2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUCIRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci.

RĂSUCIRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci.

răsucire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: răsuci] 1 Învârtire a unui fir (textil) în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în același sens. 2 Reunire a două sau mai multe fire înfășurându-le unele în jurul altora. 3 Învârtire a capetelor mustăților pentru a le da o anumită formă. 4 Rotire (4). 5 Mânuire a săbiei, a ploșului etc. pentru a lovi cu ele. 6 Îndoire. 7 Rostogolire (1). 8 Întoarcere bruscă pe loc urmată de schimbarea direcției. 9 Luxare. 10 Încolăcire. 11 Învârtire a unui obiect pentru a-i da formă de sul. 12 Învârtire cu un gest mecanic a unui obiect ținut în mână. 13 Înfășurare a unui fir în jurul unui suport. 14 Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 15 (Bot; îs) ~a frunzelor Boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea (6) frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor.

RĂSUCIRE, răsuciri, s. f. Acțiunea de a (se) răsuci.

RĂSUCIRE ~i f. 1) v. A RĂSUCI și A SE RĂSUCI. 2): ~ea frunzelor boală a unor plante (cartofi, tutun etc.) care se manifestă prin îngălbenirea și încovoierea frunzelor. /v. a (se) răsuci

RĂSUCI, răsucesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. ♦ Tranz. A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 2. Tranz. și refl. A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ Tranz. A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. 3. Refl. A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. ◊ Expr. (Tranz.) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. Tranz. și refl. A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. ◊ Expr. (Tranz.) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦ Tranz. A-și luxa o mână, un picior etc. ♦ Tranz. A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge. 5. Tranz. A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 6. Tranz. A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ Spec. A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 7. Tranz. A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. – Pref. răs- + suci.

răsuci [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (îrg) răciuci, rest~ / Pzi: ~ucesc, (reg) răsuc, 3 răsuce / E: răs- + suci] 1 vt A învârti un fir (textil) în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în același sens. 2 vt A reuni două sau mai multe fire înfașurându-le unele în jurul altora. 3 vt A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 4-5 vtr A(-și) imprima o mișcare de rotație. 6 vt A mânui sabia, paloșul etc. pentru a lovi cu ele. 7 vt (Rar; îe) A o ~ A-și schimba atitudinea spre a ieși dintr-o încurcătură. 8-9 vtr A(-și) întoarce capul sau o parte a corpului, schimbându-i poziția. 10 vt (Îe) A suci și a ~ (pe cineva) A hărțui (pe cineva) cu întrebări, pentru a obține anumite răspunsuri. 11 vt (Îe) A ~ capul cuiva A zăpăci pe cineva. 12 vt (Îe) A ~ cuiva gâtul A omorî (pe cineva). 13 vr (Reg; îe) A i se ~ (cuiva) în capul pieptului A i se face greață (din cauza mâncării). 14 vr (Rar) A se apleca. 15 vr A se îndoi. 16 vr A se rostogoli (1). 17 vr A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția. 18 vt A-și scrânti un membru Si: a luxa. 19 vt A încolăci ceva în jurul cuiva sau a ceva Si: a înfășură. 20 vt A învârti un obiect, dându-i forma unui sul Si: (înv) a învălătuci. 21 vt (Spc) A răsfrânge (1). 22 vt (Spc) A înfășură cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 23 vt A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 24 vt A înfășură un fir în jurul unui suport.

RĂSUCI, răsucesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. ♦ Tranz. A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 2. Tranz. și refl. A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ Tranz. A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. 3. Refl. A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. ◊ Expr. (Tranz.) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. Tranz. și refl. A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. ◊ Expr. (Tranz.) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦ Tranz. A-și luxa o mână, un picior etc. ♦ Tranz. A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge. 5. Tranz. A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 6. Tranz. A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ Spec. A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 7. Tranz. A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. – Răs- + suci.

