15 definiții pentru rugător
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUGĂTOR, -OARE, rugători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă. – Ruga + suf. -ător.
RUGĂTOR, -OARE, rugători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă. – Ruga + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugător, ~oare [At: PSALT. 130 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: ruga + -{ă)tor] 1-2 a, av (Într-un mod) plin de rugăminți (1) Vz rugat2 (5). 3-4 smf, a (Persoană) care se roagă (6). 5 smf Creștin (1). 6 a (Reg; d. intervale de timp) în care se face rugăciune (2). 7 sm (Înv) Sol.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGĂTOR, -OARE, rugători, -oare, adj. Care exprimă o rugăminte, care cere cu umilință, care se roagă. Cîteva glasuri rugătoare se auziră îngînînd în clasă. BASSARABESCU, V. 3. Și-i închina astfel vorbe rugătoare. ALECSANDRI, P. II 132. ◊ Fig. Glasuri de clopote-n turn Își plîng rugătorul lor cîntec. COȘBUC, P. II 61. Întind copacii brațe uscate, rugătoare. ALECSANDRI, P. III 242. ◊ (Adverbial) Îl trase iar de mînecă și-l privi rugător, ca o biată muiere bătrînă și slabă ce era. DUMITRIU, N. 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUGĂTOR1 adv. Cu rugăminte. A privi ~. /a ruga + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUGĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care exprimă rugăminte; implorator. Ton ~. /a ruga + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rugător a. care se roagă: o voce rugătoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugătór, -oáre adj. (d. rog). Care cere cu umilință: o voce rugătoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugătoriu a, sm vz rugător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rugător adj. m., pl. rugători; f. sg. și pl. rugătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rugător adj. m., pl. rugători; f. sg. și pl. rugătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rugător adj. m., pl. rugători; f. sg. și pl. rugătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUGĂTOR s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUGĂTOR adj. v. implorator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUGĂTOR adj. implorator, (pop.) rugat. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugător s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rugător, rugătoareadjectiv
- 1. Care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: implorator rugat
- Cîteva glasuri rugătoare se auziră îngînînd în clasă. BASSARABESCU, V. 3. DLRLC
- Și-i închina astfel vorbe rugătoare. ALECSANDRI, P. II 132. DLRLC
- Glasuri de clopote-n turn Își plîng rugătorul lor cîntec. COȘBUC, P. II 61. DLRLC
- Întind copacii brațe uscate, rugătoare. ALECSANDRI, P. III 242. DLRLC
- Îl trase iar de mînecă și-l privi rugător, ca o biată muiere bătrînă și slabă ce era. DUMITRIU, N. 158. DLRLC
-
etimologie:
- Ruga + sufix -ător. DEX '98 DEX '09