pieptănat¹ sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 476 / V: (îrg) ~ten~ / Pl: ~uri / E: pieptăna] 1 Pieptănare (1). 2 (Rar) Coafare. 3 (Rar; pex) Gătire. 4-5 Pieptănare (4-5). 6 Pieptănătură (4). 7-10 Pieptănare (7-10).

pieptănat², ~ă [At: LEX. MARS. 234 / V: (îrg) ~ten~, ~tin~, (reg) piap~, ~ect~ / Pl: ~ați, ~e / E: pieptănat] 1 (D. păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curățat cu pieptenele. 2 (D. oameni) Care are părul descurcat, netezit, aranjat cu pieptenele. 3 (Pex) Coafat. 4 (D. animale) Țesălat. 5 (D. fibre textile) Trecut prin dinții unor piepteni pentru a înlătura impuritățile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Vz dărăcit. 6 (Fig; fam; d. stil, scrieri etc.) Revizuit cu atenție și îmbunătățit Si: cizelat, îngrijit, șlefuit.

PIEPTĂNAT², -Ă, pieptănați, -te, adj. 1. (Despre părul sau barba cuiva) Aranjat cu pieptenele. Părul castaniu îi era lins pieptănat, cu cărare la mijloc. SADOVEANU, O. VII 54. Iată craiul socru-mare, rezemat în jilț cu spată. El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Despre persoane) Cu părul netezit, aranjat. Așa de curat îmbrăcată ș-așa de strîns pieptănată în cosițe, totdeauna ca-ntr-o zi de sărbătoare, se ducea spre casă. SADOVEANU, O. VIII 9. 2. (Despre fire textile) Trecut prin mașina de pieptănat sau tras prin pieptene, în industria casnică; dărăcit.

PIEPTĂNAT{1} s. n. Acțiunea de a (se) pieptăna. Pieptănatul părului. Pieptănatul cîlților.

piaptănat, ~ă a vz pieptănat²

piectăna sf vz pieptăna

piectănat, ~ă a vz pieptănat²

pieptăna [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ect~, (îrg) ~tena, ~tina / Pzi: pieptăn, piaptăn, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă, (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-și) descâlci, a(-și) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba și cu lăbuța pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (Îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinți. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părți ale corpului lor) A țesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile și pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a așeza cu grebla sau cu furca. 13 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flocăi, a părui¹, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenție și a îmbunătăți Si: a cizela, a îngriji, a șlefui.

pieptena v vz pieptăna

pieptenat¹ sn vz pieptănat¹

pieptenat², ~ă a vz pieptănat²

pieptina v vz pieptăna

pieptinat, ~ă a vz pieptănat²

PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. Tranz. 1. A descurca, a aranja cu pieptenele părul, barba etc; (fiind vorba de femei) a netezi și a potrivi părul, aranjîndu-l, adunîndu-l laolaltă, sau împletindu-l. A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ (Complementul indică persoana) Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. ◊ Refl. (Despre persoane) Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. Satul arde și baba se piaptănă v. babă. ◊ Fig. (Familiar) Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. ♦ (Familiar) A bate pe cineva. V. scărmăna. De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. 2. (Cu privire la anumite fibre textile) A trece printre dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile, fibrele scurte și ghemotoacele; a dărăci. Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ◊ Refl. Fig. Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 2 piepteni, pers. 3 piaptănă. – Prez. ind. și: piepten (CARAGIALE, O. VII 118).

A SE PIEPTĂNA mă pieptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare

A PIEPTĂNA pieptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăța de impurități sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a țesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare

pieptenà v. 1. a descurca și netezi părul cu pieptenele; 2. a scărmăna in, cânepă, lână etc.; 3. fig. a îngriji de aproape: a-și pieptena stilul. [Lat. PECTINARE].

péptăn (est) și pĭéptăn (vest), a -á v. tr. (vrom. pĭepten, lat. péctino, -áre; it. pettinare, pv. penchenar, fr. peigner, cat. petinar, sp. peinar, pg. pentear. – Peptăn, peptenĭ, peaptănă, să peptene [est]; pĭeptîn, pĭeptenĭ, pĭaptănă, să pĭeptene [vest]. Descurc și netezesc păru cu peptenele. Scarmăn, dărăcesc (inu, cînepa, lîna). Fig. Înfrumusețez: a-țĭ peptăna stilu. Iron. Trag o bătaĭe: femeĭa nepeptănată ca moara neferecată! Prov. Țara pĭere, și baba se peaptănă, se zice cînd unu se ocupă de fleacurĭ în timpu unor afacerĭ importante. V. drotez.

pieptănat s. n.

pieptănat s. n.

pieptănat s. n.

pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper. 2 sg. afirm. piaptănă

pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 3 să pieptene

pieptăna vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. piaptănă; conj. prez. 3 sg. și pl. pieptene

piaptănă (v. pieptăna)

pieptăna (ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. și pl. piaptănă)

pieptăn, piepteni 2, piaptănă 3, pieptene 3 conj.

PIEPTĂNAT s. v. pieptănare.

PIEPTĂNAT adj. v. coafat, țesălat.

PIEPTĂNAT adj. 1. v. dărăcit. 2. periat, scărmănat.

PIEPTĂNAT s. pieptănare, pieptănătură. (~ părului.)

PIEPTĂNAT adj. 1. (TEXT.) dărăcit, scărmănat. (Lînă ~ la darac.) 2. periat, scărmănat. (Fuior ~.)

pieptănat adj. v. COAFAT. ȚESĂLAT.

PIEPTĂNA vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, țesăla.

PIEPTĂNA vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

pieptăna vb. v. ATINGE. BATE. CIZELA. COAFA. LINGE. LOVI. STILIZA. ȚESĂLA.

PIEPTĂNA vb. 1. (TEXT.) a dărăci, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (A ~ lîna la darac.) 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

pieptănat, -ă, pieptănați, -te adj. (d. infractori) anchetat cu severitate.

a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.

pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit.