2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSOMORÂRE, posomorâri, s. f. Faptul de a (se) posomorî; posomoreală. – V. posomorî.
POSOMORÂRE, posomorâri, s. f. Faptul de a (se) posomorî; posomoreală. – V. posomorî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
posomorâre sf [At: (a. 1773) GCR II, 90/35 / V: (înv) ~rire / Pl: ~ri / E: posomorî] 1 Modificare a dispoziției cuiva, devenind încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei stări sufletești apăsătoare. 2 Stare a omului trist, întunecat, încruntat ca urmare a unei stări sufletești apăsătoare Si: încruntare, întristare, întunecare, posomoreală (1). 3 Aspect fizionomic al unui om încruntat, trist, întunecat Si: posomoreală (2). 4 Înnorare. 5 Stricare a vremii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSOMORI vb. IV v. posomorî.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSOMORI vb. IV v. posomorî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSOMORÎ, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ◊ Tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se înnora; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. Tranz. A da o notă de tristețe; a înnegura. [Var.: (reg.) posomori vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
posomori v vz posomorî
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posomorire sf vz posomorâre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posomorî [At: BELDIMAN, N. P. II, 120/13 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: cf mg szomorú „trist”] 1 vr (D. oameni sau d. fața, ochii, privirea etc. lor) A deveni încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei proaste dispoziții, a unei nemulțumiri, a unei stări sufletești apăsătoare Si: a se încrunta, a se întrista, a se întuneca, a se mohorî. 2 vr (D. cer) A se acoperi de nori Si: a se înnegura, a se înnora, a se întuneca. 3 vr (D. vreme) A deveni urât, închis, cu precipitații Si: a se închide, a se strica. 4-5 vtfr (A da sau) a căpăta o notă de tristețe, de dezolare Si: a (se) înnegura, a (se) întuneca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSOMORÎ, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ◊ Tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. Tranz. A da o notă de tristețe; a înnegura. [Var.: (reg.) posomori vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSOMORI vb. IV v. posomori.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSOMORÎ, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. Ase întuneca la față (din cauza nemulțumirii), a se întrista. Nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mai mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52. Cînd sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N. 7. Lăpușneanul, posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. ♦ A lua o înfățișare severă, a se încrunta. Împăratul s-a posomorit rău de tot. – adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104. ♦ Tranz. A face pe cineva să se întristeze, a cauza cuiva tristețe. Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. Dacă cîndva vreun nor mîhnicios mă posomorăște, un allegro vivace mă înveselește. NEGRUZZI, S. I 75. 2. Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis. Cerul se posomori, se căptuși cu plumb și ciorile începură a se văita pe sub nourii cenușii. SADOVEANU, O. VI 255. Un vînt de gheață se stîrni din șesuri. Dimineața se posomori, cenușie. C. PETRESCU, S. 175. De se posomorăște cerul, plămădește bogățiile, de iese soarele, cresc bogățiile. DELAVRANCEA, O. II 120. ◊ Unipers. Cît ne-a prins (marea) în larg, a și început, a se posomorî. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Știți una? Rău! Orizonul politic s-a posomorît! ALECSANDRI, T. I 303. 3. Tranz. Fig. A da o notă de tristețe, a întuneca, a înnegura. O frînghie încărcată cu rufe. Niște cămăși bărbătești, de stambă văpsită, posomorăsc locul. BASSARABESCU, V. 29. Sufletul mi-am amărît, Viața mi-am posomorît. TEODORESCU, P. P. 273.- Variantă: posomori (REBREANU, R. II 10, ALECSANDRI, P. P. 135) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSOMORÎRE, posomorîri, s. f. Posomoreală. Posomorîrea fără margini a nopților de altădată... Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis: E mai. MACEDONSKI, O. I 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE POSOMORÎ mă ~ăsc intranz. 1) (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. 2) (despre cer, vreme etc.) A deveni (mai) întunecat (din cauza îngrămădirii norilor); a se înnora; a se mohorî. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A POSOMORÎ ~ăsc tranz. A face să se posomorască. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
