rărit², ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: rări] 1-2 (Îoc îndesit; d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) Devenit mai rar (1-2). 3 (D. gaze) Cu densitate micșorată Si: rarefiat. 4 (Reg; d. lichide) Diluat (1). 5 (Îoc îndesit; d. un șir de obiecte de același fel) Devenit mai rar (4). 6 (Îoc grăbit) Rar (13).

rărit¹ sn [At: I. IONESCU, C. 99/28 / Pl: ? / E: rări] Distanțare, într-un șir, a unor obiecte de același fel Si: răritură (1).

RĂRIT², -Ă, răriți, -te, adj. Făcut sau devenit mai rar, mai distanțat, mai puțin compact decît de obicei. La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171. Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228.

RĂRIT¹ s. n. Acțiunea de a (se) rări; rărire. Răritul porumbului se face cînd plantele au 4-5 frunze.

arări v vz rări

rări [At: ANON. CAR. / S și: (înv) reri / Pzi: ~resc / E: rar] 1-2 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) rar (1). 3-4 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) puțin numeros. 5-6 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) puțin compact, cu densitate (mai) mică. 7 vr (Rar) A se reduce la mai puțin Si: a se micșora, a scădea. 8 vt (Îoc a îndesi) A face ca într-un șir, obiectele de același fel să fie mai rare (4) (îndepărtându-le unele de altele sau eliminând unele din ele) Si: (reg) a rărici. 9 vt (Reg; d. plante) A copili (2). 10 vt (Îoc a grăbi) A încetini ritmul unor acțiuni. 11 vr A se succeda la intervale de timp depărtate. 12 vt (Îe) A (o) mai ~ cu ceva A impune un lucru la intervale mai mari (sau în cantitate mai mică) decât de obicei. 13 vt (Îae) A o lăsa mai domol. 14 vt (Îe) A o (mai) (sau cam) ~ de (pe) undeva A se duce undeva din ce în ce mai rar. 15 vt (Îae) A pleca de undeva.

RĂRI, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar (în timp sau în spațiu). Casele se răriră, încetară. DUMITRIU, N. 13. Gloanțele ș-au rărit acum și mai mult. CAMIL PETRESCU, U. N. 270. Frunza-n codru s-au rărit, Satele s-au înmulțit, Poterele s-au pornit. ALECSANDRI, P. P. 258. ♦ (Despre un întreg) A avea elementele componente (prea) distanțate între ele, a fi (sau a deveni) mai puțin compact. Pădurea prinse a se rări. SADOVEANU, O. I 62. Iarna vine, vara trece Și pădurea s-a rărit. ALECSANDRI, O. 67. ◊ (Impersonal) Într-o zi, umblînd prin pădure, văzură că de-o parte li se rărește, ca și cînd ar fi aproape de-o margine. RETEGANUL, P. I 45. ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțin numeros; (despre colective) a cuprinde mai puțini oameni. 2. Tranz. A face ca un șir de obiecte să fie mai puțin dese (îndepărtîndu-le unele de altele sau eliminînd pe unele dintre ele); a face ca un întreg să fie mai puțin compact (îndepărtînd între ele părțile componente sau eliminînd pe unele dintre ele). Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Din crăchițe (= crăcuțe) mi-a rărit. ȘEZ. VII 22. ◊ Refl. pas. Dacă popușoii se găsesc lăsați prea deși... acum se mai răresc. PAMFILE, A. R. 76. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni, a lăsa între ele o distanță mai mare decît cea obișnuită. Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci, le dase prea puține deslușiri: gazdă bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, V. 21. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a da, a oferi, a impune un lucru la intervale mai lungi (sau în cantitate mai mică) decît de obicei; a o lăsa mai domol. Măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186. A o (mai) rări de (pe) undeva = a se duce undeva din ce în ce mai rar. De prin clasa a șasea... o rărise de pe la școală. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70.

A RĂRI ~esc tranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodicitatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar

A SE RĂRI se ~ește intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar

rărì v. 1. a (se) face rar; 2. a veni rar: o cam răriam de pe acasă CR.; 3. a merge rar; a o rări dela școală. [Lat. RARESCERE].

rărésc v. tr. (d. rar saŭ lat. raresco, raréscere; sp. ralecer). Fac rar: a rări o pădure tăind copaciĭ, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saŭ chear de loc: după ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noĭ. V. refl. Păru i s’a rărit.

rărit s. n.

rărit s. n.

rărit s. n.

rări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răresc, 3 sg. rărește, imperf. 1 răream; conj. prez. 1 sg. să răresc, 3 să rărească

rări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răresc, imperf. 3 sg. rărea; conj. prez. 3 să rărească

rări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răresc, imperf. 3 sg. rărea; conj. prez. 3 sg. și pl. rărească

RĂRIT s. rărire. (~ul unei pânze.)

RĂRIT adj. v. diluat, îndoit, slab, subțiat, subțire.

RĂRIT adj. 1. v. spațiat. 2. destrămat, (rar) dezlânat. (Un pulover de lână ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)

RĂRIT adj. 1. depărtat, distanțat, spațiat. (Un text cu litere ~.) 2. destrămat, (rar) dezlînat. (Un pulover de lînă ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)

rărit adj. v. DILUAT. ÎNDOIT. SLAB. SUBȚIAT. SUBȚIRE.

RĂRIT s. rărire. (~ unei pînze.)

RĂRI vb. 1. v. spația. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)

RĂRI vb. 1. a depărta, a distanța, a îndepărta, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pînza s-a ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lînă care s-a ~.)

A rări ≠ a îndesi