ȘALVARI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu răscroiala mică, strânși la gleznă, purtați, mai ales în Orientul Mijlociu atât de bărbați, cât și de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. șalvar.

salvare sf [At: ARISTIA, PLUT. 174/4 / Pl: ~vări / E: salva] 1 (Adesea prin lărgirea sensului și figurat) Scoatere dintr-o situație critică Si: (asr) mântuință, (îvp) mântuire, (înv) selamet. 2 (Spc) Dezrobire (2). 3 (Ccr) Ceea ce salvează pe cineva sau ceva. 4 (Îla) De ~ Care servește pentru a salva. 5 Instituție medicală care acordă primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de o intervenție medicală urgentă. 6 Vehicul special care transportă accidentați sau bolnavi la un spital (de urgență) Si: ambulanță (1).

șalvari smp [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 135/28 / V: (reg) șălăv~, șel~ / E: tc șalvar] 1 (Înv) Pantaloni foarte largi, cu răscroială mică, strânși la gleznă, specifici portului unor popoare din Asia, Africa și Europa, adoptați în Țara Românească și în Moldova, în epoca fanariotă, mai ales de către boieri și târgoveți Si: (îrg) ceacșiri (1). 2 (Pgn; adesea dep) Pantaloni foarte largi. 3 (Mun; Dob) Pantaloni largi purtați de țărani Si: (reg) potur. 4 (Reg; îf selvari) Fotă (3). 5 (Reg; îs) ~i lui Mahomet Moaște. 6 (Reg; îas) Lucru care se admite fără vorbă multă.

șălăvari smp vz șalvari

șelvari smp vz șalvari

ȘALVARI s. m. pl. Pantaloni lungi, foarte largi, cu răscroiala mică, strânși la gleznă, purtați mai ales în Orientul Mijlociu, atât de bărbați cât și de femei; p. gener. (depr.) pantaloni largi. – Din tc. șalvar.

SALVARE, salvări, s. f. Acțiunea de a (se) salva; (concretizat) mijloc prin care se salvează. Domnule secretar, a venit, în sfîrșit, și pentru noi o salvare. DEMETRIUS, C. 27. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită. REBREANU, R. I 241. ◊ Loc. adj. De salvare = care salvează, cu ajutorul căruia se salvează. O avere frumoasă făcuse, pe vremuri, cu vasul lui de salvare «Union»... Bătrînul maltez fusese odinioară groaza societăților de salvare. BART, E. 30. Deasupra patului, într-o nișă, o scară de frînghie – mijloc de salvare în caz de incendiu. id. S. m. 41. ◊ Scîndură de salvare = scîndură cu ajutorul căreia se poate salva un naufragiat. (Fig.) Fata nu înțelegea totul, dar vedea că i se întinde o scîndură de salvare de către o mînă binevoitoare. BART, E. 358. Colac de salvare v. colac (II 1). ♦ Serviciu medical destinat să dea primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de ajutor medical urgent. ♦ Vehicul special amenajat care transportă accidentații sau bolnavii la o instituție spitalicească.

ȘALVARI s. m. pl. Pantaloni foarte largi în partea de sus, iar jos strînși pe picior, purtați mai ales de orientali. Bragagii... în cămăși de borangic și cu șalvari largi, spînzurînd creți pe vine, își strigau, pe isonul de datină, marfa. C. PETRESCU, A. R. 8.

SALVARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, ființă, circumstanță salvatoare. 2. Serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor în stare foarte gravă. ♦ Camionetă, mașină special amenajată pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. [< salva].

SALVARE s. f. 1. acțiunea de a (se) salva; ființă, circumstanță salvatoare. 2. serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor. 3. camionetă pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. (< salva)

dispensar-staționar-salvare s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.” Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)

SALVARE ~ări f. 1) v. A SALVA. 2) Serviciu medical de urgență. 3) Mijloc de transport special amenajat, care servește la acordarea ajutorului medical de urgență; ambulanță. [G.-D. salvării] /v. a salva

ȘALVARI m. pl. Obiect de îmbrăcăminte, în formă de pantaloni largi, strânși la glezne. /<turc. șalvar

salvare f. mântuire.

șalvari pl. 1. nădragi largi (așa cum poartă Turcii și cum purtau odinioară boierii): cât îi șade de frumos cu șalvari de merinos AL.; 2. nădragi țărănești largi mai ales în partea de sus și a turului. [Turc. ȘALVAR].

