3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDAT1 s. n. (Pop.) Prădare. – V. prăda.

PRĂDAT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.

prădat2, ~ă [At: PSALT. 318 / Pl: ~ați, ~e / E: prăda] 1 a (D. țări, ținuturi, așezări, locuri etc.) Care a fost jefuit, devastat. 2 a (D. oameni) Care a fost deposedat de bunuri, prin acte silnice, violente. 3-4 sf, a (Reg; șîs concina ~ă sau concina pe ~te) Specie de concină2 (1) nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Trs) Sărac. 6 a (Îs) Tabinetul pe ~te Tabinet nedefinit mai îndeaprope. 7-8 smf, a (Înv) (Om) aflat în stare de robie Si: captiv (1-2). 9 a (Îvr; d. oameni) Blestemat.

prădat1 sn [At: CAMILAR, N. I, 369 / Pl: (rar) ~uri / E: prăda] 1-3 Prădare (1-3).

PRĂDAT1 s. n. Prădare. – V. prăda.

PRĂDAT2, -Ă, prădați, -te, adj. Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.

PRĂDAT1 s. n. Prădare, jaf, hoție. După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369.

PRĂDAT2, -Ă, prădați, -te, adj. 1. Jefuit, devastat; p. ext. furat. Casă prădată. 2. (Regional) Risipit, cheltuit inutil; prăpădit.

PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

prăda [At: PSALT. HUR. 116v/4 / Pzi: prad, ~dez, (reg) prăd / E: ml praedare] 1 vt (Fșa) A jefui țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, de obicei devastând, distrugând etc. Si: (îrg) a plenui. 2 vt (Fșa) A deposeda pe cineva de bunuri, de obicei prin mijloace violente Si: a fura. 3 vt (Pex) A ruina, a sărăci prin acte silnice, prin biruri, amenzi etc. excesive, copleșitoare Si: (îrg) a plenui, a pleșcui. 4 vt (C. i. bunuri, obiecte posedate de cineva) A lua cuiva cu forța, prin violență, pe furiș pentru a-și însuși. 5 vt (Îvr; d. focuri, incendii) A distruge un bun al cuiva prin ardere. 6 vt (Reg) A omorî pe cineva. 7 vt (Îvr) A sacrifica animale. 8 vt (Îrg) A risipi averi, bani, bunuri materiale etc. Si: a irosi. 9 vt (Pgn) A cheltui. 10 vt (D. animale sălbatice carnivore sau păsări răpitoare) A-și procura hrana vie Si: a prinde, a vâna. 11 vt (Înv) A subjuga. 12 vt (în textele bisericești, c. i. „iadul”) A înfrânge.

PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

PRĂDA, prăd și prad, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A jefui o țară, un ținut (în cursul unei incursiuni, al unui război), a devasta. După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. 2. A despuia de averi, a fura. Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul jafului) Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. ◊ Fig. (Cu complement intern) Dar ce pradă mi-a prădat? Nunta luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. R. 50. ◊ Refl. impers. Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A ruina (prin biruri, amenzi, exploatare). Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. Să fugim., să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopii Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. 4. (Regional) A risipi, a cheltui. Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cită trudă se cîștigă; să fim păstrători.RETEGANUL, P. III 86. – Prez. ind. și: prădez.

A PRĂDA ~ez tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantități mari. 3) (oameni dependenți) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare

prădà v. a jefui, a lua cu violență ce este al altuia. [Lat. PRAEDARE].

prad și (rar) prădéz, a prădá v. tr. (lat. praedare, it. predare.Prad și prăd, să prad și să prăd, să prazĭ și să prăzĭ, să prade și să prăde). Jăfuĭesc, fur mult, despoĭ: hoțiĭ m’aŭ prădat în pădure, mĭ-aŭ prădat casa în lipsa mea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 pra; conj. prez. 1 sg. să prad, 3 să prade

prăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 pradă; conj. prez. 3 să prade

prăda vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. și pl. pradă; conj. prez. 3 sg. și pl. prade

prăd, prăzi 2, pradă 3, prade 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂDAT adj., s. v. captiv, prins, prizonier.

PRĂDAT adj. 1. v. jefuit. 2. v. deposedat. 3. jefuit, răpit. (Bunuri ~.)

PRĂDAT s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.

prădat s. v. ASERVIT. ROB. SCLAV. SUBJUGAT.

PRĂDAT s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.)

PRĂDAT adj. 1. devastat, jefuit, (livr.) devalizat. (O bancă ~.) 2. deposedat, jefuit, (livr.) spoliat, (fig.) despuiat. (Persoană ~.) 3. jefuit, răpit. (Bunuri ~.)

prădat adj., s. v. CAPTIV. PRINS. PRIZONIER.

PRĂDA vb. v. arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli.

PRĂDA vb. 1. v. jefui. 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.) 4. v. deposeda. 5. v. răpi.

prăda vb. v. ARUNCA. ASASINA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNROBI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. ROBI. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI.

PRĂDA vb. 1. a jefui, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.) 4. a deposeda, a jefui, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 5. a jefui, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.)

Intrare: prădat (adj.)
prădat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădat
  • prădatul
  • prădatu‑
  • prăda
  • prădata
plural
  • prădați
  • prădații
  • prădate
  • prădatele
genitiv-dativ singular
  • prădat
  • prădatului
  • prădate
  • prădatei
plural
  • prădați
  • prădaților
  • prădate
  • prădatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prădat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădat
  • prădatul
  • prădatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prădat
  • prădatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: prăda
verb (VT47)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăda
  • prădare
  • prădat
  • prădatu‑
  • prădând
  • prădându‑
singular plural
  • pra
  • prădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prad
  • prăd
(să)
  • prad
  • prăd
  • prădam
  • prădai
  • prădasem
a II-a (tu)
  • prazi
  • prăzi
(să)
  • prazi
  • prăzi
  • prădai
  • prădași
  • prădaseși
a III-a (el, ea)
  • pra
(să)
  • prade
  • prăde
  • prăda
  • prădă
  • prădase
plural I (noi)
  • prădăm
(să)
  • prădăm
  • prădam
  • prădarăm
  • prădaserăm
  • prădasem
a II-a (voi)
  • prădați
(să)
  • prădați
  • prădați
  • prădarăți
  • prădaserăți
  • prădaseți
a III-a (ei, ele)
  • pra
(să)
  • prade
  • prăde
  • prădau
  • prăda
  • prădaseră
deprăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prădat, prădaadjectiv

etimologie:
  • vezi prăda DEX '09

prădatsubstantiv neutru

  • 1. popular Hoție, jaf, prădare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369. DLRLC
etimologie:
  • vezi prăda DEX '98 DEX '09

prăda, pradverb

  • 1. popular A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a fura cuiva bunuri de preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. DLRLC
    • format_quote Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • format_quote Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. DLRLC
    • format_quote Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. DLRLC
    • format_quote Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. DLRLC
    • format_quote Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. DLRLC
    • format_quote Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. DLRLC
    • format_quote Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
    • format_quote figurat Dar ce pradă mi-a prădat? Numa luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. R. 50. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. DLRLC
    • 1.1. A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. DLRLC
      • format_quote Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. DLRLC
      • format_quote Să fugim, să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopu Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. DLRLC
  • 2. regional Cheltui, risipi. DLRLC
    • format_quote Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cîtă trudă se cîștigă; să fim păstrători. RETEGANUL, P. III 86. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: prăd, prădez. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.