14 definiții pentru săritură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRITURĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spațiu parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sări + suf. -tură.

SĂRITURĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spațiu parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sări + suf. -tură.

săritu sf [At: AR (1830), 71/25 / Pl: ~ri / E: sări2 + -tură] 1 Mișcare prin care ființele se desprind brusc de la pământ (sau de pe un punct de sprijin) avântându-se în sus și revenind în același loc sau deplasându-se Si: salt2 (1), (îrg) săltătură (1), (înv) săltare (1), (reg) saitoc (1), săltat1 (1). 2 Mișcare de deplasare bruscă în zbor Si: salt2 (2), (reg) saitoc (2). 3 (Reg; îs) ~ri de inimă Palpitații. 4 (Rar; îe) A da o ~ A merge undeva în grabă. 5 (Spc; adesea cu determinări care arată felul sau instrumentul ajutător) Desprindere temporară a unui sportiv de pe sol, de pe un punct de sprijin, de pe o instalație etc., în înălțime, în jos sau în lungime ca urmare a unei mișcări bruște, de pe loc sau cu elan. 6 (Spc; lpl) Ramură a atletismului, a natației, a schiului etc. în care are loc o asemenea săritură (5). 7 (Fig; rar) Schimbare, oscilație bruscă. 8 (Îs) ~ de vânt Schimbare bruscă a direcției vântului, întâlnită de obicei în timpul cicloanelor. 9 (Fig) Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, o fază etc. la alta. 10 (Fig; înv) Promovare rapidă, considerabilă într-o funcție. 11 (Reg) Spațiu străbătut printr-o săritură (1). 12 (Reg; pex) Distanță mică (între două puncte în spațiu). 13 Deplasare prin salt2 (1) sau prin escaladare peste un obstacol sau peste ceva care se întrepune Si: (reg) sărire (4). 14 (Reg; șîcs de-a ~ra, ~ra caprei) (De-a) capra (23). 15 (Fig) Trecere cu vederea (involuntară sau conștientă) a unor elemente într-un ansamblu Vz omisiune. 16 Ridicare bruscă în picioare. 17 Schimbare rapidă a poziției corpului din poziția orizontală în cea verticală. 18 (Înv) Atac rapid împotriva cuiva sau a ceva. 19 (Trs; Ban) Cascadă (1). 20 (Trs; Mar; spc) Cădere a apei la moară (din scoc pe cupele roții).

SĂRITURĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. Dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul înfigea ghearele într-însa [în fată]. ISPIRESCU, L. 14. Fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvîrl peste gard... și-mi pierd urma. CREANGĂ, A. 50. Din o săritură îi jos de pe prispă. ȘEZ. III 179. ♦ Omisiune (de litere, de pagini), trecere cu vederea. 2. Spațiu cuprins printr-un salt; distanță mică. Cozonac Clopotarul se prinse să fie și slugă la popa, fiind casa lui numai de o săritură de aici. SLAVICI, O. I 65.

SĂRITURĂ ~i f. 1) Desprindere bruscă a unui corp din poziția inițială și deplasare într-o anumită direcție; salt. ~ înainte. ~ în sus. 2) Distanță acoperită de cineva în urma unei asemenea mișcări. 3) mai ales la pl. Probă sportivă bazată pe această mișcare. ~i în lungime. ~ cu parașuta. 4) Trecere peste ceva, încălcând succesiunea firească a lucrurilor. /a sări + suf. ~tură

săritură f. acțiunea și efectul de a sări: săriturile calului.

săritúră, f. pl. ĭ. Rezultatu săririĭ: leu, din doŭă săriturĭ, ajunse la pradă. Loc sărit (trecut cu vederea) la scris: în această carte-s o mulțime de săriturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săritu s. f., g.-d. art. săriturii; pl. sărituri

săritu s. f., g.-d. art. săriturii; pl. sărituri

săritu s. f., g.-d. art. săriturii; pl. sărituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRITU s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. v. omisiune.

SĂRITU s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.

SĂRITU s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o ~.) 2. hop, salt. (~ peste o groapă.) 3. omisiune. (Să completăm ~ din text.)

săritu s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SĂRITURĂ. Subst. Săritură, sărit, săltătură, săltare, salt; zburdătură. Săritură în înălțime; săritură în lungime; triplu-salt; salt mortal; salt acrobatic; săritură peste cap, tumbă; plonjon, plonjare, plonjeu; voltijă. Detentă; elan, elansare (livr.), avînt, avîntare, zbor. Cabrare, cabraj. înălțare, ridicare. Ștachetă. Săritor. Adj. Săritor, săltăreț, săltător (rar). Vb. A sări, a (se) sălta, a face un salt; a sări în sus; a sări în jos. A plonja. A se înălța, a se ridica, a se avînta, a-și face vînt, a-și lua avînt, a se elansa (franțuzism). A se cabra. A sări peste ștachetă. Adv. În salturi. V. mișcare, sport.

Intrare: săritură
săritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săritu
  • săritura
plural
  • sărituri
  • săriturile
genitiv-dativ singular
  • sărituri
  • săriturii
plural
  • sărituri
  • săriturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săritu, săriturisubstantiv feminin

  • 1. Rezultatul acțiunii de a sări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: salt
    • format_quote Dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul înfigea ghearele într-însa [în fată]. ISPIRESCU, L. 14. DLRLC
    • format_quote Fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvîrl peste gard... și-mi pierd urma. CREANGĂ, A. 50. DLRLC
    • format_quote Din o săritură îi jos de pe prispă. ȘEZ. III 179. DLRLC
    • 1.1. Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. DEX '09 DEX '98
  • 2. Spațiu parcurs într-un salt; distanță mică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cozonac Clopotarul se prinse să fie și slugă la popa, fiind casa lui numai de o săritură de aici. SLAVICI, O. I 65. DLRLC
  • 3. figurat Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Schimbare, oscilație bruscă. DEX '09 DEX '98
  • 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: omisiune
etimologie:
  • Sări + sufix -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.