3 intrări
36 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (12)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRĂDAT1 s. n. (Pop.) Prădare. – V. prăda.
PRĂDAT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prădat2, ~ă [At: PSALT. 318 / Pl: ~ați, ~e / E: prăda] 1 a (D. țări, ținuturi, așezări, locuri etc.) Care a fost jefuit, devastat. 2 a (D. oameni) Care a fost deposedat de bunuri, prin acte silnice, violente. 3-4 sf, a (Reg; șîs concina ~ă sau concina pe ~te) Specie de concină2 (1) nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Trs) Sărac. 6 a (Îs) Tabinetul pe ~te Tabinet nedefinit mai îndeaprope. 7-8 smf, a (Înv) (Om) aflat în stare de robie Si: captiv (1-2). 9 a (Îvr; d. oameni) Blestemat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădat1 sn [At: CAMILAR, N. I, 369 / Pl: (rar) ~uri / E: prăda] 1-3 Prădare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDAT1 s. n. Prădare. – V. prăda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRĂDAT2, -Ă, prădați, -te, adj. Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRĂDAT1 s. n. Prădare, jaf, hoție. După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRĂDAT2, -Ă, prădați, -te, adj. 1. Jefuit, devastat; p. ext. furat. Casă prădată. 2. (Regional) Risipit, cheltuit inutil; prăpădit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
deprăda v vz prăda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăda [At: PSALT. HUR. 116v/4 / Pzi: prad, ~dez, (reg) prăd / E: ml praedare] 1 vt (Fșa) A jefui țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, de obicei devastând, distrugând etc. Si: (îrg) a plenui. 2 vt (Fșa) A deposeda pe cineva de bunuri, de obicei prin mijloace violente Si: a fura. 3 vt (Pex) A ruina, a sărăci prin acte silnice, prin biruri, amenzi etc. excesive, copleșitoare Si: (îrg) a plenui, a pleșcui. 4 vt (C. i. bunuri, obiecte posedate de cineva) A lua cuiva cu forța, prin violență, pe furiș pentru a-și însuși. 5 vt (Îvr; d. focuri, incendii) A distruge un bun al cuiva prin ardere. 6 vt (Reg) A omorî pe cineva. 7 vt (Îvr) A sacrifica animale. 8 vt (Îrg) A risipi averi, bani, bunuri materiale etc. Si: a irosi. 9 vt (Pgn) A cheltui. 10 vt (D. animale sălbatice carnivore sau păsări răpitoare) A-și procura hrana vie Si: a prinde, a vâna. 11 vt (Înv) A subjuga. 12 vt (în textele bisericești, c. i. „iadul”) A înfrânge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRĂDA, prăd și prad, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A jefui o țară, un ținut (în cursul unei incursiuni, al unui război), a devasta. După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. 2. A despuia de averi, a fura. Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul jafului) Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. ◊ Fig. (Cu complement intern) Dar ce pradă mi-a prădat? Nunta luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. R. 50. ◊ Refl. impers. Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A ruina (prin biruri, amenzi, exploatare). Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. Să fugim., să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopii Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. 4. (Regional) A risipi, a cheltui. Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cită trudă se cîștigă; să fim păstrători.RETEGANUL, P. III 86. – Prez. ind. și: prădez.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PRĂDA ~ez tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantități mari. 3) (oameni dependenți) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prădà v. a jefui, a lua cu violență ce este al altuia. [Lat. PRAEDARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prad și (rar) prădéz, a prădá v. tr. (lat. praedare, it. predare. – Prad și prăd, să prad și să prăd, să prazĭ și să prăzĭ, să prade și să prăde). Jăfuĭesc, fur mult, despoĭ: hoțiĭ m’aŭ prădat în pădure, mĭ-aŭ prădat casa în lipsa mea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădéz, V. prad.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prădat (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prădat (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prădat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 pradă; conj. prez. 1 sg. să prad, 3 să prade
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 pradă; conj. prez. 3 să prade
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prăda vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. și pl. pradă; conj. prez. 3 sg. și pl. prade
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prăd, prăzi 2, pradă 3, prade 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRĂDAT adj., s. v. captiv, prins, prizonier.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂDAT adj. 1. v. jefuit. 2. v. deposedat. 3. jefuit, răpit. (Bunuri ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂDAT s. v. jaf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂDAT s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prădat s. v. ASERVIT. ROB. SCLAV. SUBJUGAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDAT s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDAT adj. 1. devastat, jefuit, (livr.) devalizat. (O bancă ~.) 2. deposedat, jefuit, (livr.) spoliat, (fig.) despuiat. (Persoană ~.) 3. jefuit, răpit. (Bunuri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădat adj., s. v. CAPTIV. PRINS. PRIZONIER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDA vb. v. arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂDA vb. 1. v. jefui. 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.) 4. v. deposeda. 5. v. răpi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prăda vb. v. ARUNCA. ASASINA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNROBI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. ROBI. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂDA vb. 1. a jefui, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.) 4. a deposeda, a jefui, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 5. a jefui, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT47) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
prădat, prădatăadjectiv
-
- Casă prădată. DLRLC
-
etimologie:
- prăda DEX '09
prădatsubstantiv neutru
-
- După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369. DLRLC
-
etimologie:
- prăda DEX '98 DEX '09
prăda, pradverb
- 1. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a fura cuiva bunuri de preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. DLRLC
- Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
- Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. DLRLC
- Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. DLRLC
- Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. DLRLC
- Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. DLRLC
- Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. DLRLC
- Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
- Dar ce pradă mi-a prădat? Numa luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. R. 50. DLRLC
- Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. DLRLC
- 1.1. A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. DLRLC
- Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. DLRLC
- Să fugim, să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopu Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. DLRLC
-
-
-
- Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cîtă trudă se cîștigă; să fim păstrători. RETEGANUL, P. III 86. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: prăd, prădez. DLRLC
etimologie:
- praedare DEX '09 DEX '98