5 intrări

69 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARA4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer.

PARA4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer.

PĂRAȘ, părași, s. m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aș.

PĂRAȘ, părași, s. m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aș.

PĂRĂSI, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

PĂRĂSI, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

PÂRÂȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

PÂRÎ, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

PÂRÎ, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

para4 vt [At: BARCIANU / V: păra / Pzi: ~rez / E: fr parer] 1-2 (La scrimă; c. i. o lovitură a adversarului) A evita, răspunzând cu o contralovitură. 3 (Pgn) A face față.

păraș2 s [At: ALR I, 956/782 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Curătură în pădure.

păraș1 sm [At: ANTIPA, P. 473 / Pl: ~i / E: par1 + -aș] (Reg) Pescar care mânuiește parul1 de care este fixată luntrea când se scoate năvodul.

părăsi [At: PSALT. HUR. 16r/2 / Pzi: ~sesc / E: ngr παρεάσω (Viit lui παρεάω] 1 vt A pleca fără a se mai interesa de cineva sau de ceva. 2 vt A se despărți, lăsând singur pe cineva Si: a abandona. 3 vt (Pgn) A se despărți, plecând în altă parte. 4 vt (Rar; ccd) A lăsa la bunul plac al cuiva. 5 vr (Înv) A se debarasa de cineva sau de ceva. 6 vt A lăsa pe cineva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte. 7 vi (Pex) A se evapora. 8 vi (Fig) A trece. 9 vt (Îe) A ~ lumea A muri. 10 vt (Îe) A ~ patul A se scula din pat1 după o boală mai lungă. 11 vt (Pex; îae) A se însănătoși. 12 vt (Reg) A ~ ulița A nu mai bate drumurile. 13 vt A pleca de lângă cineva, ducându-se mai încolo. 14 vt (C. i. obiecte) A omite din cercul interesului, al preocupărilor Si: a da uitării, a neglija. 15 vt (C. i. abstracte) A respinge. 16 vt (C. i. abstracte) A nu ține seamă de ceva. 17 vt (C. i. acțiuni) A înceta de a mai face Si: a conteni, a întrerupe, a opri. 18 vtr (Îvp) A (se) lăsa de ceva. 19 vr (Îvr) A se codi.

pârâș, ~ă smf [At: CORESI, L. 440/21 / V: (înv) părăș, păr~ / Pl: ~i, ~e / E: pârî + -iș] 1 sf (Îvr) Persoană care se plânge de faptele sale cuiva. 2 (Jur; înv; șîs ~ul mare, ~ul de sus, ~ul deasupra) Reclamant. 3 (Îvr; pex) Vrăjmaș. 4 sm (Jur; îrg; șîs ~ul mic, ~ul de jos) Împricinat. 5 (Jur; îvr; îas) Pârât2 la un proces. 6 sm (Pop) Diavol.

pârî [At: COD. VOR. 2/25 / V: (înv) părî, ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv пьрѣти] 1 vrr (Înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (Înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (Îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vt(a) (Înv) A nu recunoaște fapta incriminată. 5 vt(a) (Înv) A contesta adevărul acuzației. 6 vt (Îrg; cu determinările „la județ”, „la judecător”) A chema în judecată, a reclama în fața justiției. 7 vi (Îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt(a) A se plânge de faptele cuiva Si: a acuza, a învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios și tendențios faptele cuiva, exagerând sau mințind. 10 vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunța.

PÂRÂȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Cel care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

PARA3, parez, vb. I. Tranz. (La scrimă și la duel, p. ext. la alte sporturi) A evita o lovitură a adversarului printr-o contralovitură. (Fig.) Să ne gîndim din vreme la armele adversarilor noștri. Să parăm loviturile lor. C. PETRESCU, O. P. I 253.

PĂRAȘ, părași, s. m. (Regional) Pescar care mînuiește parul de care se fixează lotca atunci cînd se scoate năvodul.

PĂRĂSI, părăsesc, vb. IV. Tranz. 1. A pleca de lîngă cineva, lăsîndu-l singur, a abandona (pe cineva); a se despărți de cineva. Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. ◊ (Rar, construit cu dativul) Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. 2. (Cu privire la o localitate, țară etc.) A pleca de undeva, a se îndepărta de ceva, a nu mai sta într-un loc. Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. ◊ Expr. A părăsi terenul v. teren. 3. (Cu privire la îndeletniciri, la acțiuni) A înceta; a conteni; a întrerupe. Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. ♦ A lăsa la o parte; a neglija, a renunța. [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. 4. (Cu privire la deprinderi) A se dezbăra de..., a se lăsa de..., a se lepăda de... Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ Refl. Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. În tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE.

