pasnic, ~ă [At: LB / V: (îrg) pașn~, (reg) pajn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pas² + -nic] 1 a (Mun; Olt; d. cai) Cu pasul² mare. 2 a (Mun; Olt; d. cai) Care merge repede. 3 sm (Reg) Vierme nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Reg; îf pașnic) Persoană care măsoară cu pasul² (48) un teritoriu. 5 sn (Îrg) Pas² (54).

PASNIC, pasnice, s. n. Pas ³.

2) pásnic n., V. pas 2.

1) pásnic m. (d. vsl. pasti, a paște adică „supraveghetor de pășune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural și une-orĭ și perceptor (care judeca și micĭ neînțelegerĭ). V. vornic, vătăman, paznic.

PAS³, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus.

pacinic, ~ă a vz pașnic²

pajnic s vz pasnic

pas² [At: DOSOFTEI, PS. 21/9 / V: (îrg) paș / Pl: (1-50) pași, (51-53) ~uri / E: ml passus] 1 sm Mișcare pe care o face un om sau un animal punând un picior înaintea celuilalt, pentru a se deplasa. 2 sm Distanță efectuată cu asemenea mișcare. 3 sm (Pex) Distanță mică. 4 sm (Ccr) Picior văzut în mișcare. 5 sm (Ccr; prc) Talpă a piciorului văzut în mișcare Si: (îrg) pășituri. 6 sm (Fig; îls) ~ înainte Progres. 7 sm (Fig; îls) ~ înapoi Regres. 8 sm (Îlav) ~ cu (sau, rar, de, înv, la, din) ~ (În legătură cu verbe de mișcare) Încetul cu încetul. 9 sm (Îal) Din aproape în aproape. 10 sm (Îal) Rând pe rând. 11 sm (Îal) Mereu. 12 sm (Îlav) La tot ~ul sau la fiecare ~ La orice mișcare. 13 sm (Îal) Pretutindeni. 14 sm (Îal) Necontenit. 15 sm (Îlav) Nici (un sau, pop, de-un) ~ Deloc. 16 sm (Îrg; îlv) A da ~ (sau ~ul) A merge. 17-18 sm (Îlv; îls) (A face) primul (sau cel dintâi, cel întâi) ~ (A face) începutul. 19-20 sm (Îal) (A avea) inițiativă. 21-24 sm (Îe) A (nu) da (cuiva) ~ A (nu)-i da cuiva (voie sau) posibilitatea să facă ceva Si: a (nu) permite, a (nu) îngădui. 25-28 sm (Îe) A (nu) avea ~ A (nu) avea (voie sau) posibilitatea să facă ceva. 29 sm (Îe) A da (sau a ceda) ~ul A se lăsa depășit de cineva în mers, într-o acțiune etc. 30 sm (Fig) Stadiu. 31 sm (Fig) Înaintare. 32 sm (Fig) Acțiune. 33 sm (Fig) Hotărâre. 34 sm Mod de a umbla. 35 sm Mers¹. 36 sm (Mil; îs) ~ alergător Mers în fugă. 37 sm (Mil; îs) ~ de front (sau de defilare) Mers de paradă, cu cadență bine marcată. 38 sm (Înv; îla) Bun de pași Care merge repede. 39 sm (Îlav) La ~ sau (rar) în ~ (ori pași) sau în ~ul calului în ritm de mers obișnuit. 40 sm (Îal) Domol. 41 sm (Îe) A se ține de ~ul cuiva A urmări pe cineva. 42 sm (Îe) A ține ~ul (sau, reg. paș) A păstra cadența într-un grup organizat. 43 sm (Îe) A ține ~ul (sau ~) cu cineva ori a fi, a merge etc. în ~ cu cineva A avea același mers, ritm, cadență etc. cu cineva. 44 sm (Îae) A se menține pe același plan, la același nivel cu cineva sau cu ceva. 45 sm (Îlv) A da ~ sau a-i da drumul (ori vânt, brânci etc.) ~ului (sau la ~) A se grăbi. 46 sm (Îlv) A-și iuți (sau lua) ~ul A fugi. 47 sm Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică unui anumit dans. 48 sm Unitate de măsură a lungimii folosită în trecut pentru terenuri, distanțe etc., care variază între patru și șase palme și reprezintă distanța dintre cele două picioare depărtate în mersul obișnuit al unui om. 49 sm (Pex) Distanță reprezentată de această unitate de măsură. 50 sm Urmă lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. 51 smn (Înv; îe) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii (sau ~urile) cuiva A urma exemplul cuiva. 52 sn (Pan) Distanță între două elemente consecutive identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. 53 sn (Îs) ~ de filet sau ~ul filetului Distanță dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei fîletului. 54 sn (Îrg) Unealtă de lemn în formă de compas, folosită în dulgherie, rotărie, dogărie etc. Si: (îrg) pasnic (5), (reg) pășari.