posomorî v. 1. a se întuneca la față: cerul se posomorește; 2. fig. a fi posomorît. [Slav. PASMURIETI, a se întuneca].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posomorăsc v. tr. (vsl. *posmuriti, dedus din posmurinŭ, smurŭ, posomorît; sîrb. násumoriti se, a se posomorî, infl. poate de ung. szomoru, trist, care tot de aci vine: rus. pásmurĭetĭ, pohmúritĭ, a se posomorî, pásmurnyĭ, posomorît, d. smúryĭ, cenușiu închis, hmúra, corcolan, nour întunecat, hmuritĭ, a încreți fruntea, a se zbîrli, hmúrnyĭ, posomorît. Bern. 1, 391. Cp. cu scapăr și chĭondorîș). Întunec, daŭ un aspect trist orĭ supărat: vestea rea l-a posomorît. V. refl. Mă întunec: un cer posomorît. Fig. Mă încrunt, mă cătrănesc, mă mohorăsc, mă supăr: o fată posomorîtă. V. bosunflu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
posomorâre s. f., g.-d. art. posomorârii; pl. posomorâri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!posomorâre s. f., g.-d. art. posomorârii; pl. posomorâri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
posomorâre s. f., g.-d. art. posomorârii; pl. posomorâri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
posomorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorăsc, 3 sg. posomorăște, imperf. 1 posomoram; conj. prez. 1 sg. să posomorăsc, 3 să posomorască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
posomorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorăsc, imperf. 3 sg. posomora, perf. s. 3 sg. posomorî, 3 pl. posomorâră; m.m.c.p. 3 sg. posomorâse, 3 pl. posomorâseră; conj. prez. 3 să posomorască; ger. posomorând; part. posomorât
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
posomorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorăsc, imperf. 3 sg. posomora; conj. prez. 3 sg. și pl. posomorască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
posomorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorăsc, imperf. posomora, conj. posomorască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
posomorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor., -rît prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSOMORÎ vb. 1. v. încrunta. 2. a (se) întrista, a (se) mâhni, (înv.) a (se) tânji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a cam ~ la față.) 3. v. înnora. 4. v. strica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSOMORÎ vb. 1. a se încrunta, a se întuneca, a se mohorî. (Ce te-ai ~ astfel?) 2. a (se) întrista, a (se) mîhni, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a cam~.) 3. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî. (Cerul s-a ~.) 4. a se închide, a se mohorî, a se strica. (Vremea s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se posomorî ≠ a se înveseli
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) posomorî ≠ a (se) bucura
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
posomorî (posomorăsc, posomorît), vb. – A se întrista, a se întuneca, a se mohorî. Sl., cf. rus. pasmurĕtĭ, ceh. posmouriti, sb. nasumoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 279; Tiktin). Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 299, credea într-o proveniență dacică. – Der. posomor, adj. (Trans., mohorît, încruntat); posomoreală, s. f. (amărăciune, tristețe).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT410) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
posomorâre, posomorârisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) posomorî. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: posomoreală
- Posomorîrea fără margini a nopților de altădată... Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis: E mai. MACEDONSKI, O. I 63. DLRLC
-
etimologie:
- posomorî DEX '98 DEX '09
posomorî, posomorăscverb
- 1. (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mai mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52. DLRLC
- Cînd sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N. 7. DLRLC
- Lăpușneanul, posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
- 1.1. A lua o înfățișare severă; a se încrunta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Împăratul s-a posomorit rău de tot. – Adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104. DLRLC
-
- 1.2. A face pe cineva să se întristeze, a cauza cuiva tristețe. DLRLC NODEX
- Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. Dacă cîndva vreun nor mîhnicios mă posomorăște, un allegro vivace mă înveselește. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
- Vestea l-a posomorât. DEX '09 DEX '98
-
- 1.3. (Despre cer) A se înnora. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cerul se posomori, se căptuși cu plumb și ciorile începură a se văita pe sub nourii cenușii. SADOVEANU, O. VI 255. DLRLC
- Un vînt de gheață se stîrni din șesuri. Dimineața se posomori, cenușie. C. PETRESCU, S. 175. DLRLC
- De se posomorăște cerul, plămădește bogățiile, de iese soarele, cresc bogățiile. DELAVRANCEA, O. II 120. DLRLC
- Cît ne-a prins (marea) în larg, a și început, a se posomorî. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- Știți una? Rău! Orizonul politic s-a posomorît! ALECSANDRI, T. I 303. DLRLC
- 1.3.1. (Despre timp) A deveni neguros, întunecat, închis, ploios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
-
- O frînghie încărcată cu rufe. Niște cămăși bărbătești, de stambă văpsită, posomorăsc locul. BASSARABESCU, V. 29. DLRLC
- Sufletul mi-am amărît, Viața mi-am posomorît. TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX