20 de definiții pentru reședință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REȘEDINȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

REȘEDINȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

reședință sf [At: ASACHI, S. L. II, 85 / V: (înv) rese~, (reg) reșiden~ / Pl: ~țe, (rar) ~nți / E: fr résidence, lat residentia după ședință] 1 Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale Si: rezidență (1). 2 Localitate sau casă în care o persoană particulară își are domiciliul stabil Si: rezidență (2). 3 (Îla) De ~ Care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane oficiale. 4 (Îal; d. orașe) În care se află sediul organelor supreme ale puterii de stat sau organele de conducere ale unei unități teritorial-administrative Si: (îvr) rezidențial. 5 Locul în care locuiește cineva temporar.

REȘEDINȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane oficiale (mai rar particulare); localitate sau clădire în care se află acest sediu. Tîrgușorul, reședință de vară a unei familii de conți. REBREANU, I. 67. La cîțiva kilometri mai sus... era o gară mare, lîngă o reședință de plasă. BASSARABESCU, S. N. 87. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau (mai rar) unei persoane. Mai ales iarna, cînd se duceau... la Galați, unde aveau casa lor de reședință. SADOVEANU, P. M. 143. De dimineață orașul de reședință... e foarte animat. CARAGIALE, O. I 301.

REȘEDINȚĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza].

REȘEDINȚĂ s. f. sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidență. ◊ locul în care locuiește temporar cineva. (după fr. résidence)

REȘEDINȚĂ ~e f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; rezidență. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidență. /<fr. résidence

resedință sf vz reședință

reșidență sf vz reședință

casă-reședință s. f. Casă în care locuiește sau a locuit o personalitate ◊ „La 3 km sud de Râmnicu Vâlcea se află complexul muzeistic Magheru. Aici se poate vizita casa-reședință a generalului Magheru.” R.l. 1 IX 77 p. 5 (din casă + reședință)

*rezidénță f., pl. e (lat. residentia, fr. résidence. V. prezidență). Sediŭ, locuință obișnuită: Bucureștiĭ sînt rezidența puterilor publice în România. Oraș principal, capitală, centru în care rezidă un suveran, un senior. – Fals reședință, că nu există verbu a reședea cum există a ședea față de ședință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reședință s. f., g.-d. art. reședinței; pl. reședințe

reședință s. f., g.-d. art. reședinței; pl. reședințe

rezidență s. f., g.-d. art. rezidenței; pl. rezidențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REȘEDINȚĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidență, (înv.) sălaș, ședere, șezământ, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.) 2. v. capitală.

REȘEDINȚĂ s. sediu, (astăzi rar) rezidență, (înv.) săiaș, ședere, șezămînt, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.)

Intrare: reședință
reședință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reședință
  • reședința
plural
  • reședințe
  • reședințele
genitiv-dativ singular
  • reședințe
  • reședinței
plural
  • reședințe
  • reședințelor
vocativ singular
plural
resedință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reșidență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reședință, reședințesubstantiv feminin

  • 1. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rezidență
    • format_quote Tîrgușorul, reședință de vară a unei familii de conți. REBREANU, I. 67. DLRLC
    • format_quote La cîțiva kilometri mai sus... era o gară mare, lîngă o reședință de plasă. BASSARABESCU, S. N. 87. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai ales iarna, cînd se duceau... la Galați, unde aveau casa lor de reședință. SADOVEANU, P. M. 143. DLRLC
      • format_quote De dimineață orașul de reședință... e foarte animat. CARAGIALE, O. I 301. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.