opțiuni
  • info

9 definiții pentru nepoată

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPOATĂ, nepoate, s. f. 1. Fiica fiului sau a fiicei în raport cu bunicii. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. REBREANU, R. I 237. Nepoată-ți e? Și-a arătat Spre fată. COȘBUC, P. I 230. ♦ (Uneori determinat prin «de frate», «de soră», «de văr» sau «de vară») Fiica fratelui sau a surorii, ori fiica vărului sau a verișoarei. Creșteți flori și nu-nfloriți Că mie nu-mi trebuiți Că n-am frați să vă-ngrădească, Nici surori să vă plivească, Nici nepoate Să vă poarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. 2. (Rar) Descendentă, urmașă. 3. (Popular, mai ales la vocativ) Cuvînt cu care o persoană în vîrstă se adresează unei femei tinere sau unei fete. (Glumeț) Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362.

NEPOATĂ ~e f. 1) (și cuvânt de adresare familiară) Fiică a fiului sau a fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de determinativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiică a fratelui sau a surorii în raport cu unchii sau cu mătușile sale. 3) pop. Fată sau femeie tânără. [G.-D. nepoatei] /<lat. nepos, ~tis

nepoată f. fiica fratelui sau a surorii. [V. nepot].

NEPOT, -OATĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

NEPOT, -OATĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

nepót, -oátă s. (lat. nepos, nĕpótis, nepot, nepsis, pop. nepóta, nepoată; scr. napât, germ. neffe; it. nipóte, sard. nebode, fr. neveu, cat. nebodo, nabod, sp. nebod. – D. rom. vine ung. nyepota). Fiŭ saŭ fiica frateluĭ saŭ suroriĭ. Fiica saŭ fiica fiuluĭ saŭ fiiciĭ. – V. unchĭ, moș, bunic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nepoată s. f., g.-d. art. nepoatei; pl. nepoate

nepoată s. f., g.-d. art. nepoatei; pl. nepoate

nepoată s. f., g.-d. art. nepoatei; pl. nepoate

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nepoată, nepoate, s.f. – (reg.) Femeie asistată la naștere de moașă (Faiciuc, 2008). – Lat. nepos, -tis „nepot de unchi” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. nyepota, nepotya (Scriban; Edelspacher, cf. DER).

Intrare: nepoată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepoată
  • nepoata
plural
  • nepoate
  • nepoatele
genitiv-dativ singular
  • nepoate
  • nepoatei
plural
  • nepoate
  • nepoatelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nepot, nepoțisubstantiv masculin
nepoată, nepoatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: nepoțel
    • format_quote Nu poate veni să-și ia nepoții, fiind ocupat la Vieroș. SADOVEANU, A. L. 24. DLRLC
    • format_quote Bunicul meu David... a zis... am să iau nepotul cu mine. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
    • format_quote I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. REBREANU, R. I 237. DLRLC
    • format_quote Nepoată-ți e? Și-a arătat Spre fată. COȘBUC, P. I 230. DLRLC
    • format_quote Fără copii, dar cu un numeros contigent de nepoți și nepoate. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
    • format_quote Nici Împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183. DLRLC
    • format_quote Creșteți flori și nu-nfloriți Că mie nu-mi trebuiți Că n-am frați să vă-ngrădească, Nici surori să vă plivească, Nici nepoate Să vă poarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. DLRLC
    • 1.1. (Uneori determinat prin «de văr» sau «de vară») Fiul / fiica vărului sau a verișoarei. DLRLC
  • 2. familiar mai ales la vocativ Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Oprea, baciul, un om bătrîn și înțelept, s-a bucurat de vederea mea... – Nepoate Năstase, s-au schimbat vremile. GALACTION, O. I 64. DLRLC
    • format_quote În ce te bizui, de te îndărjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
    • format_quote Am să mă fac, nepoate, din cîrjă buzdugan! ALECSANDRI, P. III 204. DLRLC
    • format_quote glumeț Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. DLRLC
  • 3. de obicei (la) plural Descendent, urmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descendent urmaș
    • format_quote În fiecare văd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu. BENIUC, V. 27. DLRLC
    • format_quote Eu, nepotul lui Păcală, Care-n orice timp și loc Rîd de proști, rîd de Tîndală Și de dracul îmi bat joc. ALECSANDRI, T. I 316. DLRLC
    • format_quote Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.