pașnic¹ sm, sn vz pasnic

pașnic², ~ă [At: HERODOT (1645), 404 / V: pacin~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pace + -nic] 1-2 a (D. oameni sau colectivități umane) Care (iubește și) susține pacea. 3 a (D. oameni sau colectivități umane) Care trăiește în pace. 4-5 a (D. vorbele și manifestările oamenilor) Care (exprimă sau) susține pacea. 6 a (D. fenomene sociale, politice etc.) Care se desfășoară în pace Si: (înv) nepricinuitor, pacific, păciuit (îvr) nezărvitor. 7 sm (Îvr) Judecător rural de pace, ales dintre săteni. 8 a Calm. 9 a Potolit. 10 a Liniștit. 11 a Tihnit. 12 a Care inspiră liniște, tihnă.

PAS³, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus.

PAS³, păsuri, s. n. (Regional) Un fel de compas folosit în dulgherie, rotărie, dogărie etc. Îi pun sub căpătîi diferite unelte... precum: ciocan, topor, bardă, pasul cu care a îndreptat piatra morii ca să fie rotundă. MARIAN, Î. 39.

PAS¹, pași, s. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele pentru a înainta. Pînă să facă Huțan un pas, eu făceam trei și totuși mergeam alăturea. HOGAȘ, M. N. 200. ◊ Loc. adv. (Mai ales în construcție cu verbe de mișcare) Pas cu pas = încetul cu încetul, treptat; mereu, neîncetat, necontenit. Se ține pas cu pas de ele. CARAGIALE, O. III 258. Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesînd cu recile-i scîntei O mreajă de văpaie. EMINESCU, O. I 168. Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesei rochii, id. ib. 142. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare, pretutindeni; mereu, neîncetat. Toată familia îi repetăm la fiecare pas: e pace, e pace! SAHIA, N. 25. Nici (un) pas (învechit nici de-un pas) = de loc, nicidecum. Nu te las nici chiar de-un pas. Nici chiar morții nu te las. ALECSANDRI, P. III 161. Bădiță, bădiță! Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme. id. P. P. 324. ◊ Expr. A face primul pas în lume = a-și face apariția în societate. (Mai ales în construcții negative) A avea (sau a da cuiva) pas (să)... = a avea (sau a da cuiva) posibilitate, îngăduință, putință să facă un lucru. Voința măriei-tale nu-mi dă pas să voiesc altfel. DELAVRANCEA, A. 129. Cei ce n-au avut pas să intre se trîntesc... la pămînt. CARAGIALE, O.III 144. Voi dați pas unui dușman îngrozit și în risipă a-și aduna puterile. BĂLCESCU, O. II 246. Dar și Costea ce făcea? Pas lui Fulga nu-i dădea, Că la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 511. A face (sau a păși cu) pași mari (sau a păși cu pas mare)= a înainta repede, a progresa mult. Iată! Lumea se deșteaptă din adînca-i letargie! Ea pășește cu pas mare către-un țel de mult dorit. ALECSANDRI, P. II 6. A face un pas greșit = a se poticni în mers; fig. a săvîrși o greșeală. A-și îndrepta pasul (sau pașii) v. îndrepta. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte, a se lăsa depășit (în mers sau în acțiuni). În toate ocaziunile îi cedau pasul. GHICA, A. 38. ♦ Zgomotul produs de cel care merge. Pașii i se mai auziră pe uliță. REBREANU, I. 119. S-aud pași. Vin boierii. DELAVRANCEA, O. II 132. ♦ Fig. (Mai ales în construcție cu verbele «a face», «a întreprinde») Acțiune, act. Te rog să întreprinzi negreșit acest pas, i se adresă președintele. VORNIC, P. 156. Pasul ce făcuse era atît de neașteptat, că toate încercările mele ca să-l explic rămîneau trudă stearpă. GALACTION, O. I 224. Cînd aș da peste o parte bună, aș face poate și eu pasul acesta. CREANGĂ, P. 161. Trebuia un monstru pentru a face un asemenea pas. HASDEU, I. V. 165. 2. Mod de a umbla; mers, umblet. Cu pasul slab, cu ochii beți El a plecat, gemînd p-afară. COȘBUC, P. I 101. