păruit¹ sn [At: PAMFILE – LUPESCU, CROM. 205 / Pl: ~uri / E: părui¹] (Fam) 1-5 Păruială¹ (1-5). 6 (Pgn) Bătaie. 7 (Reg) Batjocură. corectat(ă)

păruit² sn [At: DRLU / P: ~uri / E: părui²] (Înv) 1-3 Păruială² (1-3).

PĂRUIT¹ s. n. Acțiunea de a părui¹ (2); îndepărtarea părului de pe pieile crude prin procedee chimice.

PĂRUIT² s. n. Acțiunea de a părui².

PĂRUI², păruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A bate pari¹ (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par¹ + suf. -ui.

părui² [At: ECONOMIA, 153/25 / Pzi: ~esc / E: par¹ + -ui] 1 vt (Îrg) A bate pari¹ (1) pentru a împrejmui sau a delimita un teren. 2 vt (Spc) A pune araci de susținere a viei sau a altor plante Si: a arăci. 3-4 vtrr (Trs; d. oameni) A (se) bate cu parul¹ (1).

părui¹ [At: LB / Pzi: ~esc / E: păr¹ + -ui] 1 vt (Tăb) A îndepărta prin procedee chimice părul de pe pieile crude Si: a depila. 2 vt (Îs) Mașină de păruit Mașină care face operația de îndepărtare a părului de pe piele. 3-4 vtrr (Fam) A (se) trage de păr¹ (1) Vz flocăi. 5-6 vtrr A (se) bate trăgându-se de păr¹ (1). 7-8 vtrr (Pgn) A (se) bate.

PĂRUI², păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari¹ (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par¹ + suf. -ui.

PĂRUI¹, păruiesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se bate (trăgîndu-se de păr unii pe alții). ◊ (Regional; prin etimologie populară) A se bate cu parul. 2. Tranz. 2. (Tăbăcărie) A îndepărta părul de pe pieile crude prin procedee chimice. (Refl. pas.) Cînd începe a ieși părul din piele... se păruiește, adică se curăță de păr cu cuțitoaia. I. IONESCU, M. 702.

PĂRUI², păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari, a împrejmui (un loc) cu pari.

A SE PĂRUI mă ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi, trăgându-se de păr (unul pe altul); a se flocăi; a se târnui. /păr + suf. ~tor

A PĂRUI ~iesc tranz. fam. 1) (piei de animale) A prelucra înlăturând părul sau blana (prin mijloace chimice). 2) A bate trăgând de păr; a flocăi; a târnui. /păr + suf. ~tor

păruì v. 1. a trage de păr, a smulge părul; 2. a se lua de păr, a se încăiera.

păruĭésc v. tr. (d. păr). Fam. Bat trăgînd de păr. V. refl. Bețiviĭ s’aŭ păruit între eĭ.

păruit s. n.

păruit s. n.

păruit s. n.

părui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, 3 sg. păruiește, imperf. 1 păruiam; conj. prez. 1 sg. să păruiesc, 3 să păruiască

părui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, imperf. 3 sg. păruia; conj. prez. 3 să păruiască

părui (a (se) bate, a curăța de păr, a bate pari) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, imperf. 3 sg. păruia; conj. prez. 3 sg. și pl. păruiască

părui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, conj. păruiască)

păruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

PĂRUIT s. v. depilare.

PĂRUIT s. (TĂBĂCĂRIE) depilare. (~ pieilor.)

PĂRUI vb. 1. v. depila. 2. (pop. și fam.) a (se) scărmăna, (pop.) a (se) flocăi, (înv. și reg.) a (se) dăpăra, (reg.) a (se) străfloca, (Olt., Ban. și Transilv.) a (se) drâgla, (prin Mold. și Transilv.) a (se) scutura, (Munt. și Olt.) a (se) smotoci, (fam. fig.) a (se) târnui. (S-au certat și chiar s-au ~.) 3. a (se) ciufuli. (S-au ~ bine, în joacă.)

PĂRUI vb. 1. (TĂBĂCĂRIE) a depila. (A ~ pieile.) 2. (pop. și fam.) a (se) scărmăna, (pop.) a (se) flocăi, (înv. și reg.) a (se) dăpăra, (reg.) a (se) străfloca, (Olt., Ban. și Transilv.) a (se) drîgla, (prin Mold. și Transilv.) a (se) scutura, (Munt. și Olt.) a (se) smotoci, (fam. fig.) a (se) tîrnui. (S-au certat și chiar s-au ~.) 3. a (se) ciufuli. (S-au ~ bine, în joacă.)

părui, păruiesc I. v. t. a bate II. v. r. a se bate