ospătat², ~ă a [At: RETEGANUL, P. II, 17 / Pl: ~ați, ~e / E: ospăta] (Pop) Care a mâncat bine Si: sătul.

ospătat¹ sn [At: ȚICHINDEAL, F. 200/12 / Pl: ~uri / E: ospăta] (Îvp) 1-2 Ospătare (1-2). 3 (Îe) A se așeza (sau a se pune) pe ~ (sau pe ~e) A mânca cu lăcomie.

OSPĂTAT s. n. (Rar) Faptul de a (se) ospăta; ospătare. Fie-ți de bine ospătatul. ȚICHINDEAL, F. 200. ◊ Expr. A se așeza (sau a se pune) pe ospătat(e) = a începe să mănînce. Se așeză pe ospătat cu o poftă ce se comunică la toți. ALECSANDRI, O. P. 351. – Formă gramaticală: (în expr.) ospătate.

OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Lat. hospitare.

ospăta [At: COD. VOR. 98/13 / V: (îrg) ~peta, ~pita, us~, uspeta / Pzi: ~tez, (îrg) oaspăt / E: ml hospitare] (Îvp) 1 vt A primi pe cineva în casă ca oaspe, oferindu-i mâncare și băutură Si: a cinsti, a omeni, a trata. 2-3 vri A mânca împreună cu alții. 4 vi A petrece.

ospeta v vz ospăta

ospita v vz ospăta

uspăta v vz ospăta

uspătat, ~ă a vz ospătat²

uspeta v vz ospăta

OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mîncare și băutură, a da de mîncare. A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. Să fii bun... să mă poftețti la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. ♦ (Regional) A mînca. Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. ◊ Intranz. Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. Și prea midt m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Refl.Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. – Prez. ind. și: (regional) oaspăt (RETEGANUL, P. III 35, SBIERA, P. 82). – Variante: (rar) ospeta (RETEGANUL, P. III 33), ospita (MARIAN, O. II 50) vb. I.

OSPETA vb. I v. ospăta.

OSPITA vb. I v. ospăta.

A OSPĂTA ~ez 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare și băutură (din belșug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a servi; a trata. ~ cu cireșe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare

A SE OSPĂTA mă ~ez intranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând și mâncând. /<lat. hospitare

ospătà v. 1. a primi în casă ca oaspete: ospătați pe cei străini; 2. a da să mănânce: l’a ospătat bine; 3. a mânca: ospăta cu lăcomie ISP. [Lat. HOSPITARI].

ospătéz și (Mold. sud) -etéz, a -á v. tr. (lat. hóspitor, -ári, primesc ospitalitate, și *-áre, sp. pg. hospedar, a primi în gazdă). Primesc în casă ca să doarmă (Rar). Daŭ mîncare bună, daŭ prînz: boĭeru îĭ ospătă pe biețiĭ drumețĭ. V. intr. Mănînc bine: drumețiĭ, după ce ospătară, plecară. – Vechĭ și usp-.

ospetéz, V. ospătez.

uspătéz, uspăț, V. ospă-.

ospătat (rar) s. n.

ospătat (rar) s. n.

ospătat s. n.

ospăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 ospătează; conj. prez. 1 sg. să ospătez, 3 să ospăteze

ospăta (a ~) vb., ind. prez. 3 ospătează

ospăta vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 sg. și pl. ospătează; conj. prez. 3 sg. și pl. ospăteze

OSPĂTAT adj. v. mâncat, sătul, săturat.

ospătat adj. v. MÎNCAT. SĂTUL. SĂTURAT.

OSPĂTA vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui.

OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare și băutură.)

ospăta vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. MÎNCA. PETRECE. PRĂZNUI.

OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.)