2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (11)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂNGĂRI, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.
PÂNGĂRI, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păngări v vz pângări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păngărit, ~ă a vz pângărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pângăni v vz pângări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pângănit, ~ă a vz pângărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pângări [At: PRAV. 172 / V: (înv) păn~, (reg) ~ăni / Pzi: ~resc / E: păgân] 1 vt A trata fără respectul cuvenit, cu dispreț, cu violență ceva considerat sfânt Si: a profana. 2 vt (Pgn) A nu respecta cinstea, curățenia morală a unei ființe venerabile Si: a batjocori, a profana, a spurca. 3 vt A face printr-o acțiune reprobabilă să nu mai fie demn de stimă, de respect Si: a batjocori, a profana, a spurca. 4-5 vtr A avea relații sexuale nepermise cu cineva. 6 vt (Șîe a ~ așternutul cuiva) A înșela în căsnicie. 7 vt (Spc) A viola. 8 vr (Trs) A mânca de dulce în zilele de post. 9-10 vtr (Rar) A (se) murdări. 11-12 vtr (Reg) A (se) nenoroci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pângărit, ~ă [At: BIBLIA (1688) pref 7/12 / V: (înv) păn~, (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: pângări] 1-2 smf, a (Om) păcătos. 3-4 smf, a (Persoană) care a fost tratată fără respectul cuvenit Si: profanat. 5-6 sf, a (Femeie) a cărei cinste și curățenie morală nu au fost respectate Si: batjocorit, profanat, spurcat. 7 a Care nu mai este demn de stimă, respect Si: batjocorit, profanat, spurcat. 8 af (Spc; d. femei) Violată. 9-10 a (Om) murdar. 11 smf (Reg) Nenorocos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎNGĂRI, pîngăresc, vb. IV. Tranz. 1. A trata într-un mod necuviincios, josnic, lipsit de respect pe cineva sau ceva vrednic de cinste; a profana, a necinsti, a păta, a dezonora. Nici un lanț nu te va pîngări, striga el. O, tu, nemuritoare cîntăreață! NEGRUZZI, S. II 46. ◊ Refl. pas. Lasă să se dărapene și să se pîngărească atîtea mîndre creațiuni ale cuvioșiei și ale măririi străbunilor. ODOBESCU, S. II 40. 2. A mînji, a murdări. Toată ziua [coșurile] își împrăștie fumul negru și gros, pîngărind albul zăpezilor și verdele copacilor. PAS, E. II 158. Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? SBIERA, P. 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÎNGĂRIT, -Ă, pîngăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. Nemernic, ticălos, spurcat. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. ◊ (Substantivat) Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PÂNGĂRI ~esc tranz. 1) (lucruri sau ființe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgân
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pângări v. 1. a spurca, a profana: vreo mânăstire pângărită de păgâni OD.; 2. fig. a ponegri: numele îți va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP. [Macedo-român pângănì, derivat din păgân: a face păgân (cf. pogan)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîngănésc (Olt.) și pîngărésc v. tr. (din păgînesc 2, ca și vsl. poganiti, a păgîni, d. poganŭ, păgîn). Profanez, spurc: a pîngări o biserică. Mînjesc, pătez: a-țĭ pîngări numele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîngărít, -ă adj. Profanat. Subst. Olt. (pîngănit). Păgîn, spurcat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pângări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângăresc, 3 sg. pângărește, imperf. 1 pângăream; conj. prez. 1 sg. să pângăresc, 3 să pângărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pângări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângăresc, imperf. 3 sg. pângărea; conj. prez. 3 să pângărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pângări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângăresc, imperf. 3 sg. pângărea; conj. prez. 3 sg. și pl. pângărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PÂNGĂRI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂNGĂRI vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mârșăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂNGĂRIT adj. v. profanat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂNGĂRIT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂNGĂRIT adj., s. v. păcătos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÎNGĂRI vb. 1. a batjocori, a necinsti, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.) 2. a profana, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mîrșăvi, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scîrnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîngări vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. SILUI. TERFELI. VIOLA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎNGĂRIT adj. profanat, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîngărit adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. TERFELIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîngărit adj., s. v. PĂCĂTOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Pângărit ≠ nepângărit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pîngări (pîngăresc, pîngărit), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pângări, pângărescverb
-
- Nici un lanț nu te va pîngări, striga el. O, tu, nemuritoare cîntăreață! NEGRUZZI, S. II 46. DLRLC
- Lasă să se dărapene și să se pîngărească atîtea mîndre creațiuni ale cuvioșiei și ale măririi străbunilor. ODOBESCU, S. II 40. DLRLC
- 1.1. Viola. DEX '09 DEX '98sinonime: viola
-
-
- Toată ziua [coșurile] își împrăștie fumul negru și gros, pîngărind albul zăpezilor și verdele copacilor. PAS, E. II 158. DLRLC
- Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? SBIERA, P. 181. DLRLC
-
etimologie:
- păgân DEX '98 DEX '09
pângărit, pângărităadjectiv
- 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: profanat antonime: nepângărit
- 2. Nemernic, păcătos, spurcat, ticălos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. DLRLC
- O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. DLRLC
- Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598. DLRLC
-
etimologie:
- pângări DEX '98 DEX '09