prăfuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. GCR, 241/18 / V: (înv) prăvuit / Pl: ~iți, ~e / E: prăfui] 1 Acoperit cu praf Si: prăfos (1), (rar) prăfuros (1), (înv) pulberos (1), (reg) colbăit, prăfoșat (1). 2 Plin de praf Si: prăfos (2), prăfuros (2), (înv) pulberos (2), (reg) colbăit, prăfoșat (2). 3 Cu mult praf Si: prăfos (3), prăfuros (3), (înv) pulberos (3), (reg) colbăit, prăfoșat (3). 4 Care este transformat în praf. 5 Redus la starea de praf. 6 Care are aspect de praf.

PRĂFUIT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf, acoperit de praf. Aveau straiele prăfuite; din înfățișarea lor se vedea că munciseră din greu. MIHALE, O. 484. Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite. REBREANU, I. 10. Voinicelul cum sosea? – îmi sosea, sosea pe jos... Prăfuit și nemîncat Și cu murg nețesălat. TEODORESCU, P. P. 620. ♦ (Despre materiale) Care a fost transformat în praf; pulverizat.

prăfuit a. acoperit cu praf.

prăfui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ăhui, ~ăvui, (reg) ~ăui / Pzi: ~esc, (rar) prăfui / E: praf + -ui] 1-2 vtr A (se) acoperi cu un strat de praf Si: (reg) a (se) colbăi. 3-4 vtr A (se) umple de praf Si: (reg) a (se) colbăi. 5 vt (Rar) A împrăștia ca un praf. 6 vr (Rar) A se așeza ca praful peste ceva. 7 vt (Imp) A pulveriza cu un lichid. 8-9 vtr A (se) transforma în praf sau în particule foarte mici. 10 vt (Trs) A curăța de praf. 11 vt (Îrg) A ridica praful.

prăhui v vz prăfui

prăui v vz prăfui

prăvui v vz prăfui

prăvuit, ~ă a vz prăfuit

PRĂFUI, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu praf. Picioarele mai păstrau încă pantofii negri și sărăcăcioși. Minusculi pantofi prăfuiți de drumul străbătut pînă aci. C. PETRESCU, C. V. 36. Să-mi revăd copilăria, Cînd juca la umbră hora, veselă și cadențată, Care prăfuia-ntr-o clipă de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. ♦ A împrăștia praf. (Poetic) Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii și prăfuie mărgăritare. IOSIF, T. 135. ♦ A transforma un material în praf; a pulveriza. ♦ Refl. (Rar) A se așeza ca un strat de praf. Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor. MACEDONSKI, O. III 50.

A SE PRĂFUI mă ~iesc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui

A PRĂFUI ~iesc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~ui

prăfuì v. 1. a scutura de praf; 2. a se umplea de praf.

prăfuĭésc v. tr. (d. praf). Vest. Colbăĭesc, umplu de praf: haĭne prăfuite. Scutur de colb (desprăfuĭesc).

prăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, 3 sg. prăfuiește, imperf. 1 prăfuiam; conj. prez. 1 sg. să prăfuiesc, 3 să prăfuiască

prăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, imperf. 3 sg. prăfuia; conj. prez. 3 să prăfuiască

prăfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, imperf. 3 sg. prăfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prăfuiască

prăfui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiesc, conj. prăfuiască)

prăfuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

PRĂFUIT adj. prăfos, (rar) prăfuros, (reg.) prăfoșat, (Mold. și Transilv.) colbăit, colburos, (înv.) pulberos. (Haine ~.)

PRĂFUIT adj. v. perimat.

prăfuit adj. v. PERIMAT.

PRĂFUIT adj. prăfos, (rar) prăfuros, (reg.) prăfoșat, (Mold. și Transilv.) colbăit, colburos, (înv.) pulberos.

PRĂFUI vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)

PRĂFUI vb. v. pudra.

prăfui vb. v. PUDRA.

PRĂFUI vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)

prăfuit, prăfuiți s. m. (tox.) consumator de heroină.