* salváre f. (d. a salva). Acțiunea de a salva, mîntuire: salvarea unor naufragiațĭ. Instituțiune medicală de venit în ajutor la accidente: o ambulanță a Salvăriĭ. Agențiĭ acesteĭ instituțiuni: vina Salvarea.

șalvárĭ m. pl. (turc. șalvar, cuv. persic din care vine și vgr. saráballa, sarábara și sarápara și lat. sarabara, șalvarĭ; bg. šalvari, sîrb. šalvare, ngr. salvári; ung. salavári; rus. šaraváry; ar. servâl, sirvâl, pl. sarâvil, de unde vine sp. zaragüelles). Un fel de pantalonĭ încrețițĭ și foarte largĭ, cum poartă Orientaliĭ (Turciĭ, Arabiĭ, Armeniĭ, Perșiĭ) saŭ ceva maĭ strimțĭ, cum poartă Bretoniĭ, uniĭ țăranĭ Spaniolĭ din Valencia și Murcia, Olandejiĭ și cîmpeniĭ din România și toată peninsula Balcanică. V. ceacșirĭ și caravanĭ.

salvare s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

șalvari s. m. pl., art. șalvarii

salvare s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

șalvari s. m. pl.

salvare s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

șalvari s. m. pl.

SALVARE s. 1. v. scăpare. 2. v. ambulanță. 3. v. eliberare. 4. v. mântuire.

SALVARE s. 1. scăpare, (astăzi rar) mîntuință, (pop.) izbăvire, mîntuire, (înv.) izbavă, salut, selamet. (Și-a găsit ~ prin fugă.) 2. (concr.) ambulanță, autosanitară, sanitară. (A sosit ~ pentru a duce accidentatul la spital.) 3. eliberare, liberare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 4. (BIS.) izbăvire, mîntuire, (livr.) redempțiune, (înv.) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)

șalvari s. m. pl. – Pantaloni bufanți folosiți de turci și în anumite regiuni rom. – Var. Trans. șolovari. Mr. șilvari. Tc. (per.) șalvar (Roesler 609; Șeineanu, II, 334; Ronzevalle 104; J. Deny, Mélanges Paul Boyer, Paris 1925, p. 100), cf. ngr. σαλβάρι, alb. šarvar, bg., sb. salvare, pol. szarawary, rus. šarovary, mag. salavári (› Trans.), sp. zaragüelles. – Der. șalvaragiu, s. m. (fabricant de șalvari; turc); șalvaragie, s. f. (atelier sau magazin de șalvari); înșalvarat, adj. (îmbrăcat cu șalvari).

SALVARE. Subst. Salvare, scăpare, izbăvire (pop.), mîntuire (pop.), mîntuință (înv.), redempțiune (rar). Supraviețuire. Ieșire (fig.), soluție. Eliberare, dezrobire, descătușare, slobozire (pop.). Apărare, salvgardare (livr.), ocrotire, protejare. Ocrotirea sănătății; ocrotirea naturii. Echipă de salvare. Colac (centură) de salvare. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor, mesia; eliberator. Adj. Izbăvit (pop.), mîntuit (pop.), dezrobit, descătușat. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor; eliberator, dezrobitor. Vb. A (se) salva, a scăpa, a (se) izbăvi (pop.), a (se) mîntui (pop.); a găsi o salvare (o scăpare), a ieși cu bine (din ceva), a scăpa ca prin farmec; a scăpa ca prin urechile acului, a scăpa din gura lupului, a scăpa ca pe mîneca cămășii, a scăpa ieftin, a scăpa cu fața curată; a scăpa de belea, a ieși la liman. A rămîne în viață, a scăpa cu viață, a (se) salva de la moarte, a supraviețui. A (se) elibera, a (se) descătușa (fig.), a (se) dezrobi, a slobozi, a pune în libertate. A apăra, a salvgarda (livr.), a ocroti, a proteja. Adv. În afară de orice pericol; în siguranță. V. apărare, libertate, ocrotire, pază, siguranță.

VESTĂ DE SALVARE mijloc de supraviețuire în caz de amerizare, putând fi confecționată din plută sau din cauciuc (acționată pneumatic de butelii cu CO₂). Vesta de salvare este utilizată și de parașutiști pentru lansările pe apă.

ARMATA SALVĂRII (în engl. SALVATION ARMY [səlveíʃn a:mi]) organizație fondată la Londra în 1865 cu scopul răspîndirii creștinismului, mai ales prin acțiuni de caritate. Are o organizare cvasimilitară și poartă o uniformă caracteristică. Cuprinde c. 3 mil. de persoane din 83 de țări.

FRONTUL SALVĂRII NAȚIONALE (F.S.N.) 1. Organism al puterii de stat constituit, la București, în 22 dec. 1989, ca urmare a evenimentelor revoluționare din 16-22 dec., având drept scop „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”. Hotărând dizolvarea tuturor structurilor de putere ale fostului regim dictatorial, întreaga putere de stat a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale (C. f. S. n.), în care au fost desemnați, provizoriu, ca membri (fără consultarea prealabilă a unora dintre aceștia) Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tökés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușă, general Victor Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, căpitan Mihai Lupoi, Ion Iliescu ș.a. În teritoriu, se hotărăște constituirea de consilii județene, municipale, orășenești și comunale ale F.S.N. Platforma-program a F.S.N. cuprindea deziderate ca: abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat; elaborarea unei noi Constituții; respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale; restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței ș.a. La 26 dec., a fost ales în funcția de președinte Ion Iliescu care a numit în calitate de prim-min. al României, până la Alegeri, pe Petre Roman. La începutul anului 1990, societatea românească, marcată de cele patru decenii și jumătate de dictatură comunistă, a traversat în câteva rânduri (12 ian., 23 ian., 28-29 ian., 18 febr. 1990 ș.a.) puternice crize politice, succesiunea evenimentelor devenind deosebit de rapidă și densă. La 23 ian. C. f. S. n. hotărăște participarea F.S.N. (care în febr. se constituie în partid politic) la alegeri, în contextul deținerii puterii politico-legislative, ceea ce a provocat protestul unor partide. Reprezentanții partidelor politice și cei ai C. f. S. n. cad de acord asupra constituirii Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (C.P.U.N.), format prin restructurarea C. f. S. n. și reprezentare egală, cu câte trei membri, a partidelor constituite până la acea dată (50% din totalul membrilor C.P.U.N.). 2. Partid politic creat în febr. 1990, la București, care s-a autodefinit „formațiune politică democratică, de largă cuprindere socială, ce urmărește transformarea societății românești pe baza valorilor democrației, libertății și demnității”. Președinte: Ion Iliescu (din apr. 1990; în urma alegerilor din 20 ami 1990, candidând din partea F.S.N., este ales președinte al României); Petre Roman, lider național (din mart. 1991) și președinte al F.S.N. (din apr. 1992). În condițiile existenței, în partid, a unor acute divergențe privind căile de trecere a României la economia de piață și a instituirii statului de drept, F.S.N. se scindează în partidele: Frontul Salvării Naționale (din mai 1993, Partidul Democrat-F.S.N.) și Frontul Democrat al Salvării Naționale (din iul. 1993, Partidul Democrației Sociale din România – P.D.S.R.).

INITIUM EST SALUTIS NOTITIA PECATI (lat.) recunoașterea greșelii este începutul salvării – Seneca, „Epistulae”, 28.

SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) să fie legea supremă – Principiu fundamental de drept public roman.

UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singură salvare pentru cei învinși: să nu spere în nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Îndemn adresat de Enea luptătorilor săi în ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.

Salus populi suprema lex esto (lat. „Salvarea poporului să fie legea supremă”) – maximă de drept public la Roma, a devenit expresie în sensul că interesele poporului trebuie să aibă întîietate față de cele particulare. Se mai folosește și forma: „Salus reipublicae (republicii) suprema lex esto”. IST.

Una salus victis, nullam sperare salutem (lat. „Singura salvare a învinșilor este de a nu mai spera în salvare”) – Vergiliu, Eneida (c. II, v. 354). E ultimul îndemn pe care Enea îl adresează luptătorilor adunați în jurul lui în noaptea cînd a fost distrusă Troia, încercînd prin aceste cuvinte să trezească în ei curajul omului ajuns la desperare. Racine, reluînd ideea lui Vergiliu, a precizat clar această intenție în Baiazid (act. I, sc. 4): Mon unique espérance est dans mon désespoir (Singura-mi speranță e în desperarea mea). În poezia Filozofii și plugarii, Coșbuc folosește o variantă prescurtată: Una salus restat victis. LIT.

a chema salvarea expr. (glum., friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu creion de alaun.