RĂSUCI, răsucesc, vb. IV. (Adesea în concurență cu suci) 1. Tranz. A învîrti un fir textil în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în aceeași direcție, pentru a obține un fir mai strîns și mai rezistent. Frînghiile se fac răsucind sau împletind la un loc mai multe vițe. PAMFILE, I. C. 212. Scul de mătase scotea, În patru că-l răsucea, În șase că-l împletea. TEODORESCU, P. P. 567. ◊ Absol. De trei zile răsucește Și pe fus nu mai sporește. HODOȘ, P. P. 183. ◊ Intranz. Suie mîndra pe colnic, Răsucind la borangic. TEODORESCU, P. P. 278. ♦ A învîrti (cu degetele) capetele mustăților, pentru a le da o anumită formă. Meșterul Roman și-a răsucit tacticos caierele cărunte ale mustăților, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii. GALAN, Z. R. 84. Tata își răsucea mînios mustața căruntă și ne fulgera pe rînd cu privirea. SADOVEANU, O. III 518. Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. REBREANU, P. S. 11. 2. Tranz. A imprima unui obiect o mișcare de rotație; a roti, a întoarce. Domnișoara care răsucise manivela și schimbase acul [la patefon] vorbi către tînărul cu ochelari. C. PETRESCU, C. V. 167. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. ◊ Refl. Sus de tot se răsuceau ca niște rotogoale de fum cețurile înalte și norii întunecați ai începutului furtunos de martie. DUMITRIU, N. 9. Apele, suflate de o putere grozavă, se ridicau în stîlpi mari, se răsuceau în vîrtejuri, descoperind prundișul. SADOVEANU, O. III 75. În întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fîșii de fum cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. ◊ Fig. Acești trandafiri îmi răsuceau toți nervii. GALACTION, O. I 59. ♦ A mînui o armă, a lovi cu ea. Nu se putea ca o mînă femeiască să răsucească paloșul așa de bine! ISPIRESCU, L. 20. Buzduganu-n mînă lua, Frumușel că-l răsucea, Drept în sus că-l arunca. ȘEZ. VII 61. 3. Refl. A-și mișca brusc corpul, schimbîndu-i poziția. Se uită la el prin întuneric și se răsuci în pat de mirare. PREDA, Î. 32. Unchiașul meu s-a răsucit atent spre poartă. SADOVEANU, N. F. 150. ◊ Fig. Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. ♦ (Despre formații în marș) A se întoarce brusc pe loc, schimbîndu-și direcția. Compania de cercetare se răsuci brusc. CAMILAR, N. I 70. ◊ (Prin analogie) Vremea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161. ◊ Tranz. Fig. Mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat, de-ți era mai mare mila de dînsul. ISPIRESCU, L. 108. ◊ Expr. A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebările, pentru a obține mărturisiri. L-a dus la oraș jandarmul, pe văru-meu Pantilie. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, D. 39. ♦ A se învîrti într-o mișcare continuă; a se rostogoli. Deodată se cumpăni și căzu răsucindu-se, în valuri. SADOVEANU, O. VIII 130. 4. Tranz. A mișca o parte a corpului, schimbîndu-i poziția. Se alătură de cortegiu, răsucind capul în dreapta și în stînga. C. PETRESCU, C. V. 296. ◊ Refl. Cînd sora Ana s-a statornicit într-un loc mai la vedere, capetele s-au răsucit, pe rînd, cătră ea. SADOVEANU, P. M. 251. Toți ochii se răsuciră la răsărit. C. PETRESCU, Î. II 10. ◊ Expr. A răsuci capul cuiva = a zăpăci pe cineva, a-l face să-și piardă dreapta judecată. Ozun, dragă, ți-a răsucit bibilica aia capul, în doi timpi și trei mișcări. C. PETRESCU, C. V. 339. ♦ A scrînti. A-și răsuci piciorul. ♦ A întoarce gîtul cu o mișcare violentă pentru a-l frînge. Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255. Ți le prindea cu mîna din zbor, le răsucea gîtul cu ciudă și apoi le mînca, așa crude, cu pene cu tot. CREANGĂ, P. 245. 5. Tranz. A învîrti (cu un gest mecanic) un obiect ținut în mînă. Andrei sări de pe bancă și rămase în dreptul ușilor albe, răsucind, în pumnii încleștați, postavul șepcii. MIHALE, O. 523. A stat tot timpul în picioare, răsucind în mînă un jurnal mototolit. SAHIA, U.R.S.S. 115. 6. Tranz. A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. Acolo cîntă trei surori! Lucrează-ntr-una la dantele, Pe deget firul răsucind. IOSIF, V. 29. ◊ Refl. Fig. Se răsucește inima în el ca un șarpe veninos, care-i dă răceli în spinare și fierbințeală în creier. POPA, V. 121. 7. Tranz. A învîrti un obiect dîndu-i forma unui sul; a învălătuci. Se depărtă încet, răsucind între degete o foiță de țigară. BART, S. M. 67. Se descălță, își răsuci pantalonii. CONTEMPORANUL, VII 37. ♦ A înfășura cu mîna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. A mai bombănit tata acasă și și-a răsucit o țigară. PAS, Z. I 178. Se îmbrăcă fluierînd, pe urmă răsuci o țigară. C. PETRESCU, S. 38. Răsuci o țigară udînd-o cu limba. CĂLINESCU, E. O. I 50.

