PERSISTENȚĂ s. f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ◊ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance.

persistancie sf vz persistență

persistent, ~ă a [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~tinte / Pl: ~nți, ~e / E: fr persistant] 1 Care rămâne (multă vreme sau) veșnic neschimbat. 2 Care continuă să existe sau să dureze multă vreme. 3 Care se menține fără să slăbească în intensitate Vz durabil, stăruitor. 4 (Bot; îs) Frunze ~e Frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. 5 (Înv; îs) Caliciu ~ Caliciu care nu cade imediat după fecundare, ci durează până la maturizarea fructului.

persistență sf [At: MARIN, F. 377/9 / V: (înv) ~tancie sf / Pl: ~țe / E: fr persistance] 1 Stăruință. 2 Caracter a ceea ce este persistent Si: (Îvr) persistere (1). 3 Însușire a de a fi persistent Si: (îvr) persistere (2). 4 (Îs) ~ța imaginilor Fenomen care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut și pe care se bazează cinematografia. 5 (Rar) Ceea ce persistă, continuă să existe.

persistinte a vz persistent

PERSISTENȚĂ, persistențe, s. f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ◊ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance.

PERSISTENT, -Ă, persistenți, -te, adj. Stăruitor, durabil, trainic. [Poema are] aceeași energie în zugrăvirea unui simțimînt puternic, persistent. GHEREA, ST. CR. III 386. ◊ Frunze persistente = frunze care nu cad în timpul iernii. Bradul are frunze persistente.

PERSISTENȚĂ, persistențe, s. f. Acțiunea de a persista și rezultatul ei; stăruință. Persistență într-o atitudine. ◊ (Fiz.) Persistența imaginilor = fenomen pe care se bazează cinematografia și care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut.

PERSISTENT, -Ă adj. Durabil; trainic; stăruitor. ♦ Frunze persistente = frunze care nu cad iarna. [Cf. fr. persistant].

PERSISTENȚĂ s.f. Acțiunea sau faptul de a persista; stăruință, insistență. ♦ Persistența imaginilor = menținere a unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din cîmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza].

PERSISTENT, -Ă adj. durabil; trainic; stăruitor. ◊ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant)

PERSISTENȚĂ s. f. faptul de a persista; stăruință, insistență. ◊ persistența imaginilor = menținerea unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. (după fr. persistance)

PERSISTENT ~tă (~ți, ~te) Care persistă; care durează un timp îndelungat; peren; dăinuitor. ◊ Frunze ~te frunze care se mențin verzi pe arbori și în timpul iernii. /<fr. persistant, germ. Persistenz

PERSISTENȚĂ f. Caracter persistent. /<fr. persistance, germ. Persistenz

persistent a. stăruitor.

persistență f. stăruință.

*persistént, -ă adj. (lat. persistens, -éntis). Care persistă, stăruitor, perseverant, rezistent.

*persisténță f., pl. e (d. persistent; fr. persistance. V. sub-sistență). Acțiunea saŭ calitatea de a persista, stăruință, perseveranță, rezistență.

persistent adj. m., pl. persistenți; f. persistentă, pl. persistente

persistență s. f., g.-d. art. persistenței

persistent adj. m., pl. persistenți; f. persistentă, pl. persistente

persistență s. f., g.-d. art. persistenței

persistent adj. m., pl. persistenți; f. sg. persistentă, pl. persistente

persistență s. f., g.-d. art. persistenței; pl. persistențe

PERSISTENT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. stăruitor. 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

PERSISTENȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. v. tenacitate. 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. v. dăinuire.

PERSISTENT adj. 1. insistent, perseverent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile sale.) 2. stăruitor. (Dureri ~.) 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

PERSISTENȚĂ s. 1. insistență, perseverență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. dîrzenie, încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ lui în realizarea scopului propus.) 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. dăinuire, menținere. (~ amintirii cuiva.)

Persistent ≠ impersistent, nepersistent