SALOPETĂ, salopete, s. f. Costum de protecție confecționat de regulă din doc (compus dintr-un pantalon prelungit printr-un plastron cu bretele) purtat, de obicei, peste hainele obișnuite. ♦ P. ext. Obiect de vestimentație asemănător acestui costum. – Din fr. salopette.

salopetă sf [At: CAMIL PETRESCU, P. 313 / V: (reg) șal~ / Pl: ~te / E: fr salopette] 1 Costum de protecție alcătuit dintr-o singură piesă, confecționat din doc, pânză tare, material impermeabil etc. care este îmbrăcat deasupra hainelor obișnuite, de obicei de către muncitori. 2 (Pex) Obiect de vestimentație alcătuit dintr-o singură piesă (pantaloni cu platcă și bretele) care se poartă peste cămașă, bluză etc.

SALOPETĂ, salopete, s. f. Haină de lucru care se poartă peste hainele obișnuite pentru a le proteja. – Din fr. salopette.

SALOPETĂ, salopete, s. f. Haină de lucru făcută de obicei din doc, care se poartă în unele ateliere de către mecanici, șoferi etc. peste hainele obișnuite, pentru a le feri de murdărie. Porni după ceilalți cu pumnii strînși, vîrîți adînc în buzunarele salopetei. MIHALE, O. 38. Șoferul acesta slăbuț, înfășurat în salopeta mult prea mare pentru el, se dovedi a fi cel mai dibaci. JIANU, C. 48.

SALOPETĂ s.f. Haină de lucru care se îmbracă pe deasupra hainelor obișnuite. [< fr. salopette].

SALOPETĂ s. f. haină de lucru care se îmbracă pe deasupra hainelor obișnuite. (< fr. salopette)

SALOPETĂ ~e f. Haină de lucru confecționată din doc sau dintr-un material impermeabil și purtată de muncitori, peste hainele obișnuite, în scop protector; combinezon. /<fr. salopette

salopetă s. f., g.-d. art. salopetei; pl. salopete

salopetă s. f., g.-d. art. salopetei; pl. salopete

salopetă s. f., pl. salopete

SALOPETĂ s. combinezon. (~ de lucru.)

SALOPETĂ s. combinezon. (~ de lucru.)