RĂSĂRITEAN, -Ă, răsăriteni, -e, adj., s. m. 1. Adj. De la răsărit1, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. 2. S. m. Locuitor din răsărit¹; oriental. – Răsărit¹ + suf. -ean.

răsăritean, ~ă [At: ASACHI, I.I, 46/27 / V: (îvr) ~tan / S și: res~ / Pl: ~eni, ~ene / E: răsărit¹ + -ean] 1 a (Îoc apusean) Care ține de regiunile dinspre răsărit¹ (5). 2 a Caracteristic regiunilor răsăritene (1). 3 a Referitor la răsărit¹ (5). 4 a Din (sau de la) est (1). 5 a Dinspre est (1). 6 sm (Reg) Vânt care bate de la răsărit¹ (5). 7 smf Persoană care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. dinspre răsărit¹ (5). 8 smf Persoană care este originară dintr-o țară sau dintr-o provincie din răsărit¹ (5). 9 sm (Lpl) Popoarele din răsărit¹ (4).

RĂSĂRITEAN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit¹, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit¹; oriental. – Răsărit¹ + suf. -ean.

RĂSĂRITEAN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. (În opoziție cu apusean) De la răsărit, situat spre răsărit (în raport cu un punct de reper dat). Astăzi lumea răsăriteană e liberă să grăiască și să scrie fiecare după neamul său, în limba pe care-o vorbește. SADOVEANU, E. 188. ◊ Biserica răsăriteană = biserica greco-orientală, ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit; oriental.

RĂSĂRITEAN¹ ~eană (~eni, ~ene) 1) (în opoziție cu apusean) Care se află la răsărit; estic. Frontieră ~eană. 2) Care este caracteristic pentru răsărit; din răsărit; din orient; oriental; estic. /răsărit + suf. ~ean

RĂSĂRITEAN² ~eni m. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări sau regiuni din răsărit sau este originară din această țară sau regiune; oriental. /răsărit + suf. ~ean

răsăritean a. și m. 1. oriental; 2. ce ține de biserica greacă.

răsăriteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj. -ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică răsăritenesc, ca orășenesc. Românu zice obișnuit biserica răsărituluĭ saŭ din răsărit. Cp. cu județean).

GRECO-RĂSĂRITEAN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

greco-răsăritean, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eni^[1], ~ene / E: grec + răsăritean] (Rar) Greco-oriental. corectat(ă)

răsăritan, ~ă a vz răsăritean

GRECO-RĂSĂRITEAN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

răsăritean adj. m., s. m., pl. răsăriteni; adj. f. răsăriteană, pl. răsăritene

răsăritean adj. m., s. m., pl. răsăriteni; adj. f. răsăriteană, pl. răsăritene

răsăritean adj. m., s. m., pl. răsăriteni; f. sg. răsăriteană, pl. răsăritene

greco-răsăritean (rar) adj. m., s. m., pl. greco-răsăriteni; adj. f., s. f. greco-răsăriteană, pl. greco-răsăritene

greco-răsăritean (rar) adj. m., s. m., pl. greco-răsăriteni; adj. f., s. f. greco-răsăriteană, pl. greco-răsăritene

greco-răsăritean adj., s. m. → răsăritean

RĂSĂRITEAN adj. v. estic.

RĂSĂRITEAN adj. estic, oriental, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)

Răsăritean ≠ apusean, occidental

GRECO-RĂSĂRITEAN adj., s. v. greco-oriental, ortodox.

greco-răsăritean adj., s. v. GRECO-ORIENTAL. ORTODOX.