15 definiții pentru pântecos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNTECOS, -OASĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

pântecos, ~oa [At: MINEIUL (1776), 18r1/34 / V: (reg) păntic~, ~tic~ / Pl: ~oși, ~oase / E: pântece + -os] 1-2 smf, a (Persoană, animal) care are pântecele (2) mare Si: burduhănos, burtos. 3-4 (Pop) sf, af (Femeie) însărcinată. 5 a (Pan; d. obiecte) A cărui formă este foarte rotunjită în afară Si: bombat, rotunjit.

PÂNTECOS, -OASĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

PÂNTECOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are pântece mare; burtos. 2) Care are aspect de pântece; asemănător cu pântecele. Cană ~oasă. /pântec + suf. ~os

pântecos a. 1. cu pântecele mare; 2. prin analogie, mare de volum: garafă pântecoasă EM. [Lat. PANTICOSUS].

PÎNTECOS, -OASĂ, pîntecoși, -oase, adj. 1. Cu pîntecele mare, proeminent; burtos. S-a dus la deal pe iapa lui pîntecoasă, călărind pe deșelate, numai pe-o cergă mițoasă. SADOVEANU, B. 176. Preuții noștri din sat... nu-i încape cureaua de pîntecoși ce sînt. CREANGĂ, A. 120. Parcă văz colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe zloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. ◊ (Substantivat) S-apropie de mine Un om cu barba albă, un pîntecos bătrîn, La față gras și rumen. NEGRUZZI, S. II 230. 2. (Despre obiecte) Umflat, bombat. Lung îi sună în ureche, Pe cînd el cu grijă scoate Pîntecoasă ploscă veche Din dăsaga de la spate. TOPÎRCEANU, B. 17. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună. EMINESCU, O. I 46. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase pline de vin de Odobești și de Cotnar. NEGRUZZI, S. I 151.

pîntecós, -oásă adj. (lat. panticosus). Care are pîntece mare, burduhănos, burtos, răstos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pântecos adj. m., pl. pântecoși; f. pântecoa, pl. pântecoase

pântecos adj. m., pl. pântecoși; f. pântecoasă, pl. pântecoase

pântecos adj. m., pl. pântecoși; f. sg. pântecoasă, pl. pântecoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNTECOS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

PÎNTECOS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pântecos, -oasă, pântecoși, -oase, adj. – Cu pântece mare; burtos. – Din pântec + suf. -os (DEX, MDA).

Intrare: pântecos
pântecos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecos
  • pântecosul
  • pântecosu‑
  • pântecoa
  • pântecoasa
plural
  • pântecoși
  • pântecoșii
  • pântecoase
  • pântecoasele
genitiv-dativ singular
  • pântecos
  • pântecosului
  • pântecoase
  • pântecoasei
plural
  • pântecoși
  • pântecoșilor
  • pântecoase
  • pântecoaselor
vocativ singular
plural
pănticos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pânticos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pântecos, pântecoaadjectiv

popular
  • 1. Cu pântecele mare, proeminent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burtos
    • format_quote S-a dus la deal pe iapa lui pîntecoasă, călărind pe deșelate, numai pe-o cergă mițoasă. SADOVEANU, B. 176. DLRLC
    • format_quote Preuții noștri din sat... nu-i încape cureaua de pîntecoși ce sînt. CREANGĂ, A. 120. DLRLC
    • format_quote Parcă văz colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe zloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat S-apropie de mine Un om cu barba albă, un pîntecos bătrîn, La față gras și rumen. NEGRUZZI, S. II 230. DLRLC
  • 2. figurat (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lung îi sună în ureche, Pe cînd el cu grijă scoate Pîntecoasă ploscă veche Din dăsaga de la spate. TOPÎRCEANU, B. 17. DLRLC
    • format_quote Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună. EMINESCU, O. I 46. DLRLC
    • format_quote Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase pline de vin de Odobești și de Cotnar. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
etimologie:
  • Pântec + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.