2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂLEALĂ, păcăleli, s. f. Glumă, farsă, șotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. -eală.

PĂCĂLEALĂ, păcăleli, s. f. Glumă, farsă, șotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. -eală.

păcălea sf [At: CARAGIALE, O. VI, 521 / Pl: ~eli / E: păcăli + -eală] 1-3 Păcălire (1-3). 4 Glumă cu care este păcălit cineva Si: farsă, păcală (1), păcălire (5), păcălit1 (5), păcălitură (2), renghi, șotie.

PĂCĂLEALĂ, păcăleli, s. f. Glumă cu care înșelăm, necăjim pe cineva; farsă. A trage o păcăleală cuiva.Te pomenești că... a auzit vreo minciună, vreo păcăleală. GALACTION, O. I 292. E păcăleală de întîi aprilie. CARAGIALE, S. U. 48.

PĂCĂLEALĂ ~eli f. 1) v. A PĂCĂLI. 2) Vorbă sau faptă prin care cineva păcălește sau este păcălit. /a păcăli + suf. ~eală

păcăleálă (vest) și pîcîleálă (est) f., pl. elĭ. Acțiunea de a păcăli. Modu saŭ rezultatu acesteĭ acțiunĭ, înșelăcĭune: a trage o păcăleală cuĭva.

păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcălea s. f., g.-d. art. păcălelii; pl. păcăleli

păcălea s. f., g.-d. art. păcălelii; pl. păcăleli

păcălea s. f., g.-d. art. păcălelii; pl. păcăleli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂLEA s. 1. v. farsă. 2. v. înșelare. 3. v. înșelătorie.

PĂCĂLEA s. 1. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcălitură, poznă, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~i!) 2. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. înșelăciune, înșelătorie, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

PĂCĂLEALĂ ciumecărie, ciușderie, clapă, cocaială, ducere, fentă, pârleală, plasă, țeapă, vrajă.

Intrare: păcăleală
păcăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălea
  • păcăleala
plural
  • păcăleli
  • păcălelile
genitiv-dativ singular
  • păcăleli
  • păcălelii
plural
  • păcăleli
  • păcălelilor
vocativ singular
plural
Intrare: pâcâleală
pâcâleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâleală
  • pâcâleala
plural
  • pâcâleli
  • pâcâlelile
genitiv-dativ singular
  • pâcâleli
  • pâcâlelii
plural
  • pâcâleli
  • pâcâlelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălea, păcălelisubstantiv feminin

  • 1. Farsă, glumă, păcălire, păcălitură, înșelare, înșelătorie, șotie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A trage o păcăleală cuiva. DLRLC
    • format_quote Te pomenești că... a auzit vreo minciună, vreo păcăleală. GALACTION, O. I 292. DLRLC
    • format_quote E păcăleală de întîi aprilie. CARAGIALE, S. U. 48. DLRLC
etimologie:
  • Păcăli + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.