19 definiții pentru ondulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULAȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.

ONDULAȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.

ondulație sf [At: IC. LUM. (1841) 3862/16 / V: (iuz) ~iune, (reg) ~dol~, undulațiune, (înv) undulăciune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr ondulation, it ondulazione] 1 Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide Si: unduire. 2 (Ccr) Undă. 3 Alternare de proeminențe și adâncituri pe suprafața unui teren. 4 Curbură. 5 Încrețitură în formă de val a suprafeței unui obiect de tablă, de metal etc. 6 Bucle rezultate în urma ondulării părului.

ONDULAȚIE, ondulații, s. f. Ondulare. ♦ (Concretizat) Buclă, cută. ◊ Ondulație permanentă v. permanent.

ONDULAȚIE s.f. 1. Mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulațiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].

ONDULAȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)

ONDULAȚIE ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, țesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione

undulățiune sf vz ondulație

ONDULAȚIUNE s.f. v. ondulație.

*undulațiúne f. (lat. undulátio, -ónis, dedus din undulatus, undulat). Tălăzuire, mișcarea valurilor: undulațiunea măriĭ, (pin ext.) a unuĭ lan de grîŭ. Dealurĭ și văĭ (ca niște valurĭ înțepenite): undulațiunile terenuluĭ. – Și -áție. Fals ond-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ondulație (desp. -ți-e) s. f., art. ondulația (desp. -ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (desp. -ți-i-)

ondulație (-ți-e) s. f., art. ondulația (-ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (-ți-i-)

ondulație s. f. (sil. -ți-e), art. ondulația (sil. -ți-a), g.-d. art. ondulației; pl. ondulații, art. ondulațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă.

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă, cîrlionț, creț, inel, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scir. (~ a părului cuiva.)

Intrare: ondulație
ondulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulație
  • ondulația
plural
  • ondulații
  • ondulațiile
genitiv-dativ singular
  • ondulații
  • ondulației
plural
  • ondulații
  • ondulațiilor
vocativ singular
plural
ondulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulațiune
  • ondulațiunea
plural
  • ondulațiuni
  • ondulațiunile
genitiv-dativ singular
  • ondulațiuni
  • ondulațiunii
plural
  • ondulațiuni
  • ondulațiunilor
vocativ singular
plural
ondolație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
undulățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ondulație, ondulațiisubstantiv feminin

  • 1. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: unduire
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.