A RĂSUCI ~esc tranz. 1) (ațe, frânghii sârme etc.) A învârti în jurul lui însuși sau în jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustățile a suci capetele mustăților pentru a le da o formă anumită. 2) (corpul sau părți ale corpului) A suci brusc într-o parte; a întoarce. 3) A face să se răsucească. /răs- + a suci

A SE RĂSUCI mă ~esc intranz. 1) A se întoarce brusc într-o parte cu tot corpul. 2) rar A-și schimba mișcarea în direcție opusă. /răs- + a suci

răsucì v. 1. a suci de mai multe ori: a răsuci un paiu; 2. a întoarce cu violență: i-a răsucit brațul; 3. a întoarce mereu: a-și răsuci mustața; 4. a se învârti: mă răsucesc într’un picior CR. [V. sucì].

răsucésc v. tr. (vsl. rasukati-rasučon, a răsuci, d. sukati, a suci; sîrb. raz-sukati, rus. raz-sučitĭ. V. sucesc). Sucesc de maĭ multe orĭ: a răsuci un fir de ață, a-țĭ răsuci mustața. Scrîntesc, luxez: șĭ-a răsucit picĭoru. A te răsuci într’un picĭor, a fi foarte vioĭ și harnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsucire s. f., g.-d. art. răsucirii; pl. răsuciri

răsucire s. f., g.-d. art. răsucirii; pl. răsuciri

răsucire s.f., g.-d. art. răsucirii; pl. răsuciri

răsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsucesc, 3 sg. răsucește, imperf. 1 răsuceam; conj. prez. 1 sg. să răsucesc, 3 să răsucească

răsuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsucesc, imperf. 3 sg. răsucea; conj. prez. 3 să răsucească

răsuci vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsucesc, imperf. 3 sg. răsucea; conj. prez. 3 sg. și pl. răsucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSUCIRE s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mișcări de ~ a corpului.) 3. v. încolăcire. 4. întoarcere, întors, învârtire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. v. rotație.

RĂSUCIRE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.

răsucire s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAȚIE. DISLOCARE. LUXARE. LUXAȚIE. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE.

RĂSUCIRE s. 1. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mișcări de ~ a corpului.) 3. încolăcire, înfășurare, învălătucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 4. întoarcere, întors, învîrtire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.)

RĂSUCI vb. 1. v. rula. 2. a suci. (Își ~ o țigară.) 3. v. frământa. 4. v. contorsiona. 5. v. încolăci. 6. v. foi. 7. a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.)

RĂSUCI vb. v. deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci.

RĂSUCI vb. 1. a învîrti, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 2. a suci. (Își ~ o țigară.) 3. a frămînta, a învîrti, a suci. (A ~ batista în mînă.) 4. a (se) contorsiona, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-și ~ corpul.) 5. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 6. a se foi, a se perpeli, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.) 7. a (se) întoarce, a (se) învîrti, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.)

răsuci vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI.

A răsuci ≠ a desuci, a dezrăsuci

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva).

Intrare: răsucire
răsucire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsucire
  • răsucirea
plural
  • răsuciri
  • răsucirile
genitiv-dativ singular
  • răsuciri
  • răsucirii
plural
  • răsuciri
  • răsucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsuci
  • răsucire
  • răsucit
  • răsucitu‑
  • răsucind
  • răsucindu‑
singular plural
  • răsucește
  • răsuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsucesc
(să)
  • răsucesc
  • răsuceam
  • răsucii
  • răsucisem
a II-a (tu)
  • răsucești
(să)
  • răsucești
  • răsuceai
  • răsuciși
  • răsuciseși
a III-a (el, ea)
  • răsucește
(să)
  • răsucească
  • răsucea
  • răsuci
  • răsucise
plural I (noi)
  • răsucim
(să)
  • răsucim
  • răsuceam
  • răsucirăm
  • răsuciserăm
  • răsucisem
a II-a (voi)
  • răsuciți
(să)
  • răsuciți
  • răsuceați
  • răsucirăți
  • răsuciserăți
  • răsuciseți
a III-a (ei, ele)
  • răsucesc
(să)
  • răsucească
  • răsuceau
  • răsuci
  • răsuciseră
răciuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
resuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsucire, răsucirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răsuceală
  • 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. DEX '98 DEX '09
  • chat_bubble botanică (în) sintagmă Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi răsuci DEX '98 DEX '09