PÎRÎ, pîrăsc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta în mod răutăcios faptele unei persoane, a acuza, a se plînge de cineva; a da pe față, a spune (pe cineva) ia... a denunța, a reclama. Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. 2. (Învechit și popular) A chema (pe cineva) în judecată, a intenta (cuiva) proces. Lupul te pîrăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți.

PÎRÎȘ, pîrîși, s. m. (Popularși arhaizant) împricinat; (în special) cel care pîrăște, reclamant. A poruncit neguțătorului... să răscumpere ochiul cu două sute de galbeni: o sută de galbeni pîrîșului și o sută pîrcălăbiei. SADOVEANU, D. P. 156.

PARA vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer].

PARA2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ◊ (p.ext.) a face față, a evita. (< fr. parer)

A PARA ~ez tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer

A PĂRĂSI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția.A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti

parà v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer).

părăsì v. 1. a lăsa cu totul: a-și părăsi casa, copii, studiile; 2. a se despărți de cineva sau de ceva. [Gr. bizantin PAREÁO (prin mijlocirea aoristului)].

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI].

*paréz v. tr. (fr. parer, d. it. parare, a para, lat. parare, a prepara. V. pre-par). Ĭaŭ măsurĭ ca să evit un răŭ: a para o lovitură.

părăsésc v. tr. (ngr. paretó [scris paraitó], aor. apárnisa, părăsesc, de unde și mrom. apîrnistri și sîrb. parasiti). Mă duc de la, daŭ uĭtăriĭ, las în voĭa întîmplăriĭ: a părăsi casa, patria. Mă despart de, neglijez: a-țĭ părăsi studiile, amiciĭ. Plec din, evacuez: dușmaniĭ aŭ părăsit reduta. Fig. A părăsi vĭața, a muri. A părăsi o ideĭe, a renunța la ĭa. V. refl. Vechĭ. Mă las de: nepărăsindu-se de răutățile luĭ (N. Cost. 2, 33 și 34).

pîrăsc, a -î v. tr. (din vechîu pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc. Duc proces, mă judec.

pîrîș și (vechĭ) pîríș m. (d. pîră). Rar. Acela care pîrăște, reclamant. (În Ps. S. oblicitor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

para1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parez, 3 parea; conj. prez. 1 sg. să parez, 3 să pareze

păraș (reg.) s. m., pl. părași

părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, 3 sg. părăsește, imperf. 1 sg. părăseam; conj. prez. 1 sg. să părăsesc, 3 să părăsească

pârâș (pop.) s. m., pl. pârâși

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, 3 sg. pârăște, imperf. 1 pâram; conj. prez. 1 sg. să pârăsc, 3 să pârască

para2 (a ~) vb., ind. prez. 3 parea

păraș (reg.) s. m., pl. părași

părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, imperf. 3 sg. părăsea; conj. prez. 3 părăsească

pârâș (pop.) s. m., pl. pârâși

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra, perf. s. 3 sg. pârî, 3 pl. pârâră, m.m.c.p. 1 sg. pârâsem, 2 sg. pârâseși; conj. prez. 3 să pârască; ger. pârând; part. pârât

para vb., ind. prez. 1 sg. parez, 3 sg. și pl. parea

părăsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, imperf. 3 sg. părăsea; conj. prez. 3 sg. și pl. părăsească

pârî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra; conj. prez. 3 sg. și pl. pârască

pîrî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pîrăsc, conj. pîrască)

pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRĂSI vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.

PÂRÂȘ s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.

PARA vb. a eschiva, a (se) feri, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.)

PĂRĂSI vb. 1. a abandona, a lăsa, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ orașul în noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul în semn de protest.)

PÎRÎ vb. a denunța, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.)

pîrî vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA.

pîrîș s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

părăsi (părăsesc, părăsit), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.

pîrî (-răsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî.Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păraș2 s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curățat de arbori; runc.

