14 definiții pentru revoltător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

revoltător, ~oare [At: VLAHUȚĂ, O. A. 228 / Pl: ~i, ~oare / E: revolta + ~(ă)tor] 1 a Care provoacă revoltă, indignare Si: revoltant. 2 smf (Îvr) Răzvrătit.

REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare. Cei care au tot, pămînt, capital, dregătorii ale statului, nu plătesc absolut nimic... Iată crima revoltătoare a castei parazite din Principatele dunărene. SADOVEANU, E. 51. Polemica lui e blîndă, demnă, stăpînită și în fața celor mai revoltătoare absurdități el rămîne liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 228.

REVOLTĂTOR, -OARE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].

REVOLTĂTOR, -OARE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)

REVOLTĂTOR1 adv. 1) Într-un mod care provoacă revoltă. 2) (urmat de prepoziția de, precedând adjective sau adverbe) În mare măsură; foarte. ~ de încet. /a (se) revolta + suf. ~ător

REVOLTĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care provoacă revoltă; în stare să revolte. / a (se) revolta + suf. ~ător

revoltător a. care revoltă, care indignează: abuz revoltător.

*revoltătór, -oáre adj. Care te revoltă, care te indignează: purtare revoltătoare. Adv. A te purta revoltător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare

revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare

revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVOLTĂTOR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)

REVOLTĂTOR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)

Intrare: revoltător
revoltător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revoltător
  • revoltătorul
  • revoltătoru‑
  • revoltătoare
  • revoltătoarea
plural
  • revoltători
  • revoltătorii
  • revoltătoare
  • revoltătoarele
genitiv-dativ singular
  • revoltător
  • revoltătorului
  • revoltătoare
  • revoltătoarei
plural
  • revoltători
  • revoltătorilor
  • revoltătoare
  • revoltătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revoltător, revoltătoareadjectiv

  • 1. Care provoacă revoltă, indignare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cei care au tot, pămînt, capital, dregătorii ale statului, nu plătesc absolut nimic... Iată crima revoltătoare a castei parazite din Principatele dunărene. SADOVEANU, E. 51. DLRLC
    • format_quote Polemica lui e blîndă, demnă, stăpînită și în fața celor mai revoltătoare absurdități el rămîne liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 228. DLRLC
etimologie:
  • Revolta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.