2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUFĂIT s. n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – V. pufăi.
PUFĂIT s. n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – V. pufăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pufăit1 sn [At: ARDELEANU, V. P. 8 / V: ~fuit, (reg) păf~ / Pl: (rar) ~uri / E: pufăi] 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufăit2, ~ă a [At: COMȘA, N. Z. 36 / Pl: ~iți, ~e / E: pufăi] (Rar; d. pământ, terenuri) Afânat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂIT s. n. Pufăire, pufăială. [Cîntecul] se pierdea în trăncănitul de fier al vagoanelor și-n pufăitul de abur al mașinii. MIRONESCU, S. A. 132.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂIT n. 1) v. A PUFĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care pufăie. /v. a pufăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUFĂI, pufăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂI, pufăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
păfăi v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păfăit sn vz pufăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâhăi v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâhâi v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufăi vi [At: LB / V: (rar) bu~, păfăi, pâhăi, pâhâi, pifăi, pihăi, (reg) pufui, puhăi, puhui / Pzi: pufăi, (înv) ~esc / E: puf1 + -ăi] 1 (D. oameni și animale) A respira cu zgomot și greu pe nări. 2 (Spc) A pufni (1). 3 (D. oameni) A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase, provocate de dezlipirea bruscă a buzelor Si: pufui (2). 4 (Pex) A fuma. 5 (D. lulea) A scoate fum. 6 (Buc; Trs) A sufla în foc. 7 (D. locomotive) A scoate aburi sau fum cu presiune și cu zgomot. 8 (Îvr) A râde pe înfundate. 9 (Ban; Mun; îf pâhâi) A produce un zgomot specific, în timpul fierberii, coacerii etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufui v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufuit1 sn vz pufăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puhăi4 v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puhui v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUFĂI vb. IV v. pufăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂI, pufăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira greu, a sufla cu zgomot pe nări. Domnul Mihalache pufăie pe nas. PAS, Z. I 154. Caii... ronțăiau cîte-o buruiană și pufăiau cu nările în frunzele uscate de pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Tranz. Pufăi printre mustăți un oftat stîngaci și ridicul. DELAVRANCEA, S. 147. ♦ Fig. (Despre locomotive) A evacua aburul cu zgomot. Locomotiva trecu pe lîngă ei, pufăind. MIHALE, O. 296. Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. 2. A fuma aspirînd și dînd afară fumul cu un zgomot înfundat; a pîcîi. Scoate o țigară din buzunarul flanelei, o aprinde și pufăie. STANCU, D. 313. Grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete străine mai cît cearșaful, pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. 261 ◊ Tranz. Omul bărbos pufăie tutun. STANCU, D. 521. ♦ (Despre lulea) A scoate fum. S-a umplut de fum casa. Două lulele pufăie. STANCU, D. 103. – Variante: bufăi (POPA, V. 214), pufui, puhui (DELAVRANCEA, S. 96) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFUI vb. IV v. pufăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUHUI vb. IV v. pufăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFUI vb. IV. v. pufăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PUHUI vb. IV. v. pufăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A PUFĂI ~iesc intranz. 1) (despre ființe) A respira cu zgomot, suflând brusc și cu putere aerul pe nări; a pufni. 2) (despre fumători) A fuma expirând cu zgomot fumul. ~ din lulea. 3) (despre locomotive) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a face „puf-puf”. /puf + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăì v. a face puf din buze, a sufla fumul bând tutun. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
púfăĭ saŭ púfuĭ și -ĭésc, a -í (d. puf 2; sîrb. puhati, a sufla. V. pufnesc). Suflu scoțînd fum mult, vorbind de fumătorĭ și locomotive: un tren venea pufăind.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
púfuĭ, V. pufăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pufăit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pufăit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pufăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pufăi, 3 pufăie, imperf. 1 pufăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să pufăi, 3 să pufăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pufăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pufăi, 3 pufăie, imperf. 3 sg. pufăia; conj. prez. 1 și 2 sg. să pufăi, 3 să pufăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pufăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. pufăi, 3 sg. pufăie, imperf. 3 sg. pufăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăi (ind. prez. 1 sg. pufăi, 3 sg. și pl. pufăie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pufăesc, -făe 3.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUFĂIT s. v. gâfâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUFĂIT s. gîfîială, gîfîit, pufăială, pufăire, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂI vb. v. fuma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUFĂI vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâșcâi. (~ din lulea.) 2. v. gâfâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăi vb. v. FUMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂI vb. 1. a pîcîi, (reg.) a pîșcîi. (~ din lulea.) 2. a gîfîi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ greu după atîta alergătură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pufăitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a pufăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- [Cântecul] se pierdea în trăncănitul de fier al vagoanelor și-n pufăitul de abur al mașinii. MIRONESCU, S. A. 132. DLRLC
-
etimologie:
- pufăi DEX '09 DEX '98
pufăi, pufăiverb
- 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pufni
- Domnul Mihalache pufăie pe nas. PAS, Z. I 154. DLRLC
- Caii... ronțăiau cîte-o buruiană și pufăiau cu nările în frunzele uscate de pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. DLRLC
- Pufăi printre mustăți un oftat stîngaci și ridicul. DELAVRANCEA, S. 147. DLRLC
-
- 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoate o țigară din buzunarul flanelei, o aprinde și pufăie. STANCU, D. 313. DLRLC
- Grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete străine mai cît cearșaful, pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. 261. DLRLC
- Omul bărbos pufăie tutun. STANCU, D. 521. DLRLC
- 2.1. (Despre lulea) A scoate fum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-a umplut de fum casa. Două lulele pufăie. STANCU, D. 103. DLRLC
-
-
- 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Locomotiva trecu pe lîngă ei, pufăind. MIHALE, O. 296. DLRLC
- Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. DLRLC
-
etimologie:
- Puf1 + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09