pârâș, pârâși, s.m. – (pop.) Cel care pârăște; reclamagiu: „Surorile-s martorii, / Mă-ta-i pârâșu’ lejii” (Bilțiu, 2006: 166). – Din pârî (< sl. pirěti) + suf. -îș (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: para (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • para
  • parare
  • parat
  • paratu‑
  • parând
  • parându‑
singular plural
  • parea
  • parați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parez
(să)
  • parez
  • param
  • parai
  • parasem
a II-a (tu)
  • parezi
(să)
  • parezi
  • parai
  • parași
  • paraseși
a III-a (el, ea)
  • parea
(să)
  • pareze
  • para
  • pară
  • parase
plural I (noi)
  • parăm
(să)
  • parăm
  • param
  • pararăm
  • paraserăm
  • parasem
a II-a (voi)
  • parați
(să)
  • parați
  • parați
  • pararăți
  • paraserăți
  • paraseți
a III-a (ei, ele)
  • parea
(să)
  • pareze
  • parau
  • para
  • paraseră
Intrare: păraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păraș
  • părașul
  • părașu‑
plural
  • părași
  • părașii
genitiv-dativ singular
  • păraș
  • părașului
plural
  • părași
  • părașilor
vocativ singular
  • părașule
  • părașe
plural
  • părașilor
Intrare: părăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăsi
  • părăsire
  • părăsit
  • părăsitu‑
  • părăsind
  • părăsindu‑
singular plural
  • părăsește
  • părăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăsesc
(să)
  • părăsesc
  • părăseam
  • părăsii
  • părăsisem
a II-a (tu)
  • părăsești
(să)
  • părăsești
  • părăseai
  • părăsiși
  • părăsiseși
a III-a (el, ea)
  • părăsește
(să)
  • părăsească
  • părăsea
  • părăsi
  • părăsise
plural I (noi)
  • părăsim
(să)
  • părăsim
  • părăseam
  • părăsirăm
  • părăsiserăm
  • părăsisem
a II-a (voi)
  • părăsiți
(să)
  • părăsiți
  • părăseați
  • părăsirăți
  • părăsiserăți
  • părăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăsesc
(să)
  • părăsească
  • părăseau
  • părăsi
  • părăsiseră
Intrare: pârâș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâș
  • pârâșul
  • pârâșu‑
plural
  • pârâși
  • pârâșii
genitiv-dativ singular
  • pârâș
  • pârâșului
plural
  • pârâși
  • pârâșilor
vocativ singular
  • pârâșule
  • pârâșe
plural
  • pârâșilor
părâș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârî
  • pârâre
  • pârât
  • pârâtu‑
  • pârând
  • pârându‑
singular plural
  • pârăște
  • pâraște
  • pârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârăsc
(să)
  • pârăsc
  • pâram
  • pârâi
  • pârâsem
a II-a (tu)
  • pârăști
(să)
  • pârăști
  • pârai
  • pârâși
  • pârâseși
a III-a (el, ea)
  • pârăște
  • pâraște
(să)
  • pârască
  • pâra
  • pârî
  • pârâse
plural I (noi)
  • pârâm
(să)
  • pârâm
  • pâram
  • pârârăm
  • pârâserăm
  • pârâsem
a II-a (voi)
  • pârâți
(să)
  • pârâți
  • pârați
  • pârârăți
  • pârâserăți
  • pârâseți
a III-a (ei, ele)
  • pârăsc
(să)
  • pârască
  • pârau
  • pârâ
  • pârâseră
părî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

para, parezverb

  • 1. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: eschiva
    • format_quote figurat Să ne gîndim din vreme la armele adversarilor noștri. Să parăm loviturile lor. C. PETRESCU, O. P. I 253. DLRLC
etimologie:

păraș, părașisubstantiv masculin

  • 1. regional Pescar care înfige parul pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Par + sufix -aș. DEX '09 DEX '98

părăsi, părăsescverb

  • 1. tranzitiv A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abandona
    • format_quote Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. DLRLC
    • format_quote Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
    • format_quote Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. DLRLC
    • format_quote rar Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. DLRLC
    • 1.1. A pleca de undeva, a se depărta de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. DLRLC
      • format_quote Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. DLRLC
  • 2. tranzitiv A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. DLRLC
    • format_quote Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. DLRLC
    • format_quote Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
    • format_quote Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. DLRLC
    • 2.1. A lăsa la o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional reflexiv A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezbăra
    • format_quote Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. DLRLC
    • format_quote Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. DLRLC
    • format_quote Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. DLRLC
    • format_quote Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. DLRLC
    • format_quote În tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE. DLRLC
etimologie:

pârâș, pârâșisubstantiv masculin

  • 1. popular Persoană care pârăște. DEX '09 DLRLC
    sinonime: reclamant
    • format_quote A poruncit neguțătorului... să răscumpere ochiul cu două sute de galbeni: o sută de galbeni pîrîșului și o sută pîrcălăbiei. SADOVEANU, D. P. 156. DLRLC
etimologie:
  • Pârî + sufix -âș. DEX '98 DEX '09

pârî, pârăscverb

  • comentariu Este folosit și absolut. DEX '09 DEX '98
  • 1. A se plânge de faptele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reclama
    • format_quote Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. DLRLC
    • format_quote Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
    • 1.1. Acuza, învinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: denunța
  • 2. învechit A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lupul te pârăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.