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri. EMINESCU, O. I 119. Mergînd cu un pas repede, curînd a ajuns la portița unei case. NEGRUZZI, S. I 27. Hai, murgule, în pas mai tare, S-ajungem în sat cu soare; Hai, murgule-n pas lupește, Că mi-a dat puica nădejde. ȘEZ. I 10. ◊ Fig. Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. EMINESCU, O. I 69. Pas de manevră = mers normal al unei trupe. Pas alergător = mers în fugă. Pornim în pas alergător. SAHIA, N. 121. Pas de front sau de defilare = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș sau pas de voie = mers ostășesc, obișnuit în marșuri lungi, fără efortul de a păși energic, cadențat. Pornim pe drumul lung în pas de voie. SADOVEANU, O. VI 232. A ține pasul (sau cadența) = a nu ieși din ritmul mersului; a păstra cadența. A merge în pas (cu cineva) = a avea același mers, aceeași cadență (cu cineva). În pasul calului (sau cailor) sau la pas = în mersul liber, în voie, al calului. Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop... am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128. Caii mergeau la pas, și, în liniște, ascultam freamătul ușor al desișurilor. SADOVEANU, O. VII 321. Am ținut la pas încetinel, fluierind un cîntec de lume, ca pentru mine singur. CARAGIALE, P. 37. Doi tineri mergeau alăturea la pas. Unul, călare pe un armăsar negru, purta un costum arnăuțesc. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ Expr. A se ține de pasul cuiva = a se ține de cineva, a urmări pe cineva. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău. EMINESCU, O. I 18. A ține pas (sau pasul) cu... = a merge sau, fig., a progresa în aceeași măsură, cu aceeași iuțeală ca altcineva. A da pas = a se grăbi. Fetele grăbesc la rînduiala casei, iar flăcăii dau pas ca să aducă vitele de la pășune. EMINESCU, N. 139. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică unui anumit dans. Pas de vals. ▭ Trei pași la stînga linișor Și alți trei pași la dreapta lor. COȘBUC, P. I 57. 3. Măsură de lungime (de 4-6 palme) echivalentă cu distanța dintre picioare în mersul obișnuit al unui om. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc, în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. REBREANU, R. II 31. Pămîntul între răzeși se vinde cu pasul, și pasul are 6 palme: un pas se da cu un galben. I. IONESCU, P. 379. Am cerut boi într-un ceas Ca să-mi ar și eu de-un pas, Nevoii să nu mă las. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Expr. A da cu pasul = a măsura un teren. 4. Urmă lăsată de picior în mers. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă, nici un pas. ALECSANDRI, P. III 18. ◊ Expr. (Învechit) A călca (a urma sau a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva. (Atestat în forma de pl. păsuri) Părinții noștri... se luptară vitejește și învinseră mai multe stăvili decît am avea noi a întîmpina dacă am avea inimă să urmăm pe păsurile lor. BĂLCESCU, O. I 7. După moartea lui Ștefan vv., în Moldova, Bogdan, fiul său, și Petru Rareș calcă pe păsurile lui. id. ib. II 17. 5. (Tehn.) Distanța dintre două puncte consecutive ale unei elice geometrice situate pe o paralelă la axa acesteia. ◊ Pas de filet = distanță axială dintre o spiră a unui filet și prima, a doua, a treia spiră, după cum filetul are unul, două sau mai multe începuturi. ♦ Distanța dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate, măsurată perpendicular pe direcția dinților în dreptul cercului primitiv. ◊ Pus unghiular = unghiul la centru corespunzător pasului de dințare la roțile dințate cilindrice cu dinți drepți. – Pl. și: (învechit, n.) păsuri (EMINESCU, O. I 95, ALECSANDRI, P. I 143, ALEXANDRESCU, M. 30).

