opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.

PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.

pricinaș, ~ă [At: CARAGIALE, O. I, 55 / Pl: ~i, ~e / E: pricină + -aș] 1-2 smf, a (Pop) (Om) certăreț. 3 smf (Pop) Parte într-un proces. 4 smf (Îvr) Reclamant. 5 smf (Rar) Autor al unei infracțiuni Si: făptaș.

PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care caută pricină; certăreț, gîlcevitor. ◊ (Adjectival) Măriuca lui moș Andrei ne e arătată ca femeie pricinașă. CĂLINESCU, I. C. 19. Oamenii sînt răi și pricinași în Podeni. CARAGIALE, O. I 284. 2. Persoană implicată într-un proces; împricinat. Se aflau alți pricinași care așteptau în picioare... strigarea aprozilor. SADOVEANU, Z. C. 81. Pricinașii lăsaseră drumurile judecății și buna înțelegere domnea între toți poporenii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 178. Pricinașii au trebuit să se supună la judecata împărătesei. RETEGANUL, P. IV 32. ♦ (Rar) Făptuitor; vinovat. Dar fugăritul degeaba aștepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaș. POPA, V. 89.

PRICINAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. pop. 1) Persoană înclinată să caute pricină (ceartă); om gâlcevitor; cârcotaș. 2) v. ÎMPRICINAT. /pricină + suf. ~aș

pricinaș m. cel ce caută pricină.

pricináș, -ă adj. (d. pricină). Care umblă după pricinĭ, cîrcotaș. Împricinat: nurora pricinașă, toțĭ pricinașiĭ (VR. 1911, 8, 208). V. boclucaș și căuzaș.

împricinat, ~ă smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL XIV, 216 / V: (înv) pricinat / Pl: ~ați, ~e / E: împricina] 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Pex) (Persoană) învinuită de ceva.

împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină, un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricinaș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricinași; adj. f., s. f. pricinașă, art. pricinașa, pl. pricinașe

pricinaș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricinași; adj. f., s. f. pricinașă, art. pricinașa, pl. pricinașe

pricinaș s. m., adj. m., pl. pricinași; f. sg. pricinașă, g.-d. art. pricinașei, pl. pricinașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICINAȘ s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, pârât.

PRICINAȘ adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

pricinaș adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

pricinaș s., adj. v. ACUZAT. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINUIT. PÎRÎT.

Intrare: pricinaș (adj.)
pricinaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinaș
  • pricinașul
  • pricinașu‑
  • pricinașă
  • pricinașa
plural
  • pricinași
  • pricinașii
  • pricinașe
  • pricinașele
genitiv-dativ singular
  • pricinaș
  • pricinașului
  • pricinașe
  • pricinașei
plural
  • pricinași
  • pricinașilor
  • pricinașe
  • pricinașelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pricinaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinaș
  • pricinașul
  • pricinașu‑
plural
  • pricinași
  • pricinașii
genitiv-dativ singular
  • pricinaș
  • pricinașului
plural
  • pricinași
  • pricinașilor
vocativ singular
  • pricinașule
  • pricinașe
plural
  • pricinașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricinaș, pricinașăadjectiv

  • 1. Arțăgos, certăreț, cârcotaș, gâlcevitor, scandalagiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arțăgos certăreț cârcotaș gâlcevitor scandalagiu
    • format_quote Măriuca lui moș Andrei ne e arătată ca femeie pricinașă. CĂLINESCU, I. C. 19. DLRLC
    • format_quote Oamenii sînt răi și pricinași în Podeni. CARAGIALE, O. I 284. DLRLC
etimologie:
  • Pricină + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

pricinaș, pricinașisubstantiv masculin
pricinașă, pricinașesubstantiv feminin

  • 1. Om certăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arțăgos certăreț cârcotaș gâlcevitor scandalagiu
  • 2. Acuzat, făptaș, inculpat, pârât, vinovat, împricinat, învinuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acuzat făptaș inculpat pârât vinovat împricinat învinuit
    • format_quote Se aflau alți pricinași care așteptau în picioare... strigarea aprozilor. SADOVEANU, Z. C. 81. DLRLC
    • format_quote Pricinașii lăsaseră drumurile judecății și buna înțelegere domnea între toți poporenii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 178. DLRLC
    • format_quote Pricinașii au trebuit să se supună la judecata împărătesei. RETEGANUL, P. IV 32. DLRLC
    • format_quote Dar fugăritul degeaba aștepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaș. POPA, V. 89. DLRLC
etimologie:
  • Pricină + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.