25 de definiții pentru rozetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROZETĂ, rozete, s. f. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguiețe, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; rezedă (Reseda odorata). 2. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie de roșiori. 3. Motiv decorativ circular, având forma unui trandafir, care apare frecvent în arta populară românească. 4. (Arhit.) Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice; rozasă. 5. (Tehn.) Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 6. Disc, în general de formă rotundă, care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusătura în formă de triunghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumusețare. – Din fr. rosette.

ROZETĂ, rozete, s. f. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguiețe, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; rezedă (Reseda odorata). 2. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie de roșiori. 3. Motiv decorativ circular, având forma unui trandafir, care apare frecvent în arta populară românească. 4. (Arhit.) Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice; rozasă. 5. (Tehn.) Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 6. Disc, în general de formă rotundă, care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusătura în formă de triunghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumusețare. – Din fr. rosette.

roze sf [At: AARON, A. 18 / V: (reg) rozet sn, ~zată, ruz~ sf ruzet sn / Pl: -te / E: fr rosette] 1 Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunzulițe lunguiețe și cu flori galben-aurii, plăcut mirositoare Si: rezedă, (reg) busuioc-domnesc, prescure, rechie1 (3), zmeurică (Reseda odorata) 2 (Îs) ~ta-vânturilor Roza (5)-vânturilor. 3 (Bot; șîc ~-galbenă, ~-sălbatică) Rechie1 (2) (Reseda luteola). 4 (Bot) Zorea (Pharbitis piirpurea). 5 Motiv decorativ sau ornament în formă de roză (1) în pictură, sculptură, arhitectură etc. Si: rozace (1). 6 (Înv) Bijuterie în formă de roză (1). 7 Ornament pentru rochii, de obicei din panglică, având forma unei roze (1). 8 (În trecut) Placă rotundă ca un nasture, prinsă în partea de sus din față a cizmei, pe care o purtau ostașii de cavalerie. 9 (Reg) Țintă de alamă prinsă ca decor pe cureaua păstorilor. 10 Insignă pentru butonieră, reprezentând decorații de un anumit grad. 11 Rotiță la pinten. 12 (Arh) Fereastră circulară cu vitralii, de mari dimensiuni, deasupra portalurilor bisericilor gotice Si: roză (7), rozace (2). 13 (Teh) Armătură sau guler marginal al unor piese, servind ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 14 Stea de manevră în formă de roză (1) la unii robineți.

ROZETĂ, rozete, s. f. 1. Mică plantă erbacee, cu tulpină ramificată, cu frunze lunguiețe, spintecate și cu flori galbene-aurii, mirositoare, dispuse la capătul ramurilor (Reseda odorata); rezedă. Să stropească rondurile de rozete. C. PETRESCU, O. P. I 10. În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, V. 221. Rozeta, care își scutura sămința coaptă, împrăștia mireazma ei în zorii unora din dimineți. GÎRLEANU, L. 41. ◊ (Poetic) Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I 117. 2. Nasture de alamă pe care-l purtau în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie și de roșiori. Firma pe care sta o cizmă ofițerească, lustruită, cu rozetă. CAMILAR, N. II 319. Cizmele oglindă, cu pinteni și rozetă. STANCU, D. 408. 3. Motiv decorativ sau ornament în formă de roză, în pictură, sculptură și arhitectură. Ferestrele au deasupra un fel de rozete de stuc. CAMIL PETRESCU, O. II 391. Ferestre de o înălțime absurdă, formînd în vîrful lor cîte o rozetă gotică. CĂLINESCU, E. O. I 9. În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogone, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. 4. (Tehn.) Armătură sau guler marginal al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție.

ROZE s.f. 1. Rezedă. 2. Element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ♦ Placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față a cizmei. 3. (Arhit.) Deschidere circulară cu vitralii, caracteristică pentru catedrale gotice, așezată pe fațadă; rozasă, roză (4). 4. (Tehn.) Element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. [< fr. rosette].

ROZE s. f. 1. element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ◊ placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față, a cizmei. 2. ornament la încrucișarea bolților, în arhitectura gotică. ◊ ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore. 3. (tehn.) element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. (< fr. rosette)

ROZETĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, cu frunze mari, alungite și cu flori mărunte, aromate, de culoare galbenă-aurie, dispuse în ciorchini terminali; rezedă. 2) Floare a acestei plante. /<fr. rosette

ROZE2 ~e f. 1) (în artele plastice) Ornament decorativ circular care amintește de un trandafir. 2) arhit. v. ROZASĂ. 3) Obiect de podoabă care amintește de un trandafir (aplicat pe o rochie, pe o pălărie, pe încălțăminte etc.). 4) tehn. Element de susținere sau de protecție la capătul unei bare cilindrice de metal. 5) Disc folosit în construcții pentru a masca sau a ornamenta diferite elemente. /<fr. rosette

rozetă f. 1. nod de panglică în formă de roză; 2. ornament de fereastră în formă de roză: rozete de alamă sau bronz; 3. Bot. rezeda.

*rozétă f., pl. e (fr. rosette, dim d. rose, roză;; it. rosetta). Panglică înodată ca ornament la o decorațiune: rozeta legiuniĭ de onoare a Franciiĭ. Un fel de nasturĭ pe care-ĭ poartă călărașiĭ și roșioriĭ la tunicĭ și cizme. Pop. Rezedă.

*rezédă f., pl. e (lat. reséda, d. resedáre, a alina, fiind-că unele varietățĭ ale eĭ aŭ fost întrebuințate ca sedative. V. sedativ). Bot. O plantă erbacee originară din nordu Africiĭ (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adusă de N. Granger la Paris. E cultivată p. florile eĭ plăcut mirositoare și în formă de strugureĭ ridicațĭ drept în sus (reseda odorata). Floarea acesteĭ plante. – Pop. rozetă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roze s. f., g.-d. art. rozetei; pl. rozete

roze s. f., g.-d. art. rozetei; pl. rozete

reze s. f., g.-d. art. rezedei; pl. rezede

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROZE s. v. rechie, rezedă, zorea.

ROZE s. 1. v. rezedă. 2. (ARHIT.) (rar) rozasă, roză. (~ la bisericile gotice.) 3. rotiță. (~ la pinteni.)

ROZE s. 1. (BOT.; Reseda odorata) rezedă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (ARHIT.) (rar) rozasă, roză. (~ la bisericile gotice.) 3. rotiță. (~ la pinteni.)

roze s. v. RECHIE. REZEDĂ. ZOREA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RESEDA L., REZEDĂ, ROZETĂ, fam. Resedaceae. Gen originar din Europa de S, Asia Mică, Africa de N și tropicală pînă în India, cca 48 specii, erbacee, anuale sau vivace, 40 cm înălțime, stamine numeroase) dispuse în inflorescențe piramidale, mărunte, cu miros plăcut. În condiții normale înflorește toată vara.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rozetă, rozete s. f. (vulg.) anus.

Intrare: rozetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roze
  • rozeta
plural
  • rozete
  • rozetele
genitiv-dativ singular
  • rozete
  • rozetei
plural
  • rozete
  • rozetelor
vocativ singular
plural
rozet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruzetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruzet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rozată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roze, rozetesubstantiv feminin

  • 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguiețe, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare (Reseda odorata). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Să stropească rondurile de rozete. C. PETRESCU, O. P. I 10. DLRLC
    • format_quote În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, V. 221. DLRLC
    • format_quote Rozeta, care își scutura sămînța coaptă, împrăștia mireazma ei în zorii unora din dimineți. GÎRLEANU, L. 41. DLRLC
    • format_quote poetic Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I 117. DLRLC
    • 1.1. Floare a acestei plante. NODEX
  • 2. Obiect de podoabă care amintește de un trandafir (aplicat pe o rochie, pe o pălărie, pe încâlțăminte etc.). NODEX
  • 3. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie de roșiori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Firma pe care sta o cizmă ofițerească, lustruită, cu rozetă. CAMILAR, N. II 319. DLRLC
    • format_quote Cizmele oglindă, cu pinteni și rozetă. STANCU, D. 408. DLRLC
  • 4. Motiv decorativ circular, având forma unui trandafir, care apare frecvent în arta populară românească. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ferestrele au deasupra un fel de rozete de stuc. CAMIL PETRESCU, O. II 391. DLRLC
    • format_quote Ferestre de o înălțime absurdă, formînd în vîrful lor cîte o rozetă gotică. CĂLINESCU, E. O. I 9. DLRLC
    • format_quote În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogone, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. DLRLC
  • 5. arhitectură Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice. DEX '09 DEX '98 DN
  • 6. tehnică Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 7. Disc, în general de formă rotundă, care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 8. Cusătura în formă de triunghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumusețare. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii