plănuit, ~ă a [At: H V, 147 / Pl: ~iți, ~e / E: plănui] 1 (D. un plan) Pregătit în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Pus la cale Si: uneltit. 3 (Rar) Determinat. 4 (Rar) Precizat. 5 (Rar) Stabilit. 6 (Rar) Hotărât. 7 (Reg; d. oameni) Priceput. 8 (Reg; d. oameni) Șiret.

PLĂNUIT, -Ă, plănuiți, -te, adj. (Despre un lucru, acțiune etc.) Cuprins într-un plan de acțiune; proiectat. Au făcut excursia plănuită.

plănui [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pzi: ~esc / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat de un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenția să facă ceva, să acționeze, să procedeze într-un anumit fel Si: a proiecta. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.

PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Absol. Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.

A PLĂNUI ~iesc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui

plănuì v. a face planuri.

*plănuĭésc v. tr. (d. plan). Fac planurĭ, proĭectez, am de gînd să: guvernu plănuĭește înființarea uneĭ școale superioare.

plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, 3 sg. plănuiește, imperf. 1 plănuiam; conj. prez. 1 sg. să plănuiesc, 3 să plănuiască

plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, imperf. 3 sg. plănuia; conj. prez. 3 să plănuiască

plănui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, imperf. 3 sg. plănuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiască

plănuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

PLĂNUIT adj. proiectat, (reg.) scoposit. (Întâlnirea ~ n-a mai avut loc.)

PLĂNUIT adj. proiectat, (reg.) scoposit. (Întîlnirea ~ n-a mai avut loc.)

PLĂNUI vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

PLĂNUI vb. 1. a intenționa, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a concepe, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

plănuit, plănuită, adj. (reg.; despre oameni) priceput, șiret.