PAȘNIC, -Ă, pașnici, -e, adj. 1. Care iubește și susține pacea, care evită orice conflict, partizan al relațiilor prietenești, armonioase. Or fi știind oare pașnicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au rămas zidurile năruite? VLAHUȚĂ, R. P. 11. 2. (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care sprijină lupta pentru pace; de pace, lipsit de agresivitate. După biruința Uniunii Sovietice, rămîne drum deschis realizărilor pașnice, prin înțelegere și înfrățire. SADOVEANU, E. 269. 3. (Despre un loc, despre un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. Lumina de aur a soarelui lucește blînd într-un colț pașnic de natură. SADOVEANU, O. VI 329. O singură colibă Sta pașnică în văi. COȘBUC, P. II 258. Tot ce-i înconjoară, deal, luncă, șes, izvor, E pașnic ca blîndețea din sufletele lor. ALECSANDRI, O. 246. – Variantă: (învechit) pacinic, -ă (EMINESCU, N. 38, ALECSANDRI, P. III 135, RUSSO, O. 66) adj.

PAS¹ s.n. Porțiune de lungime constantă care se repetă în lungul sau în latul unui sistem tehnic. ♦ Pas de dințare = distanța dintre elementele de același fel a doi dinți consecutivi ai unui angrenaj cilindric sau ai unei freze; pas de filet = distanța dintre două puncte consecutive ale unei spire de filet. [Pl. -suri. / < fr. pas].

PAS² s. n. 1. distanță care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui șurub, măsurată paralel cu axa de rotație. ♦ ~ de dințare = distanța cuprinsă între planurile mediane a doi dinți consecutivi ai unui pinion sau ai unei roți dințate. 2. (inform.) operație unitară într-o rutină de calculator sau suboperație în executarea unei instrucțiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanță creată între un părinte și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. (< fr. pas)

PAS⁴ ~uri n. (la roata dințată) Distanța dintre doi dinți alăturați. /<lat. passus

PAȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane sau colectivități) Care manifestă dragoste de pace; care se străduiește să evite conflictele. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este calm; lipsit de agresivitate; pacific. 3) (despre fapte sau acțiuni) Care se face în sprijinul păcii; care susține pacea. 4) (despre locuri, peisaje etc.) Care se caracterizează prin tihnă. /pace + suf. ~nic

pacinic a. V. pașnic.

pașnic (pacinic) a. 1. cui place pacea: om pașnic; 2. favorabil păcii: așezăminte pașnice; 3. scutit de turburări, liniștit: domnie pașnică.

pácĭnic, V. pașnic.

2) pas n., pl. urĭ (probabil, prescurtare din it. compasso). Rar. Pop. Compas. – Și pásnic, pl. e, V. paznic 2.

páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic.

pas³ (trecătoare; spațiu între spire) s. n., pl. pasuri

pașnic adj. m., pl. pașnici; f. pașnică, pl. pașnice

pas³ (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pasuri

pașnic adj. m., pl. pașnici; f. pașnică, pl. pașnice

pas (geogr., tehn.) s. n., pl. pasuri

pașnic adj. m., pl. pașnici; f. sg. pașnică, pl. pașnice

pașnic

pas, pași (pe care-i faci umblând) și păsuri (trecători).

pașnic.

PASNIC s. v. compas, pas.

pasnic s. v. COMPAS. PAS.

PAS s. 1. (înv. și reg.) pășitură. (Are ~ul mare.) 2. v. mers. 3. (TEHN.) (înv. și reg.) pasnic, (reg.) pășar. (~ul dulgherului.)

PAS s. v. act, acțiune, compas, faptă, pașaport, progres.

PAȘNIC adj. 1. v. blând. 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. v. calm. 4. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, tihnit. (A dus o viață ~.)

PAS s. 1. (înv. și reg.) pășitură. (Are ~ul mare.) 2. călcătură, mers, mișcare, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Un ~ săltăreț.) 3. (TEHN.) (înv. și reg.) pasnic, (reg.) pășar. (~ul dulgherului.)

pas s. v. ACT. ACȚIUNE. COMPAS. FAPTĂ. PAȘAPORT. PROGRES.

PAȘNIC adj. 1. blajin, blînd, bun, domol, (livr.) mansuet, (reg.) pîșin, (înv.) lin. (Un om extrem de ~.) 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. calm, domol, liniștit, potolit, stăpînit, temperat. (Fire ~.) 4. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, tihnit. (A avut o viață ~.)

Pașnic ≠ agresiv, războinic, violent

pasnic (-ci), s. m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paște” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic.

pas (pasuri), s. n. – Compas de dogar sau de zidar. Origine incertă. Tiktin crede că-i vorba de o abreviere a it. compasso sau de sb. pas „centură” sau de ambele în același timp. Cea de a doua explicație este mai probabilă, avînd în vedere pe pașnic, s. n. (compas), din sb. pasnik „compas”. – Der. păsui, vb. (a trasa cercuri).

pasnic, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.