opțiuni
  • info

12 definiții pentru sărăntoc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

sărăntoc, ~oacă smf [At: GT (1839), 146 / V: (reg) ~tuc, ~rân~ / Pl: ~oci, ~oace / E: slv сиротъкъ] 1-2 (Pop; dep) Om (foarte) sărac (7). 3 (Reg) Cerșetor (1).

SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. Om sărac. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. – Variantă: sărîntoc, -oacă (RETEGANUL, P. III 62) s. m. și f.

sărăntuc, ~ă smf vz sărăntoc

sărântoc, ~oacă smf vz sărăntoc

SĂRÎNTOC, -OACĂ adj.[1] v. sărăntoc.

  1. Dar sărăntoc este s. m. și f. — gall

sărîntóc, -oácă adj. (vsl. siratŭkŭ, orfan [ca dobitoc d. dobytŭkŭ], de unde și ung. szarándok, zarándok, cerșitor, pelerin). Olt. Trans. Sărac, sărăcuț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărăntoc s. m., pl. sărăntoci

sărăntoc s. m., pl. sărăntoci

sărăntoc s. m., pl. sărăntoci

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sărîntoc (-ci), s. m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s. m. (Maram., orfan).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărăntoc, sărăntoacă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.

Intrare: sărăntoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăntoc
  • sărăntocul
  • sărăntocu‑
plural
  • sărăntoci
  • sărăntocii
genitiv-dativ singular
  • sărăntoc
  • sărăntocului
plural
  • sărăntoci
  • sărăntocilor
vocativ singular
  • sărăntocule
  • sărăntoce
plural
  • sărăntocilor
sărăntuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărântoc
  • sărântocul
  • sărântocu‑
plural
  • sărântoci
  • sărântocii
genitiv-dativ singular
  • sărântoc
  • sărântocului
plural
  • sărântoci
  • sărântocilor
vocativ singular
  • sărântocule
  • sărântoce
plural
  • sărântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărăntoc, sărăntocisubstantiv masculin
sărăntoacă, sărăntoacesubstantiv feminin

  • 1. adesea peiorativ Om sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. DLRLC
    • format_quote Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.