opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERECUNOSCĂTOR, -OARE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

nerecunoscător, ~oare smf, a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + recunoscător] 1-2 (Om) lipsit de recunoștință Si: ingrat, (înv) nemulțumitor (4), nedulce (2).

NERECUNOSCĂTOR, -OARE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Ne- + recunoscător.

NERECUNOSCĂTOR, -OARE, nerecunoscători, -oare, adj. Care nu recunoaște un serviciu, un avantaj ce i s-a făcut, care nu-și manifestă recunoștința; ingrat.

nerecunoscător a. care nu e recunoscător, ingrat.

* nerecunoscătór, -oáre adj. Ingrat, lipsit de recunoștință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nerecunoscător adj. m., s. m., pl. nerecunoscători; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoare

nerecunoscător adj. m., s. m., pl. nerecunoscători; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoare

nerecunoscător adj. m., s. m., pl. nerecunoscători; f. sg. și pl. nerecunoscătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NERECUNOSCĂTOR adj., s. v. ingrat.

NERECUNOSCĂTOR adj., s. ingrat, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

Intrare: nerecunoscător (adj.)
nerecunoscător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerecunoscător
  • nerecunoscătorul
  • nerecunoscătoru‑
  • nerecunoscătoare
  • nerecunoscătoarea
plural
  • nerecunoscători
  • nerecunoscătorii
  • nerecunoscătoare
  • nerecunoscătoarele
genitiv-dativ singular
  • nerecunoscător
  • nerecunoscătorului
  • nerecunoscătoare
  • nerecunoscătoarei
plural
  • nerecunoscători
  • nerecunoscătorilor
  • nerecunoscătoare
  • nerecunoscătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nerecunoscător (s.m.)
nerecunoscător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerecunoscător
  • nerecunoscătorul
  • nerecunoscătoru‑
plural
  • nerecunoscători
  • nerecunoscătorii
genitiv-dativ singular
  • nerecunoscător
  • nerecunoscătorului
plural
  • nerecunoscători
  • nerecunoscătorilor
vocativ singular
  • nerecunoscătorule
plural
  • nerecunoscătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nerecunoscător, nerecunoscătorisubstantiv masculin
nerecunoscătoare, nerecunoscătoaresubstantiv feminin
nerecunoscător, nerecunoscătoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ingrat ingrat
etimologie:
  • Prefix ne- + recunoscător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.