3 intrări
41 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pufai2 [At: LB / Pl: ~e, ~uri / E: cf puf2] 1 sn (Înv) Ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful2 (1). 2 smi (Bot; pop) Gogoașă (Globaria gigantea).
pufai1 i [At: GÎRLEANU ap. CADE / V: (rar) pufa / E: fo] (Rep) Cuvânt care redă zgomotul produs de pufăitul lulelei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFAI interj. (Mai ales repetat) Onomatopee care redă zgomotul făcut de pufăitul lulelei. Scoate o lulea, o înfundă cu tutun și pufai! pufai! pufai! GÎRLEANU, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pufáĭ m., pl. tot așa (d. puf). Trans. Puf, o cĭupercă. Fig. (n.). Ceva ca pufu, ceva fără putere: pufaĭu sărăciiĭ (Agrb. Înt. 139).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂI, pufăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂI, pufăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PUFĂI interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită pufăitul lulelei. – Onomatopee. Cf. puf1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂI interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită pufăitul lulelei. – Onomatopee. Cf. puf1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
păfăi v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâhăi v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâhâi v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufa i vz pufai1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufăi vi [At: LB / V: (rar) bu~, păfăi, pâhăi, pâhâi, pifăi, pihăi, (reg) pufui, puhăi, puhui / Pzi: pufăi, (înv) ~esc / E: puf1 + -ăi] 1 (D. oameni și animale) A respira cu zgomot și greu pe nări. 2 (Spc) A pufni (1). 3 (D. oameni) A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase, provocate de dezlipirea bruscă a buzelor Si: pufui (2). 4 (Pex) A fuma. 5 (D. lulea) A scoate fum. 6 (Buc; Trs) A sufla în foc. 7 (D. locomotive) A scoate aburi sau fum cu presiune și cu zgomot. 8 (Îvr) A râde pe înfundate. 9 (Ban; Mun; îf pâhâi) A produce un zgomot specific, în timpul fierberii, coacerii etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufui v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puhăi4 v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puhui v vz pufăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUFĂI vb. IV v. pufăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂI, pufăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira greu, a sufla cu zgomot pe nări. Domnul Mihalache pufăie pe nas. PAS, Z. I 154. Caii... ronțăiau cîte-o buruiană și pufăiau cu nările în frunzele uscate de pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Tranz. Pufăi printre mustăți un oftat stîngaci și ridicul. DELAVRANCEA, S. 147. ♦ Fig. (Despre locomotive) A evacua aburul cu zgomot. Locomotiva trecu pe lîngă ei, pufăind. MIHALE, O. 296. Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. 2. A fuma aspirînd și dînd afară fumul cu un zgomot înfundat; a pîcîi. Scoate o țigară din buzunarul flanelei, o aprinde și pufăie. STANCU, D. 313. Grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete străine mai cît cearșaful, pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. 261 ◊ Tranz. Omul bărbos pufăie tutun. STANCU, D. 521. ♦ (Despre lulea) A scoate fum. S-a umplut de fum casa. Două lulele pufăie. STANCU, D. 103. – Variante: bufăi (POPA, V. 214), pufui, puhui (DELAVRANCEA, S. 96) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFUI vb. IV v. pufăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUHUI vb. IV v. pufăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFUI vb. IV. v. pufăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PUHUI vb. IV. v. pufăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A PUFĂI ~iesc intranz. 1) (despre ființe) A respira cu zgomot, suflând brusc și cu putere aerul pe nări; a pufni. 2) (despre fumători) A fuma expirând cu zgomot fumul. ~ din lulea. 3) (despre locomotive) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a face „puf-puf”. /puf + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufaiu n. ciupercă al cării înveliș se preface, la maturitate, într’o pulbere și în firișoare foarte fine asemenea pufului (Bovista).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufăì v. a face puf din buze, a sufla fumul bând tutun. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gogoáșe (vest) și gogoáșă saŭ gugoașă (est) f., pl. oșĭ (var. din cocoașe. V. cocă 1). Cocon, învălișu în care se acopere gîndacu de matasă și care conține firele de matasă. Un fel de cĭupercă comestibilă numită și puf și pufaĭ, care, după ce îmbătrînește și devine cenușie, se preface într’o ĭască foarte bună (lycoperdon bovista saŭ bovista gigantéa). Un fel de prăjitură unflată făcută din aluat și prăjită în unt orĭ în unt-de-lemn. (V. degețeĭ și craflă). Fig. Palavre, mincĭunĭ gogonate. Gogoașă de ristic. V. colțar și bumbac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) puf n., pl. urĭ (vsl. puhŭ, rus. nsl. puh, puf, din rădăcina imitativă puh = rom. puf 2, care există maĭ în toate limbile. V. pufnesc, zăpușesc). Pene supțirĭ și micĭ care acopere pîntecele păsărilor: cu pufu de gîscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările ĭese din oŭă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, maĭ ales persicele. Un fel de cĭupercă numită și pufaĭ și gogoașă. (V. gogoașă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
púfa-púfa și púfaĭ-púfaĭ, interj. care arată pufăitu repetat al unuĭ fumător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
púfăĭ saŭ púfuĭ și -ĭésc, a -í (d. puf 2; sîrb. puhati, a sufla. V. pufnesc). Suflu scoțînd fum mult, vorbind de fumătorĭ și locomotive: un tren venea pufăind.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
púfuĭ, V. pufăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pufai interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pufăi, 3 pufăie, imperf. 1 pufăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să pufăi, 3 să pufăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pufăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pufăi, 3 pufăie, imperf. 3 sg. pufăia; conj. prez. 1 și 2 sg. să pufăi, 3 să pufăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pufăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. pufăi, 3 sg. pufăie, imperf. 3 sg. pufăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăi (ind. prez. 1 sg. pufăi, 3 sg. și pl. pufăie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pufăesc, -făe 3.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUFAI s. v. gogoașă, păpălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufai s. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂI vb. v. fuma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUFĂI vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâșcâi. (~ din lulea.) 2. v. gâfâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pufăi vb. v. FUMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂI vb. 1. a pîcîi, (reg.) a pîșcîi. (~ din lulea.) 2. a gîfîi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ greu după atîta alergătură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pufai s.n. (reg.) 1. ciupercă al cărui înveliș se preface, la maturitate, într-o pulbere fină; gogoașă. 2. ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pufaiinterjecție
- 1. Cuvânt care imită pufăitul lulelei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoate o lulea, o înfundă cu tutun și pufai! pufai! pufai! GÎRLEANU, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
- puf DEX '09 DEX '98
pufai, pufaiesubstantiv neutru
pufăi, pufăiverb
- 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pufni
- Domnul Mihalache pufăie pe nas. PAS, Z. I 154. DLRLC
- Caii... ronțăiau cîte-o buruiană și pufăiau cu nările în frunzele uscate de pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. DLRLC
- Pufăi printre mustăți un oftat stîngaci și ridicul. DELAVRANCEA, S. 147. DLRLC
-
- 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoate o țigară din buzunarul flanelei, o aprinde și pufăie. STANCU, D. 313. DLRLC
- Grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete străine mai cît cearșaful, pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. 261. DLRLC
- Omul bărbos pufăie tutun. STANCU, D. 521. DLRLC
- 2.1. (Despre lulea) A scoate fum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-a umplut de fum casa. Două lulele pufăie. STANCU, D. 103. DLRLC
-
-
- 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Locomotiva trecu pe lîngă ei, pufăind. MIHALE, O. 296. DLRLC
- Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. DLRLC
-
etimologie:
- Puf1 + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09