răsuci, răsucescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Frînghiile se fac răsucind sau împletind la un loc mai multe vițe. PAMFILE, I. C. 212. DLRLC
      • format_quote Scul de mătase scotea, În patru că-l răsucea, În șase că-l împletea. TEODORESCU, P. P. 567. DLRLC
      • format_quote (și) absolut De trei zile răsucește Și pe fus nu mai sporește. HODOȘ, P. P. 183. DLRLC
      • format_quote Suie mîndra pe colnic, Răsucind la borangic. TEODORESCU, P. P. 278. DLRLC
    • 1.2. A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Meșterul Roman și-a răsucit tacticos caierele cărunte ale mustăților, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii. GALAN, Z. R. 84. DLRLC
      • format_quote Tata își răsucea mînios mustața căruntă și ne fulgera pe rînd cu privirea. SADOVEANU, O. III 518. DLRLC
      • format_quote Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. REBREANU, P. S. 11. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Domnișoara care răsucise manivela și schimbase acul [la patefon] vorbi către tînărul cu ochelari. C. PETRESCU, C. V. 167. DLRLC
    • format_quote Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. DLRLC
    • format_quote Sus de tot se răsuceau ca niște rotogoale de fum cețurile înalte și norii întunecați ai începutului furtunos de martie. DUMITRIU, N. 9. DLRLC
    • format_quote Apele, suflate de o putere grozavă, se ridicau în stîlpi mari, se răsuceau în vîrtejuri, descoperind prundișul. SADOVEANU, O. III 75. DLRLC
    • format_quote În întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fîșii de fum cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. DLRLC
    • format_quote figurat Acești trandafiri îmi răsuceau toți nervii. GALACTION, O. I 59. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu se putea ca o mînă femeiască să răsucească paloșul așa de bine! ISPIRESCU, L. 20. DLRLC
      • format_quote Buzduganu-n mînă lua, Frumușel că-l răsucea, Drept în sus că-l arunca. ȘEZ. VII 61. DLRLC
  • 3. reflexiv A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se uită la el prin întuneric și se răsuci în pat de mirare. PREDA, Î. 32. DLRLC
    • format_quote Unchiașul meu s-a răsucit atent spre poartă. SADOVEANU, N. F. 150. DLRLC
    • format_quote figurat Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. DLRLC
    • format_quote prin analogie Vremea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat, de-ți era mai mare mila de dînsul. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
    • format_quote Deodată se cumpăni și căzu răsucindu-se, în valuri. SADOVEANU, O. VIII 130. DLRLC
    • 3.1. (Despre formații în marș) A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția. DLRLC
      • format_quote Compania de cercetare se răsuci brusc. CAMILAR, N. I 70. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: hărțui
      • format_quote L-a dus la oraș jandarmul, pe văru-meu Pantilie. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, D. 39. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se alătură de cortegiu, răsucind capul în dreapta și în stînga. C. PETRESCU, C. V. 296. DLRLC
    • format_quote Cînd sora Ana s-a statornicit într-un loc mai la vedere, capetele s-au răsucit, pe rînd, cătră ea. SADOVEANU, P. M. 251. DLRLC
    • format_quote Toți ochii se răsuciră la răsărit. C. PETRESCU, Î. II 10. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv A-și luxa o mână, un picior etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A-și răsuci piciorul. DLRLC
    • 4.2. tranzitiv A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255. DLRLC
      • format_quote Ți le prindea cu mîna din zbor, le răsucea gîtul cu ciudă și apoi le mînca, așa crude, cu pene cu tot. CREANGĂ, P. 245. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: zăpăci
      • format_quote Ozun, dragă, ți-a răsucit bibilica aia capul, în doi timpi și trei mișcări. C. PETRESCU, C. V. 339. DLRLC
  • 5. tranzitiv A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Andrei sări de pe bancă și rămase în dreptul ușilor albe, răsucind, în pumnii încleștați, postavul șepcii. MIHALE, O. 523. DLRLC
    • format_quote A stat tot timpul în picioare, răsucind în mînă un jurnal mototolit. SAHIA, U.R.S.S. 115. DLRLC
  • 6. tranzitiv A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: învălătuci
    • format_quote Se depărtă încet, răsucind între degete o foiță de țigară. BART, S. M. 67. DLRLC
    • format_quote Se descălță, își răsuci pantalonii. CONTEMPORANUL, VII 37. DLRLC
    • 6.1. prin specializare A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A mai bombănit tata acasă și și-a răsucit o țigară. PAS, Z. I 178. DLRLC
      • format_quote Se îmbrăcă fluierînd, pe urmă răsuci o țigară. C. PETRESCU, S. 38. DLRLC
      • format_quote Răsuci o țigară udînd-o cu limba. CĂLINESCU, E. O. I 50. DLRLC
  • 7. tranzitiv A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acolo cîntă trei surori! Lucrează-ntr-una la dantele, Pe deget firul răsucind. IOSIF, V. 29. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Se răsucește inima în el ca un șarpe veninos, care-i dă răceli în spinare și fierbințeală în creier. POPA, V. 121. DLRLC
etimologie:
  • Prefix răs- + suci. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.