opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv).

PRIPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv).

pripă sf [At: CORESI, EV. 88 / V: (înv) prepă / Pl: ~pe / E: pripi] 1 (Îlav) În ~ (sau, îrg, de ~, cu ~) Grabă mare Si: (pop) zor. 2 (Înv; îla) De ~ Care se face sau are loc repede. 3 (Înv; îal) Care trebuie făcut repede. 4 (Îlav) Fără ~ Pe îndelete.

PRIPĂ s. f. (Numai în locuțiuni) Loc. adv. În (sau, învechit, cu) pripă = în grabă mare, repede, de zor; pe loc, la moment. Dimineața, la cinci ceasuri, corniștii cîntau zorile și toată lumea se pregătea în pripă. SADOVEANU, O. VI 273. I-a pregătit băiatului, în pripă, ce-a putut. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Descălecînd pe la gazde alergară cu pripă la cetate. NEGRUZZI, S. I 160. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete, cu răgaz. Slujea în biserică fără pripă și toate le spunea și le făcea după tipic. GALACTION, O. I 207. ◊ Loc. prep. În pripa... = în graba momentului. Cîteva straie și cărți, răvășite în pripa plecării. C. PETRESCU, A. R. 197.

PRIPĂ f. Grabă mare. ◊ În ~ în grabă; repede. Fără ~ fără grabă. /v. a(se) pripi

pripă f. grabă mare: în pripă. [Abstras din pripi].

prípă f., pl. inuz. e (d. pripesc). Grabă. A lua lucrurile în pripă, a le lua răpede de la început ca să nu se agraveze.

prepă sf vz pripă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pripă2 (fără ~) (pop., fam.) loc. adv.

pripă1 (pop.) s. f., g.-d. art. pripei

pripă3 (în ~) (pop., fam.) loc. adv.

*pripă2 (în/fără ~) (pop., fam.) loc. adv.

pripă1 (pop.) s. f., g.-d. art. pripei

pripă s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIPĂ s. v. grabă.

PRIPĂ s. grabă, precipitare, precipitație, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRIPĂ subst. 1. Pripească f. (Ț-Rom 366). n. marital Pripici (Jiul ard). 2. Cf. Pripință, N. (Ul 137); -escu, D. (ib. 138). 3. Pripie act. (C Lit 1922 p. 410) sau < calend. Prepia.

Intrare: Pripă
Pripă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pripă
Intrare: pripă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pripă
  • pripa
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pripe
  • pripei
plural — —
vocativ singular —
plural —
prepă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pripăsubstantiv feminin

  • 1. Grabă mare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: grabă precipitare pripeală pripire zor
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau, învechit, cu) pripă = grabnic, iute, repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: grabnic iute repede
      • format_quote Dimineața, la cinci ceasuri, corniștii cîntau zorile și toată lumea se pregătea în pripă. SADOVEANU, O. VI 273. DLRLC
      • format_quote I-a pregătit băiatului, în pripă, ce-a putut. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
      • format_quote Descălecînd pe la gazde alergară cu pripă la cetate. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Slujea în biserică fără pripă și toate le spunea și le făcea după tipic. GALACTION, O. I 207. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În pripă... = în graba momentului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîteva straie și cărți, răvășite în pripa plecării. C. PETRESCU, A. R. 197. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.