’am scăpat de grijĭ, ni pot să mă scap de acest cerșitor. Cad (cînd mă țin agățat): m’am scăpat, dar n’am căzut răŭ. Nu-mĭ maĭ pot ținea (urina): copilu s’a scăpat în pat. A scăpa teafăr, a rămînea nevătămat. A scăpa ușor saŭ ĭeftin, a ĭeși cu puțină pagubă dintr’un pericul. A scăpa cu fața curată, a ĭeși necompromis dintr’o afacere. A scăpa din vedere, a trece cu vederea, a omite, a uĭta. Trans. Bucov. Nu-mĭ scapă a, n’am gust să.

scăp V. scap.

2) schĭopésc v. tr. Munt. vest. Fac șchĭop, șchĭopez.

scuĭp, a -á v. intr. (vlat. côspire [cl. conspúere], pin met. scopire, prez. scupio, de unde vechiu scuip [ca roĭb din rŭbeus], a scuĭpi, azĭ a scuipa și a șchiopi [Dos., ca schimb din *schiamb]. Cp. cu vfr. escopir, sp. escupir, pg. cuspir). Vest. Arunc saliva din gură: fumătoriĭ scuĭpă mult V. tr. Arunc din gură sau din gît: a scuĭpa flegmă. Murdăresc cu scuipat: a scuĭpa pardoseala. – Vechi și scuĭpesc, șchĭopesc, șchĭuopesc, școpesc. Azĭ în est stupesc (pop. stuchesc și stuchĭ, tu stuchĭ, el stuche, să stuche), rar șchĭopesc; In Gorj. eŭ scupiĭ (tu scúpiĭ, el scúpie, scupiém, scupiáțĭ, scúpie; a scupia), în Meh. șchĭupesc, în Ban. șchip (a șchipa).

scupíĭ V. scuĭp.

2) șchĭopésc v. intr. V. scuĭp.

șchip, șchĭuopésc, șchĭupesc, V. scuĭp.

școpésc, V. scuĭp.

scăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scapă; conj. prez. 1 sg. să scap, 3 să scape; imper. 2 sg. afirm. scapă

scuipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scuip, 3 scuipă; conj. prez. 1 sg. să scuip, 3 să scuipe

scăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scapă; conj. prez. 3 să scape

scuipa (a ~) vb., ind. prez. 3 scuipă

scăpa vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. și pl. scapă; conj. prez. 3 sg. și pl. scape

scuipa vb., ind. prez. 1 sg. scuip, 3 sg. și pl. scuipă

scap (v. scăpa)

scăpa (ind. prez. 1 sg. scap)

scap, scapi 2, scape 3 conj.

scuip.

SCĂPA vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieși. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.

SCĂPA vb. v. ajunge, intenționa, plănui, proiecta, veni.

SCUIPA vb. 1. a expectora. 2. (reg.) a hraconi, (Mold. și Bucov.) a stupi.

SCUIPARE DE SÂNGE s. v. hemoptizie.

SCĂPA vb. 1. a se desprinde, a se elibera, a se libera. (A ~ din strînsoare.) 2. a-i cădea. (Îi ~ pîinea din mînă.) 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. a elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. a se elibera, a ieși, a se libera. (A ~ din închisoare.) 6. a (se) elibera, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (A ~ din armată.) 7. a evada, a fugi. (A ~ din lagăr.) 8. a salva, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 9. (fig.) a se scutura. (A ~ de sărăcie.) 10. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A ~ de un musafir nedorit.) 11. a se debarasa, a se descotorosi, (fig.) a se curăța. (Satul a ~ de acel trîndav.) 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (A ~ de un viciu.) 14. a se eschiva, a fugi, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu mai poate ~ de...) 15. a pierde. (A ~ o mare ocazie.) 16. a omite. (A ~ o literă la corectură.) 17. a se strecura. (În text au ~ cîteva erori de tipar.)

scăpa vb. v. AJUNGE. INTENȚIONA. PLĂNUI. PROIECTA. VENI.

SCUIPA vb. 1. a expectora. 2. (reg.) a hraconi, (Mold. și Bucov.) a stupi.

scăpa (-ap, -at), vb. – 1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greșeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligație sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuși ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîștigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greșeală, a greși. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).

scuipa (-p, at), vb. – 1. A elimina salivă. – Var. scuipi, sch(i)u(o)pi, st(i)ui, Banat șchi(o)pi, știpi, știpa, Mold. stupi, stuchi, scupi. Mr. ascuchiu, ascuchire, megl. scupés, scupiri. Lat. conspuĕre, prin intermediul unor rezultate populare care se pare că nu au variat încă din epoca romană. Cu reducerea normală a lui ns › s, rezultatul *cospuĕre (montañés, port. cuspir) ar fi ajuns la o metateză *scupuere › *scupire (v. fr. escopir, sp. escupir), care explică și rezultatul rom. Totuși interpretările variază mult. S-a propus o evoluție *exconspuĕre › excuppere (G. Paris, Rom., XVI, 153); *esconspῑre (Cornu, Rom., IX, 130; Pușcariu 1556; Tiktin); *expuĕre (Cihac, I, 249; Koerting 3374); *scuppῑre, de origine imitativă (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 173; REW 8014); *stupῑre (Densusianu, Hlr., 197); *sputāre (Meyer 336); *conspāre (Pascu, I, 43). Forma cea mai veche este scuipi, la Coresi; dacă se ține cont de var., este de uz general (ALR, I, 87). Der. scuipat (var. scuipit, scuipătură, stupit, stupitură), s. n. (faptul de a scuipa); scuipătoare, s. f. (vas în care se scuipă; Arg., gură).

șcapă, șcape, s.f. (reg.) vită slabă.

SCUPI v. Skopje.

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă.

a scăpa la găteală expr. a scăpa laba.

a scăpa laba expr. (intl.) a băga mâna în buzunarul cuiva.

a scuipa contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de orientare.

a scuipa foc expr. (d. oameni) a fi furios / mânios.

a-și scuipa bojocii expr. (pop.) a fi bolnav de tuberculoză.

a-și scuipa fierea expr. a vorbi cu ură.

a-și scuipa plămânii expr. 1. a tuși des, cu expectorație bogată. 2. a depune eforturi deosebite fără a obține rezultatele scontate.

scăpa, scap v. r. 1. a simți imperios nevoia de urinare sau defecare. 2. (d. bărbați) a avea ejaculare precoce. 3. a deconspira fără voie un secret.

scuipa, scuip v. i. (intl.) 1. a trăda. 2. a mărturisi.