2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZICERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice.

PREZICERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice.

prezicere sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: prezice] 1 Anunțare dinainte a ceea ce urmează să se întâmple. 2 Prevestire (2). 3 (Spc) Prorocire. 4 (Spc) Profeție. 5 (Spc) Ghicire în cărți, în cafea, în palmă etc.

PREZICERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; arătare a unui fapt care va avea loc în viitor; prevestire, prorocire. Dintr-acele glăsuiri pline de miez și de tîlc, acum se alegeau numai veșnicele preziceri ale lui Vasile Ciovîrf, adeverind ciudat cuvintele băbuștei. C. PETRESCU, A. R. 53. Așa e... că s-a îndeplinit vorba mea?... Acum rămîne să se îndeplinească și cealaltă prezicere. La TDRG.

PREZICERE s.f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; prevestire. [< prezice].

PREZICERE ~i f. 1) v. A PREZICE. 2) Fapt prezis (de cineva). /v. a prezice

prezicere f. 1. acțiunea de a prezice; 2. lucrul prezis.

prezícere f. Acțiunea de a prezice. Lucru prezis: s’a împlinit prezicerea luĭ.

PREZICE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. ♦ A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire).

PREZICE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. ♦ A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire).

prezice vt [At: DRLU / Pzi: prezic / E: pre- + zice, cdp fr prédire] 1 (D. oameni) A anunța dinainte ce se va întâmpla Si: a prevesti1 (3). 2 (Spc) A proroci. 3 (Spc) A ghici cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.

PREZICE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întîmpla, orientîndu-se după unele indicații prezente; a prevesti. Cum va fi personalitatea artistică a lui Coșbuc, care caracter va învinge, cine ar putea s-o prezică? GHEREA, ST. CR. III 128. Am vrut să judec prin ochii mei de soarta ce i-am fost prezis. NEGRUZZI, S. III 170. ◊ (În unele practici superstițioase) A ghici viitorul cuiva, în cărți, în palmă sau prin alte mijloace șarlatanești. Mi-a prezis o vrăjitoare că, de nu m-ai mărita anul acesta, am să mă găsesc într-o primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 410.

PREZICE vb. III. tr. A prevesti. [P.i. prezic. / după fr. prédire].

PREZICE vb. tr. a prevesti. (după fr. prédire)

A PREZICE prezic tranz. A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție, aducând la cunoștință; a prevesti. ◊ ~ viitorul a pretinde că se poate afla viitorul (ghicind în cărți, în palmă, în bobi etc.). /pre- + a zice

prezice v. a anunța dinainte: eclipsele se pot prezice cu siguranță.

prezíc, -zis, a -zíce v. tr. (pre și zic, după lat. prae-dícere și fr. prédire). Spun din ainte ceĭa ce va fi, profetizez: 1. pin calcul: a prezice o eclipsă; 2. pin inspirațiune supranaturală: profețiĭ aŭ prezis ruina Ĭerusalimuluĭ; 3. pin presupunere; a prezice ruina unuĭ cartofar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezicere s. f., g.-d. art. prezicerii; pl. preziceri

prezicere s. f., g.-d. art. prezicerii; pl. preziceri

prezice (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prezic, 3 sg. prezice, perf. s. 1 sg. prezisei, 1 pl. preziserăm, m.m.c.p. 1 pl. preziseserăm; conj. prez. 1 sg. să prezic, 3 să prezi; imper. 2 sg. afirm. prezi; neg. nu prezice; ger. prezicând; part. prezis

prezice (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prezic, 1 pl. prezicem, 2 pl. preziceți; imper. 2 sg. prezi, neg. nu prezice; part. prezis

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREZICERE s. 1. prevestire, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. (concr.) oracol, prevestire, previziune, profeție, prorocie, prorocire, (livr.) predicție, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.)

PREZICERE s. 1. prevestire, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. oracol, prevestire, previziune, profeție, prorocie, prorocire, (livr.) predicțiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.)

PREZICE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfântul?) 2. v. ghici.

PREZICE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfîntul?) 2. a ghici, a prevesti, a proroci, (franțuzism înv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

Intrare: prezicere
prezicere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezicere
  • prezicerea
plural
  • preziceri
  • prezicerile
genitiv-dativ singular
  • preziceri
  • prezicerii
plural
  • preziceri
  • prezicerilor
vocativ singular
plural
Intrare: prezice
verb (VT645)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prezice
  • prezicere
  • prezis
  • prezisu‑
  • prezicând
  • prezicându‑
singular plural
  • prezi
  • prezice
  • preziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prezic
(să)
  • prezic
  • preziceam
  • prezisei
  • prezisesem
a II-a (tu)
  • prezici
(să)
  • prezici
  • preziceai
  • preziseși
  • preziseseși
a III-a (el, ea)
  • prezice
(să)
  • prezi
  • prezicea
  • prezise
  • prezisese
plural I (noi)
  • prezicem
(să)
  • prezicem
  • preziceam
  • preziserăm
  • preziseserăm
  • prezisesem
a II-a (voi)
  • preziceți
(să)
  • preziceți
  • preziceați
  • preziserăți
  • preziseserăți
  • preziseseți
a III-a (ei, ele)
  • prezic
(să)
  • prezi
  • preziceau
  • preziseră
  • preziseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezicere, prezicerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dintr-acele glăsuiri pline de miez și de tîlc, acum se alegeau numai veșnicele preziceri ale lui Vasile Ciovîrf, adeverind ciudat cuvintele băbuștei. C. PETRESCU, A. R. 53. DLRLC
    • format_quote Așa e... că s-a îndeplinit vorba mea?... Acum rămîne să se îndeplinească și cealaltă prezicere. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi prezice DEX '09 DEX '98 DN

prezice, prezicverb

  • 1. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prevesti
    • format_quote Cum va fi personalitatea artistică a lui Coșbuc, care caracter va învinge, cine ar putea s-o prezică? GHEREA, ST. CR. III 128. DLRLC
    • format_quote Am vrut să judec prin ochii mei de soarta ce i-am fost prezis. NEGRUZZI, S. III 170. DLRLC
    • 1.1. A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-a prezis o vrăjitoare că, de nu m-oi mărita anul acesta, am să mă găsesc într-o primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 410. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.