14 definiții pentru revoltător
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.
REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revoltător, ~oare [At: VLAHUȚĂ, O. A. 228 / Pl: ~i, ~oare / E: revolta + ~(ă)tor] 1 a Care provoacă revoltă, indignare Si: revoltant. 2 smf (Îvr) Răzvrătit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare. Cei care au tot, pămînt, capital, dregătorii ale statului, nu plătesc absolut nimic... Iată crima revoltătoare a castei parazite din Principatele dunărene. SADOVEANU, E. 51. Polemica lui e blîndă, demnă, stăpînită și în fața celor mai revoltătoare absurdități el rămîne liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 228.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVOLTĂTOR, -OARE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVOLTĂTOR, -OARE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REVOLTĂTOR1 adv. 1) Într-un mod care provoacă revoltă. 2) (urmat de prepoziția de, precedând adjective sau adverbe) În mare măsură; foarte. ~ de încet. /a (se) revolta + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REVOLTĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care provoacă revoltă; în stare să revolte. / a (se) revolta + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
revoltător a. care revoltă, care indignează: abuz revoltător.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*revoltătór, -oáre adj. Care te revoltă, care te indignează: purtare revoltătoare. Adv. A te purta revoltător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REVOLTĂTOR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REVOLTĂTOR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
revoltător, revoltătoareadjectiv
- 1. Care provoacă revoltă, indignare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: nedrept revoltant scandalos scăndălicios
- Cei care au tot, pămînt, capital, dregătorii ale statului, nu plătesc absolut nimic... Iată crima revoltătoare a castei parazite din Principatele dunărene. SADOVEANU, E. 51. DLRLC
- Polemica lui e blîndă, demnă, stăpînită și în fața celor mai revoltătoare absurdități el rămîne liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 228. DLRLC
-
etimologie:
- Revolta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN