2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESTABILIT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.

PRESTABILIT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.

prestabilit, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~iți, ~e / E: prestabili] Stabilit, fixat dinainte Si: (înv) prefipt, (îvr) preașezat.

PRESTABILIT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Fixat sau stabilit dinainte. Ordine de zi prestabilită.

prestabilit a. stabilit dinainte: armonie prestabilită, sistemă imaginată de Leibniz spre a explica acordul între fizicul și moralul omului.

PRESTABILI, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir).

PRESTABILI, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir).

prestabili vt [At: EMINESCU, N. 69 / Pzi: ~lesc / E: pre- + stabili] A stabili, a fixa dinainte Si: (înv) a prefige.

PRESTABILI, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte.

PRESTABILI vb. IV. tr. A fixa, a stabili dinainte. [Cf. it. prestabilire].

PRESTABILI vb. tr. a fixa, a stabili dinainte. (< it. prestabilire, după fr. préétablir)

A PRESTABILI ~esc tranz. A stabili dinainte. /pre- + a stabili

*prestabilésc v. tr. (pre- și stabilesc saŭ fr. préétablir). Fil. Stabilesc din ainte. Adj. Armonie prestabilită, sistemă filosofică pin care Leibniz explică acordu dintre suflet și corp.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prestabili (a ~) (desp. pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilesc, 3 sg. prestabilește, imperf. 1 sg. prestabileam; conj. prez. 1 sg. să prestabilesc, 3 să prestabilească

!prestabili (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilesc, imperf. 3 sg. prestabilea; conj. prez. 3 să prestabilească

prestabili vb. (sil. mf. -sta-) stabili

Intrare: prestabilit
prestabilit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prestabilit
  • prestabilitul
  • prestabilitu‑
  • prestabili
  • prestabilita
plural
  • prestabiliți
  • prestabiliții
  • prestabilite
  • prestabilitele
genitiv-dativ singular
  • prestabilit
  • prestabilitului
  • prestabilite
  • prestabilitei
plural
  • prestabiliți
  • prestabiliților
  • prestabilite
  • prestabilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: prestabili
  • silabație: pres-ta-, pre-sta- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prestabili
  • prestabilire
  • prestabilit
  • prestabilitu‑
  • prestabilind
  • prestabilindu‑
singular plural
  • prestabilește
  • prestabiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prestabilesc
(să)
  • prestabilesc
  • prestabileam
  • prestabilii
  • prestabilisem
a II-a (tu)
  • prestabilești
(să)
  • prestabilești
  • prestabileai
  • prestabiliși
  • prestabiliseși
a III-a (el, ea)
  • prestabilește
(să)
  • prestabilească
  • prestabilea
  • prestabili
  • prestabilise
plural I (noi)
  • prestabilim
(să)
  • prestabilim
  • prestabileam
  • prestabilirăm
  • prestabiliserăm
  • prestabilisem
a II-a (voi)
  • prestabiliți
(să)
  • prestabiliți
  • prestabileați
  • prestabilirăți
  • prestabiliserăți
  • prestabiliseți
a III-a (ei, ele)
  • prestabilesc
(să)
  • prestabilească
  • prestabileau
  • prestabili
  • prestabiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prestabilit, prestabiliadjectiv

  • 1. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ordine de zi prestabilită. DLRLC
etimologie:
  • vezi prestabili DEX '98 DEX '09

prestabili, prestabilescverb